ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2436/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată: Prin Sentința penală nr. 27 din data de 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de petentul S.M. împotriva Sentinței penale nr. 127 din date de 27 septembrie 2000. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea adresată și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 15 octombrie 2010, sub nr. 11536/86/2010, condamnatul S.M. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 127 din 27 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 2130/2000, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 116 din 02 aprilie 2001 a Curții de Apel Suceava, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, solicitând audierea unor martori.

Prin Sentința penală nr. 234 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 397 raportat la art. 399 C. proc. pen., a trimis cererea de revizuire pentru efectuarea actelor de cercetare. Prin Adresa nr. 1357/III/6 din 23 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 24 decembrie 2010 sub nr. 14119/86/2010, a fost înaintată spre competentă soluționare, împreună cu concluziile de respingere ca inadmisibilă. Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul S.M., fără a indica vreun caz de revizuire din cele prev. de art. 394 C. proc. pen. și fără a preciza că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, a solicitat audierea unor martori, rude cu el, pentru a se determina cauzele care au dus la condamnarea sa.

S-a mai reținut că din referatul întocmit de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Suceava reiese că până în prezent, condamnatul a formulat două cereri de revizuire înregistrate sub nr. X/2004 (Sentința penală nr. 186/2004) și nr. X/2010 (Sentința penală nr. 234/2010 - prin care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava pentru efectuarea actelor de cercetare conform art. 399 C. proc. pen.) și două cereri de întrerupere a executării pedepsei înregistrate sub nr. Z/2005 (Sentința penală nr. 208/2005 și sub nr. W/2008 (Sentința penală nr. 279/2008), cereri ce au fost respinse ca nefondate. Concluzionând că nu este dat niciunul dintre motivele de revizuire prev. de art. 394 C. proc.

pen., prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. Împotriva Sentinței penale nr. 27 din data de 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava a declarat apel petentul S.M. care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, solicitând audierea ca martori și a altor persoane, susținând că nu s-a ținut cont de declarațiile pe care erau de acord să le dea în fața poliției. Prin Decizia penală nr. 17 din 16 martie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru Cauze cu Minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul S.M., împotriva Sentinței penale nr. 27 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava. Pentru a hotărî, astfel, instanța de apel a reținut că petentul nu și-a întemeiat cererea de revizuire pe niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., solicitând prelungirea probațiunii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul, fără să invoce vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. Acesta a reiterat cererea de audiere a doi martori, susținând că autorul moral al faptei este fratele său, arătând că dorește ca acesta să fie cercetat penal. Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma susținerilor recurentului revizuent și a cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen.

rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri care să reflecte adevărul. Fiind o cale extraordinară de atac, cazurile în care poate fi formulată cererea de revizuire sunt reglementate în mod expres și limitativ de lege, nefiind permis instanțelor de judecată să extindă posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive și la alte cazuri în afara celor prevăzute de lege. În speță, atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au reținut în mod corect că revizuentul condamnat nu a indicat niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., acesta solicitând reaprecierea probatoriului administrat precum și prelungirea probațiunii cu audierea a doi martori, ceea ce este nu este admisibil în calea extraordinară de atac a revizuirii. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.M., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 17 din 16 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2011.