ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5489/2006

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79 din 16 mai 2006 a Tribunalului Buzău au fost condamnați inculpații: 1. G.I.C., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 7 ani și 10 luni închisoare. S-a constatat că această infracțiune a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate pentru pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2408 din 14 noiembrie 2002 a Judecătoriei Buzău. De asemenea, s-a mai constatat că infracțiunea de tâlhărie comisă la 15 iulie 2005 este concurentă cu infracțiunile de furt calificat comise la 20 martie 2004, 9/19 aprilie 2004 și 26 iulie 2004 pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepse de câte un an și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 1350 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei Buzău.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1350/2005 în pedepsele componente și s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2408/2002. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 7 ani și 10 luni închisoare și cele trei pedepse de câte un an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului G.I.C., stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 10 luni închisoare alături de pedeapsa de 8 luni închisoare, în total 8 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a), b) și e) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 august 2005 la zi și deținerea de o zi din 16 octombrie 2000, și 2. S.C., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani și 2 luni închisoare. S-a constatat că infracțiunea a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate pentru pedeapsa rezultantă de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 475 din 18 martie 2004 a Judecătoriei Buzău, iar conform art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării de un an închisoare și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare, în total 8 ani și 2 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., s-a menținut starea de art. a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 15 iulie 2005 la zi. S-a luat act de partea vătămată M.I. că nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 113 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului G.I.C. la tratament medical până la însănătoșire. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 14 iulie 2005, după ce inculpații au consumat băuturi alcoolice cu partea vătămată M.I. la un bar, au imobilizat-o pe aceasta și i-au sustras din buzunarul pantalonilor suma de 700 RON, după care au fugit, fiind surprinși de organele poliției. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii, a declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor martorilor T.E.L., T.R., B.D.A., C.A.F., N.G.C., C.G., Z.A.

și O.I.V., probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut faptele. Referitor la inculpatul G.I.C. s-a constatat în baza expertizei medico-legale psihiatrice că prezintă diagnosticul „tulburare mixtă de personalitate” că a acționat cu discernământ recomandându-se măsura de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen. Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 219 din 17 iulie 2006, a respins apelurile declarate de inculpați împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate în sensul greșitei individualizări a pedepselor. S-a apreciat că sancțiunile aplicate sunt conforme cu pericolul social grav al faptelor și că nu sunt motive de reducere a cuantumului acestora.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpații G.I.C. și S.C., care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susținut că pedepsele aplicate sunt prea severe și au solicitat reducerea lor. Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea în noaptea de 14 iulie 2005 a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Probele administrate, evocate anterior au confirmat că la data arătată inculpații, în baza înțelegerii prealabile, după ce au consumat băuturi alcoolice cu partea vătămată la un local, au imobilizat-o pe aceasta, i-au sustras din buzunare suma de 700 RON, după care au fugit, fiind prinși de organele poliției.

Referitor la pedepsele aplicate de câte 7 ani și 2 luni închisoare apropiate de minimul legal, se constată că instanțele au avut un mod corect în vedere, pericolul social grav al faptelor, împrejurările comiterii lor, întinderea prejudiciului cauzat persoanei vătămate, atitudinea sinceră pe parcursul procesului cât și starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a inculpaților care au comis tâlhăria după condamnări anterioare. Se mai constată că pedepsele aplicate ca și cele rezultante stabilite în baza art. 83 C. pen., sunt de natură a asigura, conform art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de noi și reintegrarea în comunitate a inculpaților.

Deoarece au fost respectate aceste dispoziții legale, iar din actele dosarului nu se constată existența unor împrejurări cărora să le fie conferită semnificația juridică a circumstanțelor atenuante, spre a fi posibilă coborârea pedepsei sub limita minimă legală, criticile inculpaților în sensul greșitei individualizări a pedepselor nu pot fi primite. Față de considerentele ce preced, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că nu există cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se vor deduce din pedepsele aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 1 august 2005 la 25 septembrie 2006 și timpul reținerii de la data de 16 octombrie 2000 pentru inculpatul G.I.C. și de la 15 iulie 2005 la 25 septembrie 2006 pentru inculpatul S.C. și se va stabili ca onorariile pentru apărarea din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.I.C. și S.C. împotriva deciziei penale nr. 219 din 17 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul arestării preventive de la 1 august 2005 la 25 septembrie 2006 și timpul reținerii din data de 16 octombrie 2000 pentru inculpatul G.I.C. și de la 15 iulie 2005 la 25 septembrie 2006 pentru inculpatul S.C. Obligă recurenții inculpați să plătească statului sumele de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2006.