ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3083/2008

Asupra recursului penal

de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 602 din 22 mai 2008 pronunțată de

Tribunalul București, secția

I p

enală, a fost respinsă ca nefondată cererea

de revizuire a sentinței penale nr. 1291 din 14 octombrie 2004, pronunțată de

Tribunalul București, s

ecția

II

penală, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 390 din 19 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, formulată de condamnatul V.G.,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că urmare a

cererii formulate de

revizuientul V.G., prin care a solicitat revizuirea

sentinței penale nr.

1291 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția

II

penală,

prin sentința penală nr. 1425 din 18 octombrie 2005 pronunțată de

Tribunalul București, secția

II

penală, s-a dispus trimiterea

cererii de revizuire la

Parchetul

de pe lângă Tribunalul București în vederea efectuării de cercetări potrivit

dispozițiilor art. 397 C. proc. pen.

Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București s-a

solicitat respingerea cererii

de revizuire ca inadmisibilă întrucât motivele invocate

de revizuient nu se încadrează în niciunul din

motivele prevăzute de dispozițiile

art.

394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. întrucât acesta nu a făcut dovada că

s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea

cauzei.

În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul

a reținut că revizuientul V.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 10

ani

pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat

la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., rămasă

definitivă prin decizia penală 390 din 19

ianuarie 2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Prin cererea de

revizuire, revizuientul a solicitat reaudierea martorului I.A.L.

și

efectuarea unei expertize psihiatrice întrucât are grave

probleme de sănătate care au influențat negativ

modul de desfășurare a cercetărilor,

schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de vătămare corporală gravă sau

încăierare,

precum și aducerea părții vătămate R.A.

S-a mai reținut că prin cererea formulată în cauză,

revizientul nu a făcut

dovada descoperirii

de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță cu ocazia

soluționării cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen.

, împrejurări apte să conducă la schimbarea situației de

fapt în sensul rejudecării procesului.

S-a apreciat de instanța

de fond că ceea ce a solicitat revizuientul este o

reevaluare a

mijloacelor de probă, o prelungire a probațiunii, ceea ce este inadmisibil pe

calea revizuirii.

Î

mpotriva hotărârii

instanței de fond a declarat apel revizuientul, criticând-o

cu privire

la greșita respingere a cererii de revizuire.

Prin decizia penală nr.

185 din 9 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I

penală, s-a respins ca nefondat

apelul declarat de revizuientul

condamnat V.G. împotriva sentinței penale nr. 602 din 22

mai 2008

pronunțată

de Tribunalul București, secția

II

penală, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a

pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin cererea

de revizuire formulată în cauză, revizuientul

V.G. a solicitat reaudierea

martorului

I.A.L., efectuarea unei expertize psihiatrice întrucât

are grave

probleme de sănătate, aducerea părții vătămate R.A. și schimbarea încadrării

juridice dată faptei comise de acesta în infracțiunea de

vătămare corporală gravă sau încăierare, ceea ce

în realitate înseamnă schimbarea

încadrării

juridice a faptei pentru care a fost condamnat și reevaluarea probatoriului

administrat.

A mai reținut instanța de

apel că potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

, temeiul juridic în baza căruia condamnatul a

formulat cererea de revizuire, cererea este admisibilă numai dacă cel în cauză

dovedește existența unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță cu

ocazia judecării cauzei, ori, în

speță

s-a constatat că aceste critici au fost avute în vedere de prima instanță,

fiind

înlăturate motivat doar cele

care nu se coroborau cu restul materialului probator.

Î

mpotriva hotărârii pronunțată în apel a declarat

recurs revizuientul V.G.

, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinice sub aspectul greșitei respingeri a cererii

de revizuire.

Cu ocazia judecării recursului, revizuientul a reiterat

aceeași cerere susținută în fața instanțelor de fond și apel, respectiv de

reaudiere a martorului I.A., a părții vătămate R.A., efectuarea unei expertize

psihiatrice și schimbarea încadrării juridice a

faptei pentru care a fost condamnat întrucât nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de tentativă de omor, ci aceea

de vătămare corporală gravă.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., temeiul juridic în baza căruia revizuientul

V.G. a formulat cererea de revizuire, revizuirea poate fi cerută atunci când

s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Funcția procesuală a

instituției revizuirii constă în descoperirea și aducerea

în fața instanței a unui material probator cu totul

nou, care nu a fost cunoscut

instanței care

a judecat anterior cauza, de natură a conduce la înlăturarea erorilor de

fapt existente în conținutul hotărârii

judecătorești. Revizuirea presupune existența

unei erori care decurge

din greșita stabilire a situației de fapt.

Or, în cauza de față, revizuientul a

solicitat schimbarea încadrării juridice

date

faptei pentru care a fost condamnat prin reevaluarea probatoriului administrat,

respectiv reaudierea martorului

I.A.L., a părții vătămate R.A. și efectuarea unei expertize psihiatrice, tară a

face dovada descoperirii

unor fapte

sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanța care a pronunțat

hotărârea de condamnare și care ar conduce la

stabilirea unei noi situații de fapt.

Așa

fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și

temeinică și în mod

corect a fost respins apelul declarat împotriva sentinței penale

nr. 602 din 22 mai 2008 pronunțată de

Tribunalul București, secția

II p

enală, astfel că recursul declarat de

revizuient apare ca nefondat, iar în temeiul

dispozițiilor

art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

Î

n temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul

revizuient va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

ca nefondat recursul declarat de revizuientul V.G.

împotriva deciziei penale nr. 185 din 9 iulie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I p

enală.

Obligă

recurentul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului

din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședițnță publică azi 1 octombrie 2008.

i