ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2004

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.F.A. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală. S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat B.E., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii de menținere a arestării preventive, susținând că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța. C U R T E A Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București – Secția I penală, investită cu apelurile Parchetului și inculpatului S.F.A., prin încheierea din 14 ianuarie 2004 a menținut starea de arest a inculpatului apelant minor S.F.A..

S-a motivat că subzistă temeiurile prevăzute de art.148 din Codul de procedură penală, avute în vedere la luarea măsurii de arestare preventivă, pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, legea prevăzând pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar probele existente în cauză atestând că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică (există temerea că dacă ar fi pus în libertate inculpatul va săvârși alte infracțiuni). Recursul declarat de inculpat este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul minor S.F.A., a fost condamnat la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.b, c și alin.2 1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3; 100 alin.3; 109 alin.1; 74 alin.1 lit.a, c și 76 lit.b Cod penal.

S-a reținut că în noaptea de 22/23 septembrie 2003, împreună cu minorii D.M.L. și C.C.M. au atacat și lovit pe partea vătămată S.V.D., care se afla culcat pe o bancă în parcul Gării de Nord, l-au dezbrăcat și i-au luat geaca în care se afla 100.000 lei. Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite și periculozitatea demonstrată de inculpat prin modul concret în care a comis tâlhăria, Curtea constată că într-adevăr, se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arestare preventivă și că se justifică hotărârea instanței de apel de a se menține măsura arestării preventive. In consecință, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F.A. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală în dosarul nr.92/2004. Obligă pe inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 ianuarie 2004.