ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5884/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5884/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 311/ D din

21 iunie 2006 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr. 1489/2006, în

temeiul art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.N.M.,

la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

s-a revocat grațierea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.N.M.

prin sentința penală nr. 645 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei Zalău pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit.

a), g) și i) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit.

a), g) și i) C. pen., cu aplicare art. 99 și următoarele C. pen., prin sentința

penală nr. 208 din 11 februarie 2003 a Judecătoriei Moinești.

A fost revocată suspendarea

condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 pronunțată în

dosarul nr. 3673/2003 al Judecătoriei Onești, rămasă definitivă prin neapelare

la 07 ianuarie 2004.

A fost descontopită pedeapsa

rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1180 din 15

decembrie 2003 a Judecătoriei Onești, în pedepsele componente, după cum

urmează:

a) pedeapsa de 6 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicare art. 74 lit. a) C. pen., și art.

76 lit. c) C. pen.;

b) pedeapsa de 6 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., și art. 76 lit. c) C.

pen.;

c) pedeapsa de 6 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile

pentru care inculpatul A.N.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 645 din

3 decembrie 2003 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă la 05 februarie 2004,

prin sentința penală nr. 208 din 11 februarie 2003 a Judecătoriei Moinești,

rămasă definitivă la 28 februarie 2003 și prin sentința penală nr. 1180 din 15

decembrie 2003 a Judecătoriei Onești, rămasă definitivă la 07 ianuarie 2004,

sunt concurente și în consecință:

În temeiul art. 36 alin. (2) C. pen.,

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de la pct.

1, 2 și 4 lit. a), b), c) respectiv de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 6

luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea

de 3 ani închisoare.

Pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată

în prezenta cauză.

Pedeapsa de executat: 10 ani

închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la

09 februarie 2006 și până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut stare de arest a inculpatului.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc.

pen., s-a constatat recuperat parțial prejudiciul produs părții vătămate A.G.,

până la concurența sumei de 4.000.000 lei ROL.

S-a constatat că partea vătămată A.G.

a renunțat la pretenții civile în cuantum de 5.200.000 lei.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 5.200.000 lei ROL ce nu a servit la

despăgubirea părții vătămate A.G., de la inculpatul A.N.M.

În baza art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002

a fost obligat inculpatul A.N.M. la plata sumei de 903,07 lei RON, reprezentând

cheltuieli de spitalizare către partea civilă C.A.S. Bacău.

S-a dispus plata sumei de 200 RON,

reprezentând onorariu de avocat din oficiu din fondul special al M.J. pentru

avocat C.A.

În conformitate cu art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON către

stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bacău înregistrat sub nr. 80/ P din 3 martie 2006 a fost trimis în

judecată inculpatul A.N.M., cercetat în stare de arest preventiv pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

a) și b), alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, în noaptea de 6 februarie 2006,

inculpatul A.N.M. care locuia fără forme legale în satul Ștefan Vodă, într-o

locuință moștenire de la bunici, după ce a consumat băuturi alcoolice în mai

multe baruri, s-a hotărât să meargă la locuința părții vătămate A.G., în vârstă

de 69 ani, care stătea singur în apropierea domiciliului inculpatului, la

aproximativ 400-500 metri, pentru a-i sustrage bani, întrucât cu aproximativ 2

săptămâni înainte l-a văzut la magazinul alimentar C.B. făcând cumpărături și a

considerat că acesta are bani pe care îi ține în locuință.

În acest sens, inculpatul s-a

deplasat la locuința sa și a luat un fes de culoare neagră pe care l-a decupat

în zona ochilor (tip cagulă) și în jurul orei 24,00 a plecat spre locuința

părții vătămate. A sărit gardul, a mers la ușa încăperii unde știa să partea

vătămată doarme și a acoperit fața cu fesul și a bătut la ușă.

În momentul în care partea vătămată

a deschis ușa, inculpatul a lovit-o cu pumnul în față iar după ce aceasta a

căzut i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, aducând-o în

stare de inconștiență.

Găsind o frânghie în camera victimei

pe o ladă, de aproximativ 1,5 m lungime și de grosimea unui deget, a legat-o cu

mâinile la spate, a acoperit-o cu un preș și a început să caute banii, mai

întâi în camera unde locuia victima, sub saltea, dar nu i-a găsit. Continuând

să caute, într-o cameră alăturată, într-un dulap, a găsit într-un caiet suma de

9.200.000 lei, sumă pe care și-a însușit-o părăsind apoi locul faptei. În drum

spre casă, din cauza emoțiilor acesta a vomat, resturile stomacale fiind

descoperite și prelevate apoi de către organele de urmărire penală.

