ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5213/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 641/ F din 18 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul G.M.R., cu privire la sentința penală nr. 461/2003 a Tribunalului București, secția I penală. A fost obligat condamnatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că motivele invocate de condamnat, respectiv lipsa de procedură la soluționarea în fond a cauzei nu se înscriu printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, solicitând desființarea acesteia și în fond admiterea contestației la executare în temeiul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 492/ A din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2135/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul G.M.R. împotriva sentinței penale nr. 641 din 18 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2582/2005, fiind obligat apelantul la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect tribunalul a constatat că motivul invocat de condamnat ar fi putut fi valorificat în calea ordinară a apelului sau recursului, nefiind un motiv din cele prevăzute de art. 461 C. proc.

pen., de admisibilitate a contestației la executare, astfel că instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs nemotivat condamnatul G.M.R. Apărătoarea condamnatului, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând pe fond a se dispune admiterea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece la instanța de fond nu a fost citat la adresa de domiciliu din sectorul 5 București, a declarat apel, apoi recurs, instanțele neținând cont de apărările sale. Examinând recursul declarat de condamnatul G.M.R. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, constatând că motivul menționat cu privire la lipsa de procedură la judecarea cauzei în fond nu se circumscrie cazului de contestație la executare invocat, respectiv art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., având drept consecință respingerea, ca neîntemeiată a cererii de contestație la executare. Înalta Curte apreciază că a fost făcut un riguros examen asupra motivului concret evidențiat de condamnat, în raport cu actele și lucrările dosarului, rezultând că sentința penală nr. 461/2003 a Tribunalului București, secția I penală, a rămas definitivă prin neapelare la data de 09 iunie 2003, dată la care s-a emis MEPI nr. 544/2003, ce a fost trimis D.G.P.M.B., Serviciul Urmăriri, comunicându-se cu adresa nr. M 2/38669/03 de către Penitenciarul București Jilava că pedeapsa începe la data de 19 iulie 2003 și expiră la data de 18 iulie 2008, iar la data de 12 ianuarie 2004, inculpatul a declarat apel peste termen, ce a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 54 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Prin decizia penală nr. 2878 din 27 mai 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul inculpatului și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel București, iar prin decizia penală nr. 621 din 25 august 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca tardiv, apelul inculpatului. Prin decizia penală nr. 5324 din 18 octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Astfel, motivul invocat de condamnatul contestator privind lipsa de procedură la judecarea fondului cauzei a fost examinat la momentul soluționării apelului peste termen de inculpat și examinat în căile ordinare de atac exercitate de acesta, neputând fi invocat ulterior pe calea contestației la executare, cerere care este specifică fazei executării, având ca obiect numai aspecte legate de executarea hotărârilor definitive.

În raport cu cele arătate, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la contestația la executare în raport cu motivul invocat de condamnat, care excede nu numai condițiilor prevăzute la art. 461 alin. (1) lit. c), dar și celorlalte cazuri expres și limitativ prevăzute în noma arătată și în consecință a pronunțat o hotărâre legală sub toate aspectele, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. De asemenea, verificând decizia instanței de apel nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) din același cod. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.M.R. împotriva deciziei penale nr. 492/ A din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare, din care suma de 20 RON (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.M.R. împotriva deciziei penale nr. 492/ A din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul să plătească statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 20 RON (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2005.