ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5401/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 520 din 20

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 89/2002, s-a respins contestația la executare formulată de

condamnatul V.G. ca inadmisibilă.

A fost obligat condamnatul la

300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariul

avocatului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că petentul condamnat a formulat contestație la executare

împotriva sentinței penale nr. 49 din 29 ianuarie 2002 a Tribunalului

București, definitivă prin decizia penală nr. 4397 din 17 octombrie 2002 a

Curții Supreme de Justiție, prin care a fost condamnat în baza art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pe motiv că

încadrarea juridică reținută este necorespunzătoare, solicitând în consecință,

schimbarea încadrării juridice din articolul menționat în art. 4 din aceeași

lege și redozarea pedepsei.

Instanța de fond a apreciat că

schimbarea încadrării juridice poate opera numai în cursul judecății, în faza

executării pedepsei, această operațiune fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat apel condamnatul, pe motivul greșitei încadrări juridice a

infracțiunii, pentru care a fost condamnat.

Prin decizia penală nr. 477/ A din

23 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins apelul

condamnatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se

motivele formulate în cererea introductivă.

Recursul declarat de condamnat este

nefondat.

În raport de motivul invocat de

condamnat, și anume schimbarea încadrării juridice, în mod corect instanțele au

apreciat că acesta nu se poate circumscrie celor expres și limitativ, prevăzute

de art. 461 C. proc. pen.

Prin urmare, decizia pronunțată este

temeinică și legală și în consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat,

recursul declarat de condamnat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.G., împotriva deciziei penale nr. 477 din 23 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2004.