ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 764/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 804 din 19 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, a fost r espinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul V.C. , ca inadmisibilă. A fost obligat revizuientul la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că, prin cererea sa, petentul V.C.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 148 din 18 februarie 2011 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 491 din 21 februarie 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, în baza căreia s-a emis MEPI nr. 286 din 22 februarie 2012. În motivarea cererii, revizuentul a arătat că: la soluționarea cauzei nu a fost avut în vedere faptul că din înregistrarea video a conflictului se putea observa că inculpatul nu a lovit partea vătămată; nici unul dintre martorii audiați în cauză nu declară că l-au văzut agresând victima; din conținutul certificatului medico-legal aflat la dosar nu rezultă că viața victimei a fost pusă în primejdie; de altfel, la instanța de fond a reținut o altă încadrare juridică a faptei - vătămare corporală; este necesară în cauză efectuarea unei noi expertize medico-legale; pedeapsa este greșit individualizată, lui fiindu-i aplicată cea mai aspră sancțiune, deși a avut o contribuție mai redusă decât coinculpații la comiterea faptei.

Cererea de revizuire a fost înaintată Tribunalului București împreună cu referatul întocmit de procuror, prin care s-a solicitat respingerea - ca inadmisibilă - a cererii. Analizând actele cauzei, Tribunalul a reținut următoarele: Cererea de revizuire vizează sentința penală nr. 148 din 18 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. 31072/3/2010 al Tribunalului București - Secția a II- Penală, definitivă prin decizia nr. 491 din 21 februarie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, prin care revizuientul a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) cu aplic. art. 37 lit. b), art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320 1 C. pen.

și la 8 luni închisoare pentru infr. prev. de art. 321 alin. (1) cu aplic, art. 75 lit. c), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. pen., urmând ca în final să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare. Însă, toate criticile formulate vizează interpretarea probelor în vederea stabilirii situației de fapt, nefiind vorba de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și, cu atât mai puțin, de vreunul dintre celelalte cazuri de revizuire, prev. de art. 394 alin. (1) lit. b)-d) C. proc. pen. Ca atare, Tribunalul a apreciat cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, astfel că a respins-o ca atare.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul V.C. a declarat apel (nemotivat în scris), acesta fiind înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 16 octombrie 2012. În susținerile orale, revizuientul (care a beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat de Curte, din oficiu), a apreciat că se impunea admiterea cererii sale, întrucât, s-a procedat la o greșită individualizare judiciară. Prin decizia penală nr. 313 din 13 noiembrie 2012, Curtea de Apel București – Secția I Penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul V.C. împotriva sentinței penale nr. 804 din 19 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar cererea de revizuire a fost respinsă justificat întrucât motivele invocate nu sunt prevăzute de disp.

art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385 3 C. proc. pen., revizuientul V.C., fără a-l motiva în scris. La termenul fixat pentru soluționarea recursului, respectiv 1 martie 2013, în ședință publică și în prezența apărătorului desemnat din oficiu, recurentul revizuient a declarat că își retrage recursul. Așa fiind, Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a recurentului revizuient și dispozițiile art. 385 4 C. proc. pen. rap. la art. 369 C. proc. pen., va lua act de cererea de retragere a recursului formulat de revizuientul V.C., împotriva deciziei penale nr. 313 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală.

Va fi obligat recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul V.C. împotriva deciziei penale nr. 313 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 martie 2013 .