ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 1357 din 9 octombrie 2007, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, a sentinței penale nr. 197/1995 a aceluiași tribunal, formulată de condamnatul M.A. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Prin cererea din 19 septembrie 2006, completată ulterior, M.A., a cerut revizuirea sentinței penale nr. 197/1997 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Și-a motivat cererea prin aceea că prima instanță trebuia să rețină că fapta a fost săvârșită în legitimă apărare și în cel mai rău caz a circumstanței legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., lucru pe care nu l-a făcut pronunțând astfel o hotărâre nelegală și netemeinică. În al doilea rând a solicitat audierea martorilor B.C. și B.T. martori audiați în cursul urmăririi penale care nu s-au mai prezentat pentru a fi audiați în cursul cercetării judecătorești. Cererea a fost respinsă cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea pentru descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Din cuprinsul sentinței rezultă că revizuientul s-a apărat în sensul că a acționat în condițiile art. 44 C. pen., sau art. 73 lit. b) C. pen., însă instanța a dispus condamnarea fără a reține apărarea în plus a analizat și o altă apărare în sensul că victima ar fi fost lovită de altă persoană în afara locuinței inculpatului apărare înlăturată și ea. Referitor la veridicitatea martorului caz de revizuire prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a motivat că în cauză nu a intervenit o hotărâre de condamnare pentru mărturie mincinoasă susținerile inculpatului nu sunt însoțite de dovezile cerute de lege. Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia penală nr. 372 pronunțată la 19 noiembrie 2007 de secția I penală de la Curtea de Apel București.

Nemulțumit și de această hotărâre condamnatul revizuient a atacat-o cu recurs. Prin cererea de recurs scrisă sunt reluate motivele din cererea de revizuire și cererea de apel, revizuientul insistând în cerere de a fi audiați martorii B.C. și B.T. care nu s-au prezentat în instanță pentru a fi audiați. Recursul este nefondat. Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă. Revizuirea poate fi făcută numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen. Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut și motivat că prin cererea sa cel condamnat repune în discuție probele administrate, urmărind modificarea stării de fapt și implicit a vinovăției, lucru care nu este admis în revizuire.

În același timp s-a reținut și motivat că în lipsa unei hotărâri de condamnare sau a unei ordonanțe a procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, declarațiile martorului nu pot fi considerate astfel decât exprimând adevărul. Așa fiind, se constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, iar recursul urmează să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.A. împotriva deciziei penale nr. 372 din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2008.