ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5903/2004

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

I.D., în conformitate cu art. 461

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a adresat cu contestație la executare

Tribunalului București, secția II-a penală, pe considerent că nu se mai

justifică menținerea sa în stare de arest, întrucât pedeapsa pe care o avea de

executat și aplicată prin sentința penală nr. 36 din 21 ianuarie 2001 de către

Tribunalul București, a fost desființată, fiind deci casată hotărârea. Se mai

arată, că datorită acestor rejudecări repetate el este ținut în stare de arest,

contrar reglementărilor privind Drepturile Omului.

Tribunalul București, secția I

penală, a examinat contestația condamnatului și prin sentința penală nr. 440

din 26 martie 2004, a respins-o, ca nefondată, întrucât, în cauză nu sunt

incidente prevederile art. 461 C. proc. pen.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată de către contestator, iar Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, prin decizia penală nr. 381/ A din 21 mai 2004, a respins apelul ca

nefondat și l-a obligat pe apelant la cheltuieli judiciare către stat pe

considerent că, hotărârea pe care o contestă apelantul nr. 36/2004 nu este

definitivă, aflându-se în curs de soluționare în apelul declarat de acesta.

Potrivit art. 385

3

C.

proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs, fără a se arăta în

ce constă nelegalitatea și netemeinicia acestora.

Examinând recursul declarat, se

constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Potrivit art. 461 C. proc. pen.,

contestația contra executării se face în cazurile imperativ arătate de această

prevedere legală și anume: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era

definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea

prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire

la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și când se

invocă amnistia, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a

pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Potrivit lucrărilor de la dosar se

constată că recurentul nu a fost arestat în baza unei hotărâri judecătorești

nedefinitive, măsura arestării preventive fiind luată ca urmare a faptului că

recurentul împreună cu alții au comis infracțiunea de tâlhărie în formă

agravantă, deci în temeiul art. 148 C. proc. pen. și menținută potrivit art.

160

b

, raportat la art. 300

2

C. proc. pen. De altfel,

recurentul s-a liberat la data de 28 iunie 2004, așa cum rezultă din adresa

D.G.P. București – Jilava din data de 9 iunie 2004.

Prin urmare, se constată că,

recursul este nefondat, întrucât criticile invocate în fazele procesuale nu se

regăsesc în dispozițiile înscrise în art. 461 C. proc. pen., iar acestea nu

sunt cazuri de casare prevăzute la art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, recursul se va

respinge, ca nefondat în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat potrivit

art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 381/ A din 21 mai

2004 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi

10 noiembrie 2004.