ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3613/2006

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 317 din 21

martie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul penale nr. 6990/3/2006, a fost respinsă cererea de revizuire formulată

de condamnatul V.G. ca inadmisibilă.

A fost obligat revizuientul

condamnat la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost suportată

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 1291 din 14 octombrie

2004 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 390

din 19 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul a

fost condamnat, în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după

executarea pedepsei principale. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 804/2002 a Tribunalului București, condamnatul având

de executat în detenție pedeapsa de 10 ani închisoare.

Prin cererea de revizuire,

condamnatul a solicitat să se constate că încadrarea juridică dată faptei sale

nu este corectă, fiind vorba cel mult de o vătămare corporală gravă și, drept

urmare, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Pentru dovedirea celor susținute,

revizuientul a cerut reaudierea martorilor și a persoanei împreună cu care a

comis fapta.

Instanța de fond a constatat că,

prin împrejurările invocate de revizuient, nu se tinde la dovedirea

nevinovăției acestuia, ci numai la stabilirea unor situații de natură a atenua

răspunderea sa penală, prin schimbarea încadrării juridice și reducerea

pedepsei aplicate.

Potrivit legii, revizuirea, care

este o cale extraordinară a atac, trebuie să fie totală, să ducă la o soluție

radical opusă celei pronunțate anterior.

Or, încadrarea juridică și reducerea

cuantumului pedepsei nu se includ în aspectele de netemeinicie prevăzute de art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și au fost avute în vedere de instanțele

care au judecat cauza în fond și în căile ordinare de atac.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termenul legal (la data de 28 martie 2006), revizuientul

condamnat V.G., care a reiterat motivele invocate în fața instanței de fond,

solicitând ca, în urma admiterii cererii de revizuire, să se dispună schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă și reducerea

cuantumului pedepsei. În plus, a invocat faptul că, la momentul comiterii

faptei, era dependent de medicamente, acționând sub influența acestora.

Examinând cauza în raport de

motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei și a constatat

că apelul este nefondat.

În mod corect instanța de fond a

apreciat ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire dedusă judecății, întrucât,

prin motivele invocate în susținerea acesteia, nu se relevă fapte și

împrejurări noi, necunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii de

condamnare, pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia acestei hotărâri și

să se ajungă la pronunțarea unei soluții contrare, respectiv la achitarea

inculpatului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 394 alin. (2), raportat la art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Solicitările revizuientului

condamnat, constând în schimbarea încadrării juridice a faptei într-o

infracțiune mai puțin gravă și respectiv, în reducerea cuantumului pedepsei, nu

urmăresc decât o diminuare a răspunderii penale a acestuia, soluție ce nu poate

fi pronunțată în cadrul unei căi extraordinare de atac, astfel cum este

revizuirea, aspectele menționate făcând obiectul analizei instanțelor care au

judecat cauza în fond și respectiv în căile ordinare de atac (apel și recurs),

hotărârile pronunțate de instanțele respective bucurându-se de autoritate de

lucru judecat în privința acestor aspecte.

De altfel, și împrejurarea invocată

în apel, respectiv aceea a săvârșirii faptei sub influența unor medicamente de

care condamnatul era dependent, a fost examinată de către instanța care a

soluționat recursul declarat împotriva hotărârii de condamnare, astfel cum rezultă

din considerentele deciziei penale nr. 390 din 19 ianuarie 2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție. În plus, în faza de urmărire penală, a fost efectuată o

expertiză medico-legală psihiatrică a revizuientului condamnat, care a

concluzionat că acesta a săvârșit fapta cu discernământ.

Curtea a reținut și faptul că o altă

cerere de revizuire, întemeiată pe aceleași motive, a fost respinsă anterior

printr-o hotărâre rămasă definitivă, respectiv sentința penală nr. 1253 din 22

septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, împotriva

căreia condamnatul nu a exercitat nici o cale de atac.

Prin decizia penală nr. 308/ A din

14 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, conform art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuientul-condamnat V.G. împotriva sentinței penale nr. 317/2006 a

Tribunalului București, secția a II-a penală.

Apelantul inculpat a fost obligat să

plătească 80 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs condamnatul V.G.

Prin motivele de recurs, susținute

oral, revizuientul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul

greșitei respingeri a cererii sale de revizuire, solicitând ca pe calea

procedurii de revizuire să se dispună schimbarea încadrării juridice dată

faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de

vătămare corporală gravă, cu consecința reducerii pedepsei care i-a fost

aplicată.

Recursul, întemeiat pe dispozițiile art.

385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. (referitoare la greșita

aplicare a legii), este nefondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale

și temeinice.

Astfel, revizuirea este mijlocul

procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin

grave erori de fapt.

Fiind o cale extraordinară de atac,

legiuitorul a prevăzut, expres și limitativ, situațiile în care se poate

declanșa acest remediu procesual.

Potrivit art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea poate fi cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu

au fost cunoscute de instanța de soluționare a cauzei, un martor, un expert sau

un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire

se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul

ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri

definitive judecătorești nu se pot.

Se constată că motivele invocate de

recurentul-condamnat V.G. nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege.

Astfel, este inadmisibil ca în calea

de atac extraordinară a revizuirii, pe baza unei noi reaprecieri a ansamblului

probator, să se dispună schimbarea încadrării juridice și reducerea pedepsei

aplicate.

Revizuirea unei hotărâri, după cum

s-a menționat, este dublu condiționată, pe de o parte, de existența unuia

dintre cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă

parte, de posibilitatea dovedirii netemeiniciei hotărârii de achitare, de

încetare a procesului ori de condamnare, sau a nelegalității acesteia.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, recursul formulat de condamnatul V.G. va fi respins, ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul V.G. împotriva deciziei penale nr. 308/ A din 14

aprilie 2006 a curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la

plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iunie 2006.