ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1617/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 820/F din 20 octombrie 2009, din nr. 33730.01/3/2008, Tribunalul București, secția a II-a, ca fiind dispusă casare a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței nr. 1.056 din 3 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a din Dosarul nr. 1157/2004, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 848/A din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a din Dosarul nr. 3843/2004, rămasă definitivă prin Decizia nr. 962 din 10 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, din Dosarul nr. 7205/2004, formulată de revizuentul C.M., a obligat la plata sumei de 40 RON, cheltuieli judiciare către stat, iar apărătorului din oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Libertăților Cetățenești.

Instanța de fond a reținut că, prin Sentința penală nr. 1.056 din 3 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. 1157/2004, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 848/A din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. 3843/2004 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 962 din 10 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Justiție, secția penală, din Dosarul nr. 7205/2004, revizuentului i-a fost aplicată, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, urmată de moartea victimei, prev. de art. 211, alin. ultim, C. pen., cu aplicarea art. 13, C. pen., pedeapsa de 20 de ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) și b), C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a constatat că motivul invocat de revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen., motivându-se în esență că a fost analizat de către instanța fondului materialul probator, constituit din procesul-verbal de reconstituire semnat de doi martori asistenți, dintre care unul a fost audiat și în fața instanței de judecată și declarațiile de recunoaștere a inculpatului. Se mai argumentează în sensul că singurul martor la care revizuentul s-ar fi putut referi este cel de-al doilea martor la constituire, despre care însă instanța a avut cunoștință. Împotriva sentinței penale a declarat apel revizuentul care a susținut că judecătorul G.C.

s-a abținut de la judecată astfel că dosarul ar trebui clasat, iar pe de altă parte că martorul cu identitate protejată nu a fost audiat, deși a făcut cunoscute toate datele pentru identificare lui. Instanța de apel analizând actele și lucrările din dosar precum și sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept a apreciat că apelul declarat este nefondat și l-a respins ca atare. Cât privește susținerile referitoare la incompatibilitatea judecătorului de fond s-a constatat că la rejudecarea fondului revizuirii, prin încheierea de ședință din 27 mai 2009 a fost admisă cererea de abținere formulată de judecătorul G.C. care s-a pronunțat la prima judecată în fond a revizuirii, astfel că rejudecarea cererii de revizuire a fost făcută de un alt complet de judecată.

Cât privește soluția instanței de revizuire Curtea de Apel București a apreciat că s-a încălcat principiul "non reformativ in pejus" în condițiile în care prima instanță învestită cu soluționarea cererii de revizuire a respins-o ca nefondată iar cu ocazia rejudecării cererii după admiterea apelului declarat doar de revizuent, instanța de rejudecare a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă deși avea obligația de a o examina pe fond. S-a argumentat însă că îndreptarea acestei nelegalități în calea de atac a apelului de față declarat urmare de apelantul - revizuent, prin respingerea pe fond a cererii de revizuire ar însemna de asemenea neînvestirea aceluiași principiu de drept.

În motivarea deciziei instanța s-a referit și la contradicția între dispozitivul hotărârii de fond și considerentele acesteia în sensul că deși a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire instanța a folosit argumente de netemeinicie, examinând motivul de revizuire referitor la existența unui martor necunoscut instanței de fond la soluționarea cauzei invocat de revizuent. În aceste condiții instanța de apel a apreciat că cererea de revizuire este admisibilă în principiu, din punct de vedere formal, pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. însă avându-se în vedere motivele de apel astfel cum sunt prevăzute de art. 279 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a constatat că nu se poate dispune desființarea sentinței penale cu trimitere spre rejudecare a fondului, astfel încât dizolvând cauza integral s-a referit la fondul cererii de revizuire.

Sub acest aspect Curtea de apel a reținut că susținerea revizuentului referitor la existența martorului cu identitate reală sau atribuită. Pe de altă parte mai reține instanța de apel că în situația ipotetică în care martorul ar fi existat neascultarea acestuia în fața instanței de fond nu poate fi invocată ca motiv de revizuire deoarece presupune o prelungire a probatoriului inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către revizuent, care a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinice și a susținut, prin apărătorul său, că nu au existat aspecte esențiale care nu au fost consemnate de instanță cu ocazia judecării fondului cauzei, martorul cu identitate protejată nefiind audiat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii de revizuire.

Înalta Curte examinând hotărârea recurată, respectiv actele și lucrările din dosar în raport cu motivele invocate cât și din oficiu în limitele impuse de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. constată că recursul declarat de revizuent este nefondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (caz de revizuire invocat în speță) revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei dacă, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pe baza faptelor sau împrejurărilor nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Rezultă așadar că în acest caz legiuitorul s-a referit la fapte și împrejurări, respectiv fapte probatorii care se cer a fi noi și nu la descoperirea de probe noi care nu ar putea constitui temei al revizuirii.

Pe de altă parte faptele probatorii invocate în cererea de revizuire trebuie să fi fost necunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă și în măsură să determine o schimbare a soluției atacate. Revenind la cauză se constată că în mod corect instanța de apel a apreciat ca admisibilă în principiu din punct de vedere formal cererea de revizuire, și a făcut referiri pe fondul revizuirii apreciind în mod justificat că audierea martorului la care se referă revizuentul nu este posibilă în calea extraordinară de atac promovată de acesta deoarece s-ar ajunge astfel la o prelungire inadmisibilă a probațiunii. Pe de altă parte condiția impusă de legiuitor în art. 394 alin. (2) C. proc. pen.

aceea că faptele probatorii noi să determine reformarea pe fond a soluției pronunțate nu este îndeplinită în cauză, o eventuală audiere a martorului la care se referă revizuentul (inadmisibilă în calea de atac a revizuirii) în măsură să conducă la schimbarea soluției de condamnare. Așa fiind decizia instanței de apel apare ca fiind legală și temeinică, astfel că recursul declarat de revizuentul C.M. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuentul C.M. împotriva Deciziei penale nr. 248/A din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședința publică, azi 26 aprilie 2010.