ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 692/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 688 din 31

august 2011 a Tribunalului București, secția

I

penală, în baza dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul

C.A.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de

fond a reținut că prin adresa nr. 484/III-2/2011 din 09 august 2011, Parchetul

de pe lângă Tribunalul București a trimis acestei instanțe, spre competentă

soluționare, cererea de revizuire formulată de petentul C.A. împotriva

sentinței penale nr. 1589 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 24033/3/2006, împreună cu

referatul întocmit de procuror ca urmare a actelor de cercetare efectuate.

În motivarea cererii de revizuire,

condamnatul a arătat că înțelege să se prevaleze de art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., în acest sens solicitând atașarea la dosarul cauzei a

înregistrărilor audio-video anexe la procesul-verbal de cercetare la fața

locului din data de 23 martie 2006 - data săvârșirii faptei, cu scopul de a fi

vizionate de către instanță. A apreciat revizuentul că prin vizionarea acestor

înregistrări s-ar interpreta în mod corect faptele ce ar putea fi calificate

doar ca vătămare corporală și nu ca tentativă de omor.

Prin referatul întocmit, parchetul a

solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, în conformitate cu

prevederile art. 397-399 și art. 403 C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1589 din 30

noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 24033/3/2006, s-a dispus condamnarea inculpatului C.A. la o

pedeapsă de 9 ani închisoare, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. a) și

f) C. pen.

Hotărârea de condamnare a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 2786 din 15 septembrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Tribunalul a reținut că în motivarea

cererii sale, petentul nu a indicat nici un temei juridic, iar singurele

argumente ale sale au fost în sensul că prin reinterpretarea unor probe s-ar

putea schimba încadrarea juridică.

Astfel, instanța a apreciat că cererea

revizuentului condamnat este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cerințele art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar alte motive de revizuire nu au mai

fost invocate.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel, în termen legal, revizuentul-condamnat C.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea

hotărârii instanței de fond și admiterea, în principiu, a cererii de revizuire

formulată.

În motivarea orală a apelului, prin

apărătorul din oficiu, revizuientul a arătat că instanța nu a vizionat înregistrările

audio-video anexe la procesul verbal de cercetare la fața locului din data de

23 martie 2006 - data săvârșirii faptei. De asemenea, a arătat, personal, că

sentința este lovită de nulitate, este netemeinică și nelegală, deoarece a

încălcat dreptul procesual și legea, cu referire la referatul întocmit de procurorul

T.A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Analizând sentința apelată prin prisma

criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de

apel a constatat că apelul este nefondat, reținând că motivele invocate de

revizuentul condamnat nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute

de dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, s-a reținut că cererea de

revizuire adresată parchetului s-a întemeiat pe solicitarea de vizionare a

înregistrărilor audio-video anexe la procesul-verbal de cercetare la fața

locului din data de 23 martie 2006, probă în urma căreia s-ar da calificarea

juridică corectă a faptei, respectiv vătămare corporală și nu tentativă de

omor, text în baza căruia a fost condamnat revizuentul. S-a constatat că

această împrejurare nu echivalează cu cerința textului invocat, respectiv fapte

sau împrejurări noi, necunoscute instanței la momentul soluționării cauzei și

care să tindă la pronunțarea unei soluții de achitare.

Ca atare, prin decizia penală nr. 285

din 04 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

I

penală, în temeiul art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuentul condamnat C.A. împotriva sentinței penale nr. 688 din 31 august

2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală, în dosarul nr. 56646/3/2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 500 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva deciziei anterior

menționate, în termen legal, a declarat recurs revizuentul C.A.,

criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea orală a recursului, s-a

susținut că cererea de revizuire este admisibilă în principiu, aceasta fiind întemeiată

pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., făcându-se referire

la împrejurarea că recurentul revizuent condamnat nu a vizionat înregistrările

audio-video anexe la procesul verbal de cercetare la fața locului de la data

săvârșirii faptei.

Examinând recursul declarat în cauză,

respectiv actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta nu

este întemeiat pentru considerentele care urmează.

Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d)

un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune

în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e)

când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

În prezenta cauză, pe calea

revizuirii, condamnatul a invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, făcând referire la înregistrările

audio-video anexe la procesul verbal de cercetare la fața locului din data de

23 martie 2006 - data săvârșirii faptei, apreciind că vizionarea acestora ar

conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei.

Verificând cererea de revizuire,

instanța de fond și cea de prim control judiciar au apreciat că motivele

invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței

și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă

legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din analiza textului legal menționat

rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în

această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar

putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea extraordinară de

atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul

nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte probatorii

cunoscută de instanță la momentul judecății.

Revizuirea unei hotărâri judecătorești

definitive este posibilă în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute de

lege, în speță, condamnatul invocând prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., care se referă la existența unor împrejurări noi, necunoscute de

către instanță la soluționarea cauzei, împrejurări care ar fi în măsură să

conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În prezenta cauză, se constată că

recurentul revizuent a urmărit, de fapt, schimbarea încadrării juridice dată

faptei, din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de vătămare

corporală, făcând referire la împrejurări ce au fost supuse analizei

instanțelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii - care, potrivit art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica

admisibilitatea cererii de revizuire formulate în baza acestui temei - și

mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului.

Astfel, în mod corect a fost respinsă

cererea de revizuire, deoarece cazul invocat, respectiv cel prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în cauză, câtă vreme

revizuentul nu face referire la fapte sau împrejurări care să nu fi fost

cunoscute de instanțe la momentul judecării cauzei.

Rezultă, așadar, că susținerile

recurentului revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluția

de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire fiind temeinică și legală.

În lumina acestor considerații, având

în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor

atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

R

espinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.A. împotriva deciziei

penale nr. 285 din 04 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

martie 2012.