ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6013/2004

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrările din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală 535 din 22

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost

respinsă contestația la executare formulată de către condamnatul contestator

C.I.

Pentru a se pronunța această

sentință, s-a reținut că, contestatorul C.I. a solicitat pe calea contestației

la executare să se rețină că încadrarea juridică dată faptelor pentru care a

fost condamnat prin sentința penală 870/2002 nu este cea legală, în plus nu i

s-au reținut circumstanțe atenuante personale.

Hotărând, instanța de fond a apreciat

că motivele invocate nu constituie cazuri de contestație la executare înscrise

și prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Sentința a fost atacată cu apel de

către condamnatul-contestator pe motiv că, greșit nu i s-a admis contestația la

executare și să i se reformeze hotărârea în sensul celor solicitate.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 455/ A din 16 iunie 2004, a respins apelul ca

nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că,

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

În temeiul art. 385

3

C.

proc. pen., sentința și decizia au fost atacate cu recurs de către recurentul

condamnat-contestator care a invocat aceleași motive.

Examinând recursul declarat, în

raport de criticile arătate, de lucrările de la dosar, de sentința și decizia

pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la 385

9

C. proc.

pen., se constată că recursul de față este nefondat.

Potrivit art. 461 C. proc. pen.,

contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele

cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când

executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în

hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea

care se execută sau vreo împiedicare la executare și când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a

pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Prin urmare, motivele invocate de

către recurent vizând schimbarea încadrării juridice sau aplicare de

circumstanțe atenuante personale, nu se regăsesc în cazurile de contestație la

executare și prevăzute la art. 461 C. proc. pen.

În consecință, criticile arătate, nu

constituie cazuri de casare, astfel că instanțele pronunțând hotărâri legale și

temeinice în fond și în apel, recursul va fi respins, ca nefondat, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

următoarele C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 455/ A din 16

iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul să plătească

suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi,

15 noiembrie 2004.