ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5884/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 311/ D din 21 iunie 2006 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr. 1489/2006, în temeiul art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.N.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.N.M. prin sentința penală nr. 645 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei Zalău pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicare art. 99 și următoarele C. pen., prin sentința penală nr. 208 din 11 februarie 2003 a Judecătoriei Moinești.

A fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 3673/2003 al Judecătoriei Onești, rămasă definitivă prin neapelare la 07 ianuarie 2004. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Onești, în pedepsele componente, după cum urmează: a) pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicare art. 74 lit. a) C. pen., și art. 76 lit. c) C. pen.; b) pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., și art. 76 lit. c) C. pen.; c) pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul A.N.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 645 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă la 05 februarie 2004, prin sentința penală nr. 208 din 11 februarie 2003 a Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă la 28 februarie 2003 și prin sentința penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Onești, rămasă definitivă la 07 ianuarie 2004, sunt concurente și în consecință: În temeiul art. 36 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de la pct. 1, 2 și 4 lit. a), b), c) respectiv de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. S-a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată în prezenta cauză. Pedeapsa de executat: 10 ani închisoare. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 09 februarie 2006 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut stare de arest a inculpatului. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., s-a constatat recuperat parțial prejudiciul produs părții vătămate A.G., până la concurența sumei de 4.000.000 lei ROL.

S-a constatat că partea vătămată A.G. a renunțat la pretenții civile în cuantum de 5.200.000 lei. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 5.200.000 lei ROL ce nu a servit la despăgubirea părții vătămate A.G., de la inculpatul A.N.M. În baza art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul A.N.M. la plata sumei de 903,07 lei RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă C.A.S. Bacău. S-a dispus plata sumei de 200 RON, reprezentând onorariu de avocat din oficiu din fondul special al M.J. pentru avocat C.A. În conformitate cu art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr. 80/ P din 3 martie 2006 a fost trimis în judecată inculpatul A.N.M., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În fapt, în noaptea de 6 februarie 2006, inculpatul A.N.M. care locuia fără forme legale în satul Ștefan Vodă, într-o locuință moștenire de la bunici, după ce a consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri, s-a hotărât să meargă la locuința părții vătămate A.G., în vârstă de 69 ani, care stătea singur în apropierea domiciliului inculpatului, la aproximativ 400-500 metri, pentru a-i sustrage bani, întrucât cu aproximativ 2 săptămâni înainte l-a văzut la magazinul alimentar C.B.

făcând cumpărături și a considerat că acesta are bani pe care îi ține în locuință. În acest sens, inculpatul s-a deplasat la locuința sa și a luat un fes de culoare neagră pe care l-a decupat în zona ochilor (tip cagulă) și în jurul orei 24,00 a plecat spre locuința părții vătămate. A sărit gardul, a mers la ușa încăperii unde știa să partea vătămată doarme și a acoperit fața cu fesul și a bătut la ușă. În momentul în care partea vătămată a deschis ușa, inculpatul a lovit-o cu pumnul în față iar după ce aceasta a căzut i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, aducând-o în stare de inconștiență. Găsind o frânghie în camera victimei pe o ladă, de aproximativ 1,5 m lungime și de grosimea unui deget, a legat-o cu mâinile la spate, a acoperit-o cu un preș și a început să caute banii, mai întâi în camera unde locuia victima, sub saltea, dar nu i-a găsit.

Continuând să caute, într-o cameră alăturată, într-un dulap, a găsit într-un caiet suma de 9.200.000 lei, sumă pe care și-a însușit-o părăsind apoi locul faptei. În drum spre casă, din cauza emoțiilor acesta a vomat, resturile stomacale fiind descoperite și prelevate apoi de către organele de urmărire penală. Revenind la propriul domiciliu, inculpatul s-a dezbrăcat de hainele cu care a fost îmbrăcat, întrucât erau murdare de sângele victimei și după ce le-a ascuns într-o dependință, s-a deplasat la barul E. unde a continuat să consume băuturi alcoolice și a jucat poker cu numiții B.N., B.I. și patronul barului E.G., pierzând suma de aproximativ 5.000.000 lei. În cursul zilei de 7 februarie 2005 s-a deplasat la târgul săptămânal din comuna Dofteana și cu restul de bani și-a cumpărat obiecte de îmbrăcăminte.

Cu prilejul audierii, inculpatul a recunoscut fapta, iar cu ocazia reconstituirii, în prezența martorilor asistenți a indicat traseul pe care s-a deplasat la domiciliul părții vătămate, locul pe unde a sărit gardul în curtea locuinței acesteia, modul în care a procedat pentru mobilizarea victimei, precum și locul de unde a sustras banii. A condus apoi organele de poliție la locuința sa unde a indicat locul unde a ascuns hainele cu care a fost îmbrăcat în noaptea comiterii faptei, pe care le-a predat organelor de poliție. În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit o serie de leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale. Partea vătămată s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 5.200.000 lei, întrucât suma de 4.000.000 lei i-a fost restituită de barmanul E.G., reprezentând suma pe care acesta a câștigat-o la poker.

În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a renunțat la pretențiile civile în cuantum de 5.200.000 lei. În drept, fapta inculpatului A.N.M. s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Situația de fapt expusă a rezultat din următoarele probe: plângerea petentului P.F., procesul-verbal de reconstituire, dovezi de predare-primire, declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, cu declarațiile martorilor, cu declarațiile inculpatului.

