ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2652/2004

Asupra recursului penal de față

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 158 din 5 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, a fost

respinsă ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul D.V.

referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

242/1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

S-a reținut că, prin cererea sa,

condamnatul D.V. a formulat contestație la executare potrivit art. 461 lit. d)

C. proc. pen., referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 242/1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

invocând prevederile O.G. nr. 207/2000.

La cerere s-a atașat mandatul de

executare a acestei pedepse nr. 322/2000 și sentința penală nr. 367 din 14

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 71/2003.

Din această hotărâre rezultă că

petentul a mai formulat aceeași cerere, care formează obiectul dosarului nr.

71/2003 și în care a fost pronunțată deja o sentință, respectiv sentința penală

nr. 367/2003 prin care s-a respins contestația la executare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul care a solicitat admiterea contestației la executare.

Prin decizia penală nr. 154/ A din 2

martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 666/2004, s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de condamnatul D.V.

împotriva sentinței penale nr. 158 din 5 februarie 2004 a Tribunalului

București, secția I penală, motivat de faptul că judecarea unei a doua

contestații la executare cu același obiect nu este posibilă.

Condamnatul, în termenul legal, a

declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea acesteia și

admiterea contestației la executare.

Verificând actele și lucrările

dosarului, curtea consideră că decizia pronunțată de instanța de apel este

legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat.

În mod corect, instanța de apel a

considerat că judecarea unei a doua contestații la executare care are același

obiect nu este legal posibilă, fiind susceptibilă de încălcarea autorității de

lucru judecat a unei hotărârii judecătorești definitive.

În consecință, având în vedere

dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea, va respinge recursul declarat de condamnatul D.V. ca fiind nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din 2 martie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2004.