ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6087/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1712 din 21

decembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererile

de schimbare a încadrării juridice dată faptei, din art. 20 raportat la art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen., în art. 322 C. pen. și respectiv art. 182 alin. (2)

C. pen., ca fiind neîntemeiate.

În baza art. 20 raportat la art. 174

– art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.T.C., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 luni

după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost

arestat în cauză la 24 februarie 2005, până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 14 și 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 473.000 lei

despăgubiri civile și la 40.000.000 lei daune morale și 9.000.000 lei

cheltuieli judiciare, către partea civilă G.A.

A mai fost obligat inculpatul la

2.825,88 lei RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de

îngrijirile acordate părții vătămate G.A. și la dobânda legală aferentă, către

C.N.A.S.

A fost obligat inculpatul la

10.246.000 lei ROL cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, în seara zilei de 25

noiembrie 2004, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al administrării

de substanțe halucinogene, a avut loc o altercație între mai multe persoane,

ocazie cu care inculpatul P.T.C. a aplicat părții vătămate G.A.F. mai multe

lovituri cu un cuțit, în zona stângă a toracelui, cauzându-i multiple leziuni,

dintre care două penetrante, pentru vindecarea cărora au fost necesare 12-14

zile de îngrijiri medicale și care au pus viața acestuia în primejdie, astfel

cum a rezultat din raportul de expertiză medico-legală nr. A.1/13753/2005 al I.N.M.L.,

confirmat prin avizul Comisiei din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici nr. E.2/6240/2005.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.T.C.

Parchetul a criticat hotărârea sub

aspectul aplicării unei pedepse complimentare greșite, respectiv în alte limite

decât cele prevăzute de art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen.

În apelul inculpatului, hotărârea a

fost criticată sub aspectul reținerii unei stări de fapt eronate; greșita

încadrare juridică a faptei; omisiunea instanței de fond de a se pronunța

asupra unor apărări formulate de inculpat și greșita individualizare a

pedepsei. În principal, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar

încadrării juridice dată faptei, în infracțiunea de încăierare sau în cea de

vătămare corporală gravă.

S-a mai arătat că, urmare a

schimbării încadrării juridice, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 alin.

(2) și (3) C. pen., inculpatul săvârșind fapta în legitimă apărare.

La reindividualizarea pedepsei s-a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

Pe latura civilă, s-a solicitat

respingerea pretențiilor părții civile, în cazul achitării inculpatului, iar în

cazul pronunțării unei soluții de condamnare cenzurarea cuantumului daunelor

morale acordate de instanța de fond. S-a mai solicitat reținerea unei culpe

comune a părții vătămate alături de inculpat.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 327 din 20 aprilie 2006, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte

sentința atacată și, în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului P.T.C. drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an, după

executarea pedepsei principale.

S-a dedus prevenția inculpatului de

la 24 februarie 2005 la 14 iulie 2005 și s-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

A fost respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, care a fost obligat la 100 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul P.T.C., care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., iar în subsidiar, să se constate că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 44 alin. (2) și (3) C. pen., și inculpatul să fie achitat în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat în

infracțiunea de încăierare sau schimbarea încadrării juridice din tentativă de

omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182

C. pen.

Pe latură civilă s-a solicitat

respingerea pretențiilor părții civile, în cazul achitării inculpatului, iar în

cazul pronunțării unei soluții de condamnare cenzurarea cuantumului daunelor

morale acordate, pe care le consideră exagerate.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele de fond și de apel au stabilit în mod

corect vinovăția inculpatului P.T.C. în săvârșirea tentativei la infracțiunea

de omor calificat, cu aplicarea circumstanțelor prevăzute de art. 74 și 76 lit.

c) C. pen.

Astfel, deși inculpatul neagă că ar

fi avut asupra sa un cuțit pe care să-l fi folosit în agresarea părții

vătămate, această apărare este infirmată de declarațiile martorilor G.I., I.E. și

B.D., care au afirmat că inculpatul a fost cel care în timpul conflictului a

scos un cuțit ce l-a îndreptat spre G.I. care s-a apărat cu cureaua de la

pantaloni ar partea vătămată s-a luat la bătaie cu persoana care avea cuțitul.

Din declarațiile martorilor I.E., I.R.,

G.M. și G.V. rezultă că partea vătămată, în timpul conflictului s-a bătut numai

cu inculpatul, fără a fi angrenat într-o altă altercație fizică cu o altă

persoană.

Având în vedere aceste probe, în mod

corect instanțele au condamnat pe inculpat pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat, acesta acționând violent, prin folosirea unui obiect vulnerant

apt să producă moartea și care a vizat o zonă vitală, leziunile constatate prin

actul medico-legal, punând în primejdie viața victimei.

Ca urmare, motivele de recurs

privitoare la achitare sau schimbare de încadrare a faptei sunt nefondate.

Recursul este fondat, dar numai în

ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și a modalității

de executare a pedepsei.

Probele administrate au atestat că

victima G.A.F. a aplicat inculpatului o lovitură cu piciorul în zona pieptului,

iar în încleștarea fizică ce a urmat, a mai aplicat, atât el cât și martorii G.V.

și G.I., lovituri acestuia.

Ca urmare a acestei situații de

fapt, instanțele corect au aplicat circumstanțele prevăzute de art. 74 – art. 76

lit. c) C. pen., dar era necesar să se rețină și dispozițiile art. 73 lit. b) C.

pen., inculpatul săvârșind infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări

sau emoții, determinată de provocarea părții vătămate produsă prin violență.

Ca urmare Curtea face aplicarea art.

73 lit. b) C. pen. și se va menține pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de un an

Totodată, Curtea apreciază potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 86

1

C. pen., referitoare la

condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, rezultă

că în cauză acestea sunt îndeplinite, atât în ce privește criteriile legate de

pedeapsa aplicată și de lipsa de antecedente penale ale inculpatului, cât și

cele referitoare la atingerea scopului pedepsei fără executarea acesteia.

În concluzie, se va admite recursul

inculpatului, se va casa în parte decizia atacată și sentința instanței de

fond, se va înlătura aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Se va face aplicarea art. 73 lit. b)

C. pen., și se va menține pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de un an.

În baza art. 86

1

C. pen.,

se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și se va fixa

conform art. 86

2

C. pen., un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare

inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

pct. 1 lit. a) – d) C. pen.

Se va pune în vedere inculpatului

prevederile art. 86

4

C. pen.

Se va constata că inculpatul a fost

arestat în altă cauză de la 24 februarie la 14 iulie 2005.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în

sarcina statului.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

P.T.C. împotriva deciziei penale nr. 327 din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Casează în parte decizia atacată și

sentința penală nr. 1712 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, și rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

Face aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen., menținând pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de un an.

În baza art. 86

1

C. pen.,

dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și fixează conform art.

86

2

C. pen., un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare

8inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

pct. 1 lit. a) – d) C. pen.

Pune în vedere inculpatului

prevederile art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

Constată că inculpatul a fost

arestat în cauză de la 24 februarie 2005 la 14 iulie 2005.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor recurate.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

noiembrie 2006.