ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2436/2011

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată:

Prin Sentința penală

nr. 27 din data de 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava a fost respinsă ca

nefondată cererea de revizuire formulată de petentul S.M. împotriva Sentinței

penale nr. 127 din date de 27 septembrie 2000.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea adresată și înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava la data de 15 octombrie 2010, sub nr. 11536/86/2010,

condamnatul S.M. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 127 din 27

septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 2130/2000,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 116 din 02 aprilie 2001 a Curții de

Apel Suceava, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, solicitând audierea unor

martori.

Prin Sentința penală

nr. 234 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 397 raportat

la art. 399 C. proc. pen., a trimis cererea de revizuire pentru efectuarea

actelor de cercetare.

Prin Adresa nr.

1357/III/6 din 23 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava,

înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 24 decembrie 2010 sub nr.

14119/86/2010, a fost înaintată spre competentă soluționare, împreună cu

concluziile de respingere ca inadmisibilă.

Prin cererea de

revizuire formulată, revizuentul S.M., fără a indica vreun caz de revizuire din

cele prev. de art.

394 C. proc. pen. și fără a preciza că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunilor pentru care a fost condamnat, a solicitat audierea unor martori,

rude cu el, pentru a se determina cauzele care au dus la condamnarea sa.

S-a mai reținut că

din referatul întocmit de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului

Suceava reiese că până în prezent, condamnatul a formulat două cereri de

revizuire înregistrate sub nr. X/2004 (Sentința penală nr. 186/2004) și nr.

X/2010 (Sentința penală nr. 234/2010 - prin care s-a dispus scoaterea cauzei de

pe rol și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava

pentru efectuarea actelor de cercetare conform art. 399 C. proc. pen.) și două

cereri de întrerupere a executării pedepsei înregistrate sub nr. Z/2005

(Sentința penală nr. 208/2005 și sub nr. W/2008 (Sentința penală nr. 279/2008),

cereri ce au fost respinse ca nefondate.

Concluzionând că nu

este dat niciunul dintre motivele de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen.,

prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței

penale nr. 27 din data de 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava a declarat

apel petentul S.M. care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, solicitând

audierea ca martori și a altor persoane, susținând că nu s-a ținut cont de

declarațiile pe care erau de acord să le dea în fața poliției.

Prin Decizia penală

nr. 17 din 16 martie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru

Cauze cu Minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul S.M.,

împotriva Sentinței penale nr. 27 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî,

astfel, instanța de apel a reținut că petentul nu și-a întemeiat cererea de

revizuire pe niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.,

solicitând prelungirea probațiunii.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuentul, fără să invoce vreunul dintre cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. Acesta a

reiterat cererea de audiere a doi martori, susținând că autorul moral al faptei

este fratele său, arătând că dorește ca acesta să fie cercetat penal.

Examinând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma susținerilor

recurentului revizuent și a cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare

și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un

mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu

privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori

determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a

unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri care să reflecte

adevărul.

Fiind o cale

extraordinară de atac, cazurile în care poate fi formulată cererea de revizuire

sunt reglementate în mod expres și limitativ de lege, nefiind permis

instanțelor de judecată să extindă posibilitatea revizuirii unei hotărâri

judecătorești definitive și la alte cazuri în afara celor prevăzute de lege.

În speță, atât

instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au reținut în mod corect

că revizuentul condamnat nu a indicat niciunul dintre cazurile prevăzute de

art. 394 C. proc. pen., acesta solicitând reaprecierea probatoriului

administrat precum și prelungirea probațiunii cu audierea a doi martori, ceea

ce este nu este admisibil în calea extraordinară de atac a revizuirii.

În consecință, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.M., care va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 17 din 16 martie 2011 a Curții

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 16 iunie 2011.