ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 841/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1193

din 27 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul M.V.

A obligat pe contestator la

200.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că solicitările petentului pentru schimbarea încadrării

juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., audierea și a

altor martori precum și redozarea pedepsei nu pot constitui obiectul unei

contestații la executare.

Împotriva acestei sentințe,

condamnatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că nu a comis nici o infracțiune asupra părții vătămate.

Curtea de Apel București,

secția a I penală, prin decizia penală nr. 796 din 2 noiembrie 2004, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnatul contestator M.V. împotriva

sentinței penale nr. 1193 din 27 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul

București, secția a I penală.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs condamnatul M.V., solicitând a

se vedea că se impune reaudierea martorilor, el socotindu-se nevinovat.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele

dosarului, în raport de cererile condamnatului, formulate prin contestația la

executare de față, se constată că dispozițiile art. 461 alin. (1) nu se

regăsesc în nici una dintre acestea.

Pe fond, recurentul a fost

condamnat definitiv la pedeapsa de 10 ani închisoare prin sentința penală nr.

271/2001 a Tribunalului București, secția a I penală, pentru infracțiunea de

omor deosebit de grav, în forma tentativei, prevăzută și pedepsită de art. 20,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen.

Corect instanțele au reținut

că toate cererile condamnatului cuprinse în, motivarea inițială a contestației

de față, a apelului, a recursului și memoriului depus în ședința publică de

astăzi, au făcut obiectul căilor ordinare de atac împotriva sentinței penale

nr. 271/2001, de condamnare a sa, fiind pe rând și atent analizate potrivit

motivărilor acelor hotărâri judecătorești.

Cum legea prevede că, o

contestație la executare, nu poate fi promovată decât pentru cazurile expres

indicate prin art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen., și cum cererile de

astăzi; vizează fie, anularea rechizitoriului, fie, greșita acordare a

despăgubirilor civile, sau greșita încadrare juridică a faptei (el având

antecedente penale pentru fapte penale de același gen, dar care au fost

amnistiate) fie, audierea și a altor martori și reducerea pedepsei, nu se

regăsesc în articolul susmenționat, temeinic și legal, cele două instanțe, au

respins contestația condamnatului.

Ca atare, cum toate motivele

invocate de recurentul contestator, de fapt au constituit apărări ce au fost

deja analizate, prin hotărârea de fond, de condamnare a sa definitivă și cum nu

ne aflăm în nici unul din cazurile anume prevăzute de art. 461 alin. (1) lit.

a) – d) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută hotărârea atacată.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul M.V. împotriva deciziei penale nr.

796 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 februarie 2005.