ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2242/2011

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 948/F din 13 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul R.M. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2010, condamnatul R.M. a solicitat revizuirea sentinței penale a Tribunalului București de condamnare a sa la pedeapsa de 20 de ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și a infracțiunii de tâlhărie. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că este nevinovat de săvârșirea faptelor, că în cursul executării, numitul I.F. a recunoscut că singur a săvârșit infracțiunea pentru care au fost condamnați amândoi.

Cum doar declarația acestuia a dus la condamnarea revizuentului, s-a susținut că se impune admiterea cererii. A fost atașat Dosarul nr. 31617/3/2006, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 1423/F/2006, precum și referatul întocmit conform art. 399 C. proc. pen. de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în care se propune respingerea cererii de revizuire. Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 1423/F/2006 a Tribunalului București, inculpatul R.M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a), c) C. pen. A mai arătat instanța de fond că, din verificările efectuate, s-a constatat împrejurarea că împotriva aceleiași sentințe s-a formulat o cerere de revizuire înregistrată sub nr. 29417/3/2009, ce a fost respinsă - ca inadmisibilă - prin Sentința penală nr. 707 din 07 august 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că motivele pe care s-a întemeiat cererea nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) - d) C. proc.

pen., respectiv susținerile petentului că celalalt coinculpat a săvârșit singur infracțiunile, neconstituind fapte sau împrejurări care să nu fie cunoscute de către instanța de fond la judecarea cauzei, cererea inculpatului fiind de fapt o cerere de rejudecare a cauzei, respectiv readministrarea și reanalizarea probatoriului care a stat la baza condamnării sale. Împotriva acestei sentințe a formulat apel și recurs revizuentul, căile de atac fiind respinse ca nefondate de Curtea de Apel București prin Decizia penală nr. 184/A din 28 septembrie 2009 și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia din data de 24 noiembrie 2009. Tribunalul a concluzionat că cererea de revizuire din speță este inadmisibilă, întrucât se întemeiază pe aceeași împrejurare - motiv - analizat în precedenta cauză de revizuire și care nu se încadrează în cazurile limitative prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Împotriva acestei soluții a declarat apel petentul condamnat revizuient, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit i s-a respins cererea de revizuire. Prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul R.M. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul, care a solicitat admiterea cererii sale, în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât numitul I.F. a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă. Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Cererea de revizuire formulată de revizuent și întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen. a fost corect respinsă ca inadmisibilă față de împrejurarea că o altă cerere, cu aceleași motive, a fost respinsă prin Sentința penală nr. 707 din 7 august 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Pe de altă parte, motivul invocat de revizuent nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., acesta solicitând de fapt o rejudecare a cauzei prin readministrarea și reanalizarea probatoriului. Faptul că în recurs revizuentul își nuanțează cererea și temeiul legal al acesteia, invocând dispozițiile art. 399 lit. b) C. proc. pen. nu poate conduce la admiterea acesteia, I.F. având calitatea de inculpat și nu de martor în cauza respectivă, iar declarațiile acestuia au fost avute în vedere de instanțe la pronunțarea condamnării, prin coroborare cu celelalte probe.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuent, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat R.M. împotriva Deciziei penale nr. 25 A din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2011.