ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 692/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 688 din 31 august 2011 a Tribunalului București, secția I penală, în baza dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul C.A. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 484/III-2/2011 din 09 august 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a trimis acestei instanțe, spre competentă soluționare, cererea de revizuire formulată de petentul C.A. împotriva sentinței penale nr. 1589 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 24033/3/2006, împreună cu referatul întocmit de procuror ca urmare a actelor de cercetare efectuate.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că înțelege să se prevaleze de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în acest sens solicitând atașarea la dosarul cauzei a înregistrărilor audio-video anexe la procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 23 martie 2006 - data săvârșirii faptei, cu scopul de a fi vizionate de către instanță. A apreciat revizuentul că prin vizionarea acestor înregistrări s-ar interpreta în mod corect faptele ce ar putea fi calificate doar ca vătămare corporală și nu ca tentativă de omor. Prin referatul întocmit, parchetul a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, în conformitate cu prevederile art. 397-399 și art. 403 C. proc.

pen. Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1589 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 24033/3/2006, s-a dispus condamnarea inculpatului C.A. la o pedeapsă de 9 ani închisoare, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. a) și f) C. pen. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2786 din 15 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Tribunalul a reținut că în motivarea cererii sale, petentul nu a indicat nici un temei juridic, iar singurele argumente ale sale au fost în sensul că prin reinterpretarea unor probe s-ar putea schimba încadrarea juridică.

Astfel, instanța a apreciat că cererea revizuentului condamnat este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cerințele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar alte motive de revizuire nu au mai fost invocate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, revizuentul-condamnat C.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea, în principiu, a cererii de revizuire formulată. În motivarea orală a apelului, prin apărătorul din oficiu, revizuientul a arătat că instanța nu a vizionat înregistrările audio-video anexe la procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 23 martie 2006 - data săvârșirii faptei.

De asemenea, a arătat, personal, că sentința este lovită de nulitate, este netemeinică și nelegală, deoarece a încălcat dreptul procesual și legea, cu referire la referatul întocmit de procurorul T.A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de apel a constatat că apelul este nefondat, reținând că motivele invocate de revizuentul condamnat nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen. Astfel, s-a reținut că cererea de revizuire adresată parchetului s-a întemeiat pe solicitarea de vizionare a înregistrărilor audio-video anexe la procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 23 martie 2006, probă în urma căreia s-ar da calificarea juridică corectă a faptei, respectiv vătămare corporală și nu tentativă de omor, text în baza căruia a fost condamnat revizuentul.

S-a constatat că această împrejurare nu echivalează cu cerința textului invocat, respectiv fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanței la momentul soluționării cauzei și care să tindă la pronunțarea unei soluții de achitare. Ca atare, prin decizia penală nr. 285 din 04 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat C.A. împotriva sentinței penale nr. 688 din 31 august 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 56646/3/2011. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs revizuentul C.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea orală a recursului, s-a susținut că cererea de revizuire este admisibilă în principiu, aceasta fiind întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., făcându-se referire la împrejurarea că recurentul revizuent condamnat nu a vizionat înregistrările audio-video anexe la procesul verbal de cercetare la fața locului de la data săvârșirii faptei. Examinând recursul declarat în cauză, respectiv actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele care urmează. Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, făcând referire la înregistrările audio-video anexe la procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 23 martie 2006 - data săvârșirii faptei, apreciind că vizionarea acestora ar conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei. Verificând cererea de revizuire, instanța de fond și cea de prim control judiciar au apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Din analiza textului legal menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte probatorii cunoscută de instanță la momentul judecății. Revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive este posibilă în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute de lege, în speță, condamnatul invocând prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care se referă la existența unor împrejurări noi, necunoscute de către instanță la soluționarea cauzei, împrejurări care ar fi în măsură să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În prezenta cauză, se constată că recurentul revizuent a urmărit, de fapt, schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală, făcând referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanțelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii - care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulate în baza acestui temei - și mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului. Astfel, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece cazul invocat, respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în cauză, câtă vreme revizuentul nu face referire la fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanțe la momentul judecării cauzei.

Rezultă, așadar, că susținerile recurentului revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire fiind temeinică și legală. În lumina acestor considerații, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E R espinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.A. împotriva deciziei penale nr. 285 din 04 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2012.