Referitor la persoana și conduita inculpatului s-a constatat că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, nu are ocupație și deși este tânăr a comis o multitudine de infracțiuni de furt, începând din timpul minorității, cât și după majorat și având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii pentru infracțiunea ce face obiectul cauzei.

Inculpatul a comis fapta din cauză în interiorul termenului de încercare și suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 208 din 11 februarie 2002 și sentința penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Moinești și în interiorul termenului grațierii condiționate aplicată pentru pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 643 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei Zalău și drept urmare, instanța a aplicat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii și dispozițiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

De asemenea, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Onești, în pedepsele componente, pedepse ce au fost contopite cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 pentru care s-a dispus revocarea grațierii și cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 645 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei Zalău și sentința penală nr. 208 din 11 februarie 2003 a Judecătoriei Moinești, conform cu dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea și s-a dispus executarea acestei rezultante alături de pedeapsa aplicată în cauză.

În considerentele sentinței au mai fost făcute referiri la celelalte dispoziții legale corespunzătoare măsurilor dispuse, precum și la latura civilă a cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul A.N.M. Prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat redozarea pedepsei, deoarece este mult prea aspră, ținând cont că este tânăr, a recunoscut și regretat fapta comisă, iar pe de altă parte la data săvârșirii infracțiunii era în stare de ebrietate și nu i-a dat seama de consecințe. Prin decizia penală nr. 243 din 8 august 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 526/32/2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.N.M. împotriva sentinței penale nr. 311/ D din 21 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1489/2006. S-a menținut starea de arest a apelantului. S-a dedus în continuare detenția din 21 iunie 2006 la zi. Onorariul de avocat oficiu în sumă de 100 RON a fost suportat din fondul M.J. și a fost inclus în cheltuielile judiciare către stat. A fost obligat apelantul la 140 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, a dat infracțiunii o încadrare juridică legală, în concordanță cu probele aflate la dosarul cauzei. Inculpatul apelant a comis o faptă de tâlhărie, în timpul nopții, purtând o cagulă confecționată dintr-un fes, în locuința intimatului A.G., pedepsită de lege cu închisoarea de la 7 ani la 20 ani închisoare, pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Tribunalul Bacău a respectat criteriile arătate în art. 72 C. pen., ținând cont de condițiile și împrejurările în care a fot comisă fapta, cât și de persoana apelantului care este recidivist în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., de-a lungul timpului suferind numeroase condamnări și prin urmare nu s-a impus reducerea pedepsei așa cum s-a cerut. Pe cale de consecință, hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică. În considerentele deciziei, instanța de apel a făcut referiri la starea de arest a apelantului, la deducerea perioadei de arestare preventivă și la cheltuielile judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul A.N.M., fără a arăta în scris motivele.

Apărătorul recurentului inculpat în concluziile orale, în dezbateri a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond, în rejudecare, reanalizând întreg materialul probator administrat să se dea o mai largă eficiență dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., urmând a se avea în vedere atitudinea cooperantă a inculpatului, vârsta sa, la data comiterii faptei se afla în stare de ebrietate așa încât s-ar impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus față de cel stabilit de instanțele anterioare. Concluziile intimatului parte civilă, ale procurorului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat A.N.M. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în baza propriului examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpatului A.N.M. în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului A.N.M., care, în noaptea de 6 februarie 2006, a pătruns în locuința părții vătămate A.G., fiind mascat, în sensul că purta un fes tip cagulă și prin exercitare de acte de violență a adus partea vătămată în stare de inconștiență, legând-o cu mâinile la spate și acoperind-o cu un preș, timp în care a sustras suma de 9.200.000 lei, prejudiciul fiind parțial recuperat prin restituirea sumei de 4.000.000 lei, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie.

De asemenea sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, partea vătămată deposedată prin violență de suma de bani arătată este o persoană în vârstă, respectiv 70 de ani, fiindu-i necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale, prejudiciul a fost parțial acoperit, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, este fără ocupație, fără studii, recidivist postcondamnatoriu, dovedind perseverență infracțională.

Pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta de tâlhărie comisă, respectiv la limita minimă prevăzută de lege, de 7 ani închisoare, iar ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, art. 83 C. pen., descontopirea și recontopirea pedepselor, potrivit art. 36 C. pen., s-a adăugat prin cumul aritmetic pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul având de executat în final 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii acestuia față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Înalta Curte nu poate reține solicitarea apărării recurentului inculpat, în sensul reducerii pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai largi eficiențe a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., și regimului sancționator corespunzător impus de art. 76 din același cod, deoarece, pe de-o parte în cauză, nu au fost aplicate astfel de circumstanțe în mod distinct, iar pe de altă parte, instanța de recurs consideră că incidența acestora în cauză nu este justificată, în raport de gravitatea faptei comise, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului. Așadar, în contextul cauzei au fost evaluate în mod plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepselor, așa încât nu este aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. Totodată, verificând decizia atacată, nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N.M. împotriva deciziei penale nr. 243 din 8 august 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 februarie 2006 la 16 octombrie 2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.N.M. împotriva deciziei penale nr. 243 din 8 august 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 februarie 2006 la 16 octombrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2006.