ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3423/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

adresa nr. 49/III/6 din 13 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Suceava, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 18 ianuarie 2012

sub nr. 757/86/2012, a fost înaintată spre competentă soluționare, împreună cu

concluziile de respingere ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B.G.,

care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 136/2009 pronunțată în dosarul

nr. 1848/86/2008 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 3042/2011 a Î.C.C.J.

Prin cererea de revizuire formulată la

data de 11 ianuarie 2012 și adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul

Suceava, revizuentul a indicat cazurile de revizuire din cele prevăzute de art.

394 C. proc. pen., susținând ca unic motiv faptul că este nevinovat.

Prin

sentința penală nr. 34 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava,

în baza art. 403 C. proc. pen. s-a

respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B.G., împotriva Sentinței

penale nr. 136/2009 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 3042/2011

a Î.C.C.J., ca inadmisibilă.

Pentru a

pronunța această sentință s-au reținut următoarele:

Prin

sentința penală nr. 136 din 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în

dosarul nr. 1848/86/2008, modificată în parte prin decizia penală nr. 8 din 26

ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Suceava și rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 3043 din 13 septembrie 2011 pronunțată de înalta Curte de

Casație și Justiție, inculpatul B.G., a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci)

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2

ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen.

În

temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului B.G.

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe

durata executării pedepsei.

Au fost

emise mandatul de executare al pedepsei închisorii și ordinul de interzicere a

părăsirii țării nr. 173/2009 de Tribunalul Suceava la data de 14 septembrie

2011.

Prin

adresa nr. F/69090 din 16 septembrie 2011 Penitenciarul Botoșani a comunicat

faptul că inculpatul arestat de I.P.J. Suceava, a început pedeapsa la data de

14 septembrie 2011 și expiră la data de 13 septembrie 2016.

Față de

motivele de revizuire invocate de către petent, Tribunalul a reținut că

revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se îndreptă erorile de

judecată cu privire la faptele cauzei, datorate necunoașterii de către

instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și împrejurări,

motiv pentru care hotărârea nu corespunde adevărului și, ca urmare, nici legii.

Primul

caz de revizuire, cel prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. este incident

atunci când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei".

În

cadrul reglementării actuale, elementele noi, necunoscute instanțelor care au

soluționat cauza, pot proveni din existența unor împrejurări care, în momentul

judecății, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăție sau nevinovăție,

dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoștința instanței,

sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut a fi adevăr este în realitate o

cunoaștere inexactă a faptelor. Noile elemente apar din alte fapte sau

împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a

rămas definitivă.

S-a

reținut că pentru aplicabilitatea acestui caz de revizuire trebuie îndeplinite

3 condiții:

a)

să

se fi descoperit fapte și împrejurări. Este vorba de „fapte" și „împrejurări"

care fac parte din obiectul probațiunii, în sensul că pot contribui la

soluționarea corectă a cauzei (fapte probatorii).

Deși probele sunt fapte și împrejurări

care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la

descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un

nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Noile fapte și

împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează

temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.

Așadar,

ceea ce se cere a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocele noi de probă

care ar dovedi o faptă probatorie, pe care instanța de fond a considerat-o

inexistentă.

b)

în

al doilea rând faptele și împrejurările invocate în revizuire trebuie să fie

noi pentru instanța de judecată, în sensul să nu fi fost cunoscute de instanță,

care a pronunțat hotărârea definitivă. Elementul de noutate trebuie analizat în

raport de instanță și nu de părți. Este îndeplinită această condiție atunci

când partea a cunoscut această faptă, dar nu a invocat-o în fața instanței.

Se va

considera că faptele nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei

atunci când ele sunt aduse pentru prima dată la cunoștința instanței, dar și

atunci când faptele indicate în cererea de revizuire au fost anterior invocate

în instanță dar nu s-a procedat la dovedirea lor, fiind doar simple afirmații

asupra cărora instanța nu s-a pronunțat dacă sunt reale sau nu, deoarece fie nu

s-a cerut dovedirea lor, fie aceasta nu a fost posibilă din lipsa mijloacelor

de probă corespunzătoare, rațiune pentru care instanța nu le-a avut în vedere

la pronunțare.

Dacă

însă instanța de judecată s-a pronunțat asupra faptelor invocate ca noi, în

sensul că a negat existența lor sau a considerat că nu atrag o altă soluție în

cauza dată, nu se mai poate trage concluzia că erau necunoscute pentru

instanță.

c) a

treia condiție este aceea că faptele noi să dovedească netemeinicia hotărârii

de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal.

În

speță, deși revizuentul a indicat cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., Tribunalul a considerat că cele invocate de revizuent, nu se înscriu „în

categoria probelor noi de natură a demonstra netemeinicia hotărârii de

condamnare", în sensul că aspectele relevate în cererea de revizuire nu au

puterea probatorie necesară să răstoarne materialul probator administrat în

cauză, în raport de infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată.