Revenind la propriul domiciliu,

inculpatul s-a dezbrăcat de hainele cu care a fost îmbrăcat, întrucât erau

murdare de sângele victimei și după ce le-a ascuns într-o dependință, s-a

deplasat la barul E. unde a continuat să consume băuturi alcoolice și a jucat

poker cu numiții B.N., B.I. și patronul barului E.G., pierzând suma de

aproximativ 5.000.000 lei.

În cursul zilei de 7 februarie 2005

s-a deplasat la târgul săptămânal din comuna Dofteana și cu restul de bani și-a

cumpărat obiecte de îmbrăcăminte.

Cu prilejul audierii, inculpatul a

recunoscut fapta, iar cu ocazia reconstituirii, în prezența martorilor

asistenți a indicat traseul pe care s-a deplasat la domiciliul părții vătămate,

locul pe unde a sărit gardul în curtea locuinței acesteia, modul în care a

procedat pentru mobilizarea victimei, precum și locul de unde a sustras banii.

A condus apoi organele de poliție la locuința sa unde a indicat locul unde a

ascuns hainele cu care a fost îmbrăcat în noaptea comiterii faptei, pe care

le-a predat organelor de poliție.

În urma loviturilor primite, partea

vătămată a suferit o serie de leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12

zile îngrijiri medicale.

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă la urmărirea penală cu suma de 5.200.000 lei, întrucât suma de 4.000.000

lei i-a fost restituită de barmanul E.G., reprezentând suma pe care acesta a

câștigat-o la poker.

În cursul cercetării judecătorești,

partea vătămată a renunțat la pretențiile civile în cuantum de 5.200.000 lei.

În drept, fapta inculpatului A.N.M.

s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Situația de fapt expusă a rezultat

din următoarele probe: plângerea petentului P.F., procesul-verbal de

reconstituire, dovezi de predare-primire, declarațiile părții vătămate,

raportul de constatare medico-legală, cu declarațiile martorilor, cu

declarațiile inculpatului.

Referitor la persoana și conduita

inculpatului s-a constatat că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, nu are

ocupație și deși este tânăr a comis o multitudine de infracțiuni de furt,

începând din timpul minorității, cât și după majorat și având în vedere

dispozițiile art. 72 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii

pentru infracțiunea ce face obiectul cauzei.

Inculpatul a comis fapta din cauză

în interiorul termenului de încercare și suspendării condiționate a executării

pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 208 din 11 februarie 2002 și

sentința penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Moinești și în

interiorul termenului grațierii condiționate aplicată pentru pedeapsa de 3 ani

închisoare prin sentința penală nr. 643 din 3 decembrie 2003 a Judecătoriei

Zalău și drept urmare, instanța a aplicat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002

privind revocarea grațierii și dispozițiile art. 83 C. pen., privind revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei.

De asemenea, a fost descontopită

pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1180

din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Onești, în pedepsele componente, pedepse

ce au fost contopite cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 1180 din 15 decembrie 2003 pentru care s-a dispus revocarea

grațierii și cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 645 din 3 decembrie

2003 a Judecătoriei Zalău și sentința penală nr. 208 din 11 februarie 2003 a

Judecătoriei Moinești, conform cu dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen., art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea și s-a dispus

executarea acestei rezultante alături de pedeapsa aplicată în cauză.

În considerentele sentinței au mai

fost făcute referiri la celelalte dispoziții legale corespunzătoare măsurilor

dispuse, precum și la latura civilă a cauzei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termen inculpatul A.N.M.

Prin apărătorul desemnat din oficiu

a solicitat redozarea pedepsei, deoarece este mult prea aspră, ținând cont că

este tânăr, a recunoscut și regretat fapta comisă, iar pe de altă parte la data

săvârșirii infracțiunii era în stare de ebrietate și nu i-a dat seama de

consecințe.

Prin decizia penală nr. 243 din 8

august 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 526/32/2006

a Curții de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.N.M.

împotriva sentinței penale nr. 311/ D din 21 iunie 2006, pronunțată de

Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1489/2006.

S-a menținut starea de arest a

apelantului.

S-a dedus în continuare detenția din

21 iunie 2006 la zi.

