ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 471/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1111 din 5 octombrie 2006 Tribunalul București, secția a II-a penală, a luat act că revizuientul V.G., a renunțat la judecarea cererii de revizuire privind sentința penală nr. 1291 din 14 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Prin sentința penală nr. 1291 din 14 octombrie 2004 revizuientul a fost condamnat, la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorii, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 804/2002 a Tribunalului București, s-a dispus ca inculpatul V.G. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare. Împotriva acestei hotărâri de condamnare definitivă, condamnatul V.G., a formulat prezenta cerere de revizuire și prin care a repetat de fapt, aceleași motive, precum a făcut-o și prin anterioare cereri de revizuire. Astfel, a cerut a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea de încăerare, să se constate că au participat și alte persoane și care sunt libere și apoi să i se reducă pedeapsa, ce este prea severă și față de faptul că partea vătămată l-a urât. Cum, în ședința publică din 5 octombrie 2006, revizuientul condamnat a învederat instanței că, înțelege să-și retragă cererea de revizuire de față, instanța de fond a luat act de această manifestare de voință a sa, pronunțând sentința de mai sus.

Împotriva acestei sentințe, condamnatul a declarat apel, solicitând a-i fi admisă cererea de revizuire. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 798 din 22 noiembrie 2006, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, față de poziția condamnatului în sensul că, renunță la judecarea cererii de revizuire. În aceste condiții hotărârea instanței de fond a fost menținută ca temeinică și legală, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a fost invocat, lipsa de discernământ a condamnatului. În continuare, acest condamnat, în termenul legal, a declarat recursul de față, nemotivat în scris. În susținerea orală a acestuia, revizuientul-recurent a reluat motivele cererii de revizuire, solicitând ca pin admiterea recursului său, să i se admită în final cererea de revizuire, constatând împrejurarea că el nu ar fi renunțat la cererea de revizuire, după cum au reținut instanțele.

Recursul este nefondat. Curtea, examinând actele dosarului, urmează a reține că manifestarea de voință a condamnatului revizuient, în sensul renunțării la judecarea cererii de revizuire, a fost liber exprimată în ședință publică, fiind și în deplinătatea facultăților mintale. În consecință, recursul va fi respins, ca nefondat, și menținută hotărârea atacată, ca temeinică și legală, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat V.G. împotriva deciziei penale nr. 798 din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient condamnat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2007 .