ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5903/2004

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: I.D., în conformitate cu art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a adresat cu contestație la executare Tribunalului București, secția II-a penală, pe considerent că nu se mai justifică menținerea sa în stare de arest, întrucât pedeapsa pe care o avea de executat și aplicată prin sentința penală nr. 36 din 21 ianuarie 2001 de către Tribunalul București, a fost desființată, fiind deci casată hotărârea. Se mai arată, că datorită acestor rejudecări repetate el este ținut în stare de arest, contrar reglementărilor privind Drepturile Omului. Tribunalul București, secția I penală, a examinat contestația condamnatului și prin sentința penală nr. 440 din 26 martie 2004, a respins-o, ca nefondată, întrucât, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 461 C. proc.

pen. Hotărârea instanței de fond a fost atacată de către contestator, iar Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 381/ A din 21 mai 2004, a respins apelul ca nefondat și l-a obligat pe apelant la cheltuieli judiciare către stat pe considerent că, hotărârea pe care o contestă apelantul nr. 36/2004 nu este definitivă, aflându-se în curs de soluționare în apelul declarat de acesta. Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs, fără a se arăta în ce constă nelegalitatea și netemeinicia acestora. Examinând recursul declarat, se constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos. Potrivit art. 461 C. proc.

pen., contestația contra executării se face în cazurile imperativ arătate de această prevedere legală și anume: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și când se invocă amnistia, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Potrivit lucrărilor de la dosar se constată că recurentul nu a fost arestat în baza unei hotărâri judecătorești nedefinitive, măsura arestării preventive fiind luată ca urmare a faptului că recurentul împreună cu alții au comis infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă, deci în temeiul art. 148 C. proc.

pen. și menținută potrivit art. 160 b , raportat la art. 300 2 C. proc. pen. De altfel, recurentul s-a liberat la data de 28 iunie 2004, așa cum rezultă din adresa D.G.P. București – Jilava din data de 9 iunie 2004. Prin urmare, se constată că, recursul este nefondat, întrucât criticile invocate în fazele procesuale nu se regăsesc în dispozițiile înscrise în art. 461 C. proc. pen., iar acestea nu sunt cazuri de casare prevăzute la art. 385 9 C. proc. pen. În consecință, recursul se va respinge, ca nefondat în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat potrivit art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 381/ A din 21 mai 2004 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Obligă recurentul să plătească statului suma de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi 10 noiembrie 2004.