Onorariul de avocat oficiu în sumă

de 100 RON a fost suportat din fondul M.J. și a fost inclus în cheltuielile

judiciare către stat.

A fost obligat apelantul la 140 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, a dat

infracțiunii o încadrare juridică legală, în concordanță cu probele aflate la

dosarul cauzei.

Inculpatul apelant a comis o faptă

de tâlhărie, în timpul nopții, purtând o cagulă confecționată dintr-un fes, în

locuința intimatului A.G., pedepsită de lege cu închisoarea de la 7 ani la 20

ani închisoare, pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, Tribunalul Bacău a respectat criteriile arătate în art. 72 C. pen.,

ținând cont de condițiile și împrejurările în care a fot comisă fapta, cât și

de persoana apelantului care este recidivist în condițiile art. 37 lit. a) C.

pen., de-a lungul timpului suferind numeroase condamnări și prin urmare nu s-a

impus reducerea pedepsei așa cum s-a cerut.

Pe cale de consecință, hotărârea

pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

În considerentele deciziei, instanța

de apel a făcut referiri la starea de arest a apelantului, la deducerea

perioadei de arestare preventivă și la cheltuielile judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpatul A.N.M., fără a arăta în scris

motivele.

Apărătorul recurentului inculpat în

concluziile orale, în dezbateri a invocat dispozițiile art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri

și pe fond, în rejudecare, reanalizând întreg materialul probator administrat

să se dea o mai largă eficiență dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., urmând a se

avea în vedere atitudinea cooperantă a inculpatului, vârsta sa, la data

comiterii faptei se afla în stare de ebrietate așa încât s-ar impune aplicarea

unei pedepse într-un cuantum mai redus față de cel stabilit de instanțele

anterioare.

Concluziile intimatului parte

civilă, ale procurorului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul

cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei

decizii.

Examinând recursul declarat de

recurentul inculpat A.N.M. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei în baza propriului

examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpatului A.N.M.

în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată,

în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului A.N.M., care, în

noaptea de 6 februarie 2006, a pătruns în locuința părții vătămate A.G., fiind

mascat, în sensul că purta un fes tip cagulă și prin exercitare de acte de

violență a adus partea vătămată în stare de inconștiență, legând-o cu mâinile

la spate și acoperind-o cu un preș, timp în care a sustras suma de 9.200.000

lei, prejudiciul fiind parțial recuperat prin restituirea sumei de 4.000.000

lei, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al

infracțiunii de tâlhărie.

De asemenea sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate inculpatului a fost făcută o corectă

adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei

comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, partea vătămată

deposedată prin violență de suma de bani arătată este o persoană în vârstă,

respectiv 70 de ani, fiindu-i necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale, prejudiciul

a fost parțial acoperit, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului,

care a recunoscut fapta comisă, este fără ocupație, fără studii, recidivist

postcondamnatoriu, dovedind perseverență infracțională.

Pedeapsa aplicată inculpatului

pentru fapta de tâlhărie comisă, respectiv la limita minimă prevăzută de lege,

de 7 ani închisoare, iar ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr.

543/2002, art. 83 C. pen., descontopirea și recontopirea pedepselor, potrivit art.

36 C. pen., s-a adăugat prin cumul aritmetic pedeapsa de 3 ani închisoare,

inculpatul având de executat în final 10 ani închisoare, cu executare în regim

de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și

de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii acestuia față de

comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Înalta Curte nu poate reține

solicitarea apărării recurentului inculpat, în sensul reducerii pedepsei

aplicate, prin acordarea unei mai largi eficiențe a circumstanțelor atenuante

judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., și regimului sancționator corespunzător

impus de art. 76 din același cod, deoarece, pe de-o parte în cauză, nu au fost

aplicate astfel de circumstanțe în mod distinct, iar pe de altă parte, instanța

de recurs consideră că incidența acestora în cauză nu este justificată, în

raport de gravitatea faptei comise, dar și de circumstanțele personale ale

inculpatului.

Așadar, în contextul cauzei au fost

evaluate în mod plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a

pedepselor, așa încât nu este aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte consideră că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele.

Totodată, verificând decizia

atacată, nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut

invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N.M. împotriva deciziei penale nr.

243 din 8 august 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 februarie 2006 la

16 octombrie 2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de inculpatul A.N.M. împotriva deciziei penale nr. 243 din 8 august

2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 februarie 2006

la 16 octombrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

octombrie 2006.