ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 471/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 1111 din 5 octombrie 2006 Tribunalul București, secția

a II-a penală, a luat act că revizuientul V.G., a renunțat la

judecarea cererii de revizuire privind sentința penală nr. 1291 din

14 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Prin sentința

penală nr. 1291 din 14 octombrie 2004 revizuientul a fost condamnat, la

pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat și cu reținerea stării de

recidivă postcondamnatorii, prevăzută și pedepsită de art.

20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

Ca urmare a revocării

suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 804/2002 a

Tribunalului București, s-a dispus ca inculpatul V.G. să execute

pedeapsa de 10 ani închisoare.

Împotriva acestei

hotărâri de condamnare definitivă, condamnatul V.G., a formulat

prezenta cerere de revizuire și prin care a repetat de fapt, aceleași

motive, precum a făcut-o și prin anterioare cereri de revizuire.

Astfel, a cerut a se schimba

încadrarea juridică în infracțiunea de încăerare, să se

constate că au participat și alte persoane și care sunt libere

și apoi să i se reducă pedeapsa, ce este prea severă

și față de faptul că partea vătămată l-a

urât.

Cum, în ședința

publică din 5 octombrie 2006, revizuientul condamnat a învederat

instanței că, înțelege să-și retragă cererea de

revizuire de față, instanța de fond a luat act de această

manifestare de voință a sa, pronunțând sentința de mai sus.

Împotriva acestei

sentințe, condamnatul a declarat apel, solicitând a-i fi admisă

cererea de revizuire.

Curtea de Apel

București, prin decizia penală nr. 798 din 22 noiembrie 2006, secția

I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, față de

poziția condamnatului în sensul că, renunță la judecarea

cererii de revizuire.

În aceste condiții

hotărârea instanței de fond a fost menținută ca

temeinică și legală, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a

fost invocat, lipsa de discernământ a condamnatului.

În continuare, acest

condamnat, în termenul legal, a declarat recursul de față, nemotivat

în scris.

În susținerea orală a acestuia,

revizuientul-recurent a reluat motivele cererii de revizuire, solicitând ca pin

admiterea recursului său, să i se admită în final cererea de

revizuire, constatând împrejurarea că el nu ar fi renunțat la cererea

de revizuire, după cum au reținut instanțele.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând actele

dosarului, urmează a reține că manifestarea de voință

a condamnatului revizuient, în sensul renunțării la judecarea cererii

de revizuire, a fost liber exprimată în ședință

publică, fiind și în deplinătatea facultăților

mintale.

În consecință,

recursul va fi respins, ca nefondat, și menținută hotărârea

atacată, ca temeinică și legală, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat V.G. împotriva deciziei penale nr. 798 din

22 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient

condamnat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 ianuarie 2007 .