ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5216/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 642/ F din 12 mai 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 271 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2383 din 15 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, formulată de revizuientul M.V . A fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2165/2004, condamnatul M.V.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 271 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2383 din 15 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, sentință prin care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), combinat cu art. 176 lit. c) C. pen. Revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen. S-a reținut că la dosar a fost depusă copia sentinței penale sus-menționate, cu referat de la Biroul Executări Penale, mandatul de executare a pedepsei închisorii și referatul întocmit conform art. 399 C. proc.

pen., de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în care s-a propus respingerea cererii de revizuire. În motivarea cererii revizuientul a arătat că în cauză s-a reținut o altă situație de fapt decât cea reală, eroare datorată unei interpretări greșite a materialului probator administrat. Prima instanță a reținut că revizuientul nu a invocat date și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării cauzei ci aduce critici modului de interpretare a materialului probator administrat în cauză pe parcursul judecății, iar acesta nu a indicat concret persoanele audiate care ar fi comis infracțiunea de mărturie mincinoasă astfel că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc.

pen., a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul M.V. solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în fond, admiterea cererii de revizuire, întrucât martora B.F. a devenit parte vătămată în proces deși nu a prezentat nici o probă de la I. M.L. că ar fi suferit vreo vătămare. Condamnatul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen. și a solicitat o adresă din partea I.M.L. cu precizări privind lipsa oricăror vătămări suferite de B.F. Prin decizia penală nr. 421 din 4 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul M.V. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în fond, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei în sensul de a fi schimbată încadrarea juridică dată faptei în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., reducerea pedepsei aplicate, reaudierea părții vătămate B.F. și prezentarea certificatului medico-legal emis de I.M.L., care să ateste că loviturile ce i-au fost aplicate i-au pus viața în pericol. Recursul declarat nu este fondat. Art. 394 C. proc. pen., prevede în mod expres și limitativ motivele pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri. Cum motivele invocate de condamnat, respectiv schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina sa, reducerea pedepsei aplicate și reaudierea părții vătămate nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc.

pen. Așadar, nefiind îndeplinite cerințele textului de lege menționat, în mod justificat atât instanța de fond cât și cea de apel au respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de revizuientul M.V. să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient urmează să fie obligat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient M.V. împotriva deciziei penale nr. 421 din 4 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2004.