Pe de o

parte reevaluarea probatoriului nu poate fi niciodată solicitată în procedura

revizuirii (chiar dacă petentul susține că în fapt este nevinovat), iar

pretinsele abuzuri săvârșite de către organele de urmărire sau cercetare penală

nu pot constitui motiv de revizuire decât pentru temeiul prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. d) - în măsura în care s-ar reține săvârșirea de către aceștia a

unei infracțiuni în legătură cu cauza în care petentul B.G. a fost condamnat și

în măsura în care infracțiunea a fost decisivă în pronunțarea unei hotărâri

nelegale sau netemeinice.

În

consecință, reținând și Decizia nr. 60/2007 a Î.C.C.J. - Secțiile Unite (recurs

în interesul legii), în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe

alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

este inadmisibilă, Tribunalul a

constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal a declarat apel revizuentul B.G., care a criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că

motivele de revizuire invocate se încadrează în prevederile art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen. respectiv s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu

au fost cunoscute de către instanță la soluționarea pe fond a cauzei, situație

ce impune admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima

instanță.

A arătat

că în mod greșit prima instanță a luat în considerare doar motivele de

revizuire prezentate în memoriul din data de 11 ianuarie 2012, omițând a

analiza și motivele prezentate în memoriul din data de 27 ianuarie 2012 în care

a indicat expres care sunt acele probe noi de natură a demonstra netemeinicia

hotărârii de condamnare.

A mai

arătat că prin memoriul din data de 27 ianuarie 2012 a indicat o serie de

ordonanțe prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru filele

CEC emise în relația contractuală cu SC D.E. SRL pentru care a fost condamnat.

Prin

elementele indicate în cererea de revizuire și memoriul ulterior se poate

lămuri problema pretinsei datorii de 600.000 lei către SC D.E. SRL debit care

în realitate nu a existat niciodată și care a apărut în baza completării unei

file CEC furate și declarată nulă de către unitatea bancară.

Prin

decizia penală nr. 56 din 28 mai 2012 Curtea de Apel Suceava a ca nefondat,

apelul declarat de revizuentul B.G. împotriva sentinței penale nr. 34 din 22

februarie 2012 a Tribunalului Suceava.

Pentru a

decide astfel Curtea de Apel a reținut că motivele prezentate de revizuent în

cererea de revizuire și în memoriul completator de la fila 20-21 dosar primă

instanță se referă la aspecte legate de urmărirea penală și situația de fapt

existentă, aspecte ce nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de

art. 394 C. proc. pen.

Prima

instanță a făcut o analiză complexă a cauzei de revizuire prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., concluzia acesteia precum că motivele

prezentate de revizuent nu se circumscriu acestui caz de revizuire, fiind

corectă.

Prin

cererea de revizuire, revizuentul B.G. solicită practic a se reanaliza situația

de fapt și probele administrate în cursul cercetării judecătorești efectuate pe

fondul cauzei precum și o completare sau suplimentare a probatoriului

administrat, procedură inadmisibilă prin intermediul acestei căi extraordinare

de atac.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs revizuentul B.G. solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând să se admită

cererea de revizuire așa cum a fost formulată.

Examinând

recursul prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că este

nefondat pentru cele ce urmează:

Revizuirea

este o cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor

penale definitive doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art.

394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., motive ce vizează împrejurări

necunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei, declarații mincinoase

date în cauză, existența unui înscris falsificat care a servit ca temei al

hotărârii, săvârșirea de către organul judiciar a unei infracțiuni în legătură

cu cauza a cărei revizuire se cere, existența unor hotărâri definitive care nu

se pot concilia.

Verificând

actele și lucrările dosarului înalta Curte constată că toate motivele invocate

de recurent au fost analizate de instanțele de judecată care au dispus și

menținut condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. în formă continuată.

Susținerea

revizuentului cum că nu ar fi vinovat de comiterea faptei de înșelăciune,

întrucât fila cec emisă în alb i-a fost sustrasă, nu poate fi primită, deoarece

acestea reprezintă chestiune legată de soluționarea pe fond a cauzei, apărare

care a fost formulată în fața instanțelor de judecată, după cum chiar

recurentul revizuent arată în ultimul cuvânt, instanțe care au pronunțat

hotărârile judecătorești în baza cărora revizuentul execută pedeapsa.

Prin

cererea formulată, se constată că, de fapt, se tinde la repunerea în discuție a

probatoriului deja administrat sau la completarea acestuia, ceea ce este

inadmisibil în procedura instituită de art. 394 și urm. C. proc. pen.

Pe cale de

consecință, constatând că legalitatea și temeinicia hotărârilor recurate,

înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuent.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul B.G. împotriva deciziei penale nr. 56 din data de 28

mai 2012 a Curții de Apel Suceava - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23

octombrie 2012