ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 841/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1193 din 27 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul M.V. A obligat pe contestator la 200.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că solicitările petentului pentru schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., audierea și a altor martori precum și redozarea pedepsei nu pot constitui obiectul unei contestații la executare. Împotriva acestei sentințe, condamnatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu a comis nici o infracțiune asupra părții vătămate.

Curtea de Apel București, secția a I penală, prin decizia penală nr. 796 din 2 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul contestator M.V. împotriva sentinței penale nr. 1193 din 27 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a I penală. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs condamnatul M.V., solicitând a se vedea că se impune reaudierea martorilor, el socotindu-se nevinovat. Recursul este nefondat. Examinându-se actele dosarului, în raport de cererile condamnatului, formulate prin contestația la executare de față, se constată că dispozițiile art. 461 alin. (1) nu se regăsesc în nici una dintre acestea.

Pe fond, recurentul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 10 ani închisoare prin sentința penală nr. 271/2001 a Tribunalului București, secția a I penală, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, în forma tentativei, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. Corect instanțele au reținut că toate cererile condamnatului cuprinse în, motivarea inițială a contestației de față, a apelului, a recursului și memoriului depus în ședința publică de astăzi, au făcut obiectul căilor ordinare de atac împotriva sentinței penale nr. 271/2001, de condamnare a sa, fiind pe rând și atent analizate potrivit motivărilor acelor hotărâri judecătorești.

Cum legea prevede că, o contestație la executare, nu poate fi promovată decât pentru cazurile expres indicate prin art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen., și cum cererile de astăzi; vizează fie, anularea rechizitoriului, fie, greșita acordare a despăgubirilor civile, sau greșita încadrare juridică a faptei (el având antecedente penale pentru fapte penale de același gen, dar care au fost amnistiate) fie, audierea și a altor martori și reducerea pedepsei, nu se regăsesc în articolul susmenționat, temeinic și legal, cele două instanțe, au respins contestația condamnatului. Ca atare, cum toate motivele invocate de recurentul contestator, de fapt au constituit apărări ce au fost deja analizate, prin hotărârea de fond, de condamnare a sa definitivă și cum nu ne aflăm în nici unul din cazurile anume prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc.

pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută hotărârea atacată. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 796 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2005.