ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II – a penală s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului I.F. arestat în baza mandatului de arestare nr.970 din 7 decembrie 2001 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr.2857/2000. Pentru a dispune astfel Curtea, verificând conform art.160 b Cod procedură penală legalitatea și temeinicia arestării preventive, a constatat că în raport de gravitatea faptei dedusă judecății, protejarea ordinii publice, pericolul ca inculpatul să se sustragă procedurilor judiciare, se impune menținerea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs solicitând punerea sa în libertate, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. Recursul este nefondat. Măsura arestării a fost dispusă și prelungită legal și justificat atât la urmărirea penală cât și în cursul judecății la instanța de fond care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare. Instanța de apel verificând conform art.160 b C.proc.pen. legalitatea și temeinicia arestării preventive și având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, a menținut-o justificat. În consecință, recursul declarat împotriva acestei încheieri este nefondat și va fi respins, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004 în dosarul nr.73/2004 al Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată, în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.