ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3083/2008

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 602 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I p enală, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1291 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, s ecția II penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 390 din 19 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul V.G., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că urmare a cererii formulate de revizuientul V.G., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1291 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția II penală, prin sentința penală nr. 1425 din 18 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția II penală, s-a dispus trimiterea cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea efectuării de cercetări potrivit dispozițiilor art. 397 C. proc. pen. Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă întrucât motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc.

pen. întrucât acesta nu a făcut dovada că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut că revizuientul V.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., rămasă definitivă prin decizia penală 390 din 19 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea de revizuire, revizuientul a solicitat reaudierea martorului I.A.L. și efectuarea unei expertize psihiatrice întrucât are grave probleme de sănătate care au influențat negativ modul de desfășurare a cercetărilor, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă sau încăierare, precum și aducerea părții vătămate R.A.

S-a mai reținut că prin cererea formulată în cauză, revizientul nu a făcut dovada descoperirii de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță cu ocazia soluționării cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. , împrejurări apte să conducă la schimbarea situației de fapt în sensul rejudecării procesului. S-a apreciat de instanța de fond că ceea ce a solicitat revizuientul este o reevaluare a mijloacelor de probă, o prelungire a probațiunii, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii. Î mpotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel revizuientul, criticând-o cu privire la greșita respingere a cererii de revizuire. Prin decizia penală nr. 185 din 9 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul condamnat V.G.

împotriva sentinței penale nr. 602 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția II penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin cererea de revizuire formulată în cauză, revizuientul V.G. a solicitat reaudierea martorului I.A.L., efectuarea unei expertize psihiatrice întrucât are grave probleme de sănătate, aducerea părții vătămate R.A. și schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de acesta în infracțiunea de vătămare corporală gravă sau încăierare, ceea ce în realitate înseamnă schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat și reevaluarea probatoriului administrat.

A mai reținut instanța de apel că potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. , temeiul juridic în baza căruia condamnatul a formulat cererea de revizuire, cererea este admisibilă numai dacă cel în cauză dovedește existența unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță cu ocazia judecării cauzei, ori, în speță s-a constatat că aceste critici au fost avute în vedere de prima instanță, fiind înlăturate motivat doar cele care nu se coroborau cu restul materialului probator. Î mpotriva hotărârii pronunțată în apel a declarat recurs revizuientul V.G. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire.

Cu ocazia judecării recursului, revizuientul a reiterat aceeași cerere susținută în fața instanțelor de fond și apel, respectiv de reaudiere a martorului I.A., a părții vătămate R.A., efectuarea unei expertize psihiatrice și schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, ci aceea de vătămare corporală gravă. Recursul este nefondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., temeiul juridic în baza căruia revizuientul V.G. a formulat cererea de revizuire, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Funcția procesuală a instituției revizuirii constă în descoperirea și aducerea în fața instanței a unui material probator cu totul nou, care nu a fost cunoscut instanței care a judecat anterior cauza, de natură a conduce la înlăturarea erorilor de fapt existente în conținutul hotărârii judecătorești. Revizuirea presupune existența unei erori care decurge din greșita stabilire a situației de fapt. Or, în cauza de față, revizuientul a solicitat schimbarea încadrării juridice date faptei pentru care a fost condamnat prin reevaluarea probatoriului administrat, respectiv reaudierea martorului I.A.L., a părții vătămate R.A. și efectuarea unei expertize psihiatrice, tară a face dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare și care ar conduce la stabilirea unei noi situații de fapt.

Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică și în mod corect a fost respins apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 602 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția II p enală, astfel că recursul declarat de revizuient apare ca nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins. Î n temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul V.G. împotriva deciziei penale nr. 185 din 9 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I p enală. Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședițnță publică azi 1 octombrie 2008. i