ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1428/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1428/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 898/F din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București,

secția l-a penală, în baza art. 403 alin. (3)

C.

proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul

C.T.

, ca inadmisibilă.

Î

n baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300

lei, din care 100 lei

onorariul avocatului

din oficiu s-au avansat din fondurile Ministerului

Justiției și

Libertăților Cetățenești.

În fapt, s-a

reținut că prin cererea înregistrată la data de 13 mai 2009 sub nr. 20154/3/2009,

condamnatul C.T. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1123/F din 14

septembrie 2005 a Tribunalului București, secția

I

-a penală.

În motivarea cererii petentul a criticat hotărârea Tribunalului

București, în sensul că instanța de fond nu a

audiat martorul

denunțător R.C.M., împotriva

căruia el a depus plângere

penală

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.

A menționat că audierea

martorului și înregistrările audio-video

reprezintă elemente cheie în soluționarea cererii

de revizuire și din

care rezultă nevinovăția sa, motiv pentru care solicită administrarea

acestor probe.

A fost atașată copia sentinței penale sus-menționate cu referat

întocmit de Biroul Executări Penale, precum

și referatul întocmit

conform art. 399 C.

proc. pen. de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, în care s-a propus respingerea cererii de revizuire.

Analizând

actele si lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.

1123/F din 14 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția

I

penală,

definitivă prin decizia penală nr. 3633 din 07 iunie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, numitul C.T. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C.

pen., la

pedeapsa de 7 ani închisoare; s-a

făcut aplic. art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.; s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

, pe o perioadă de 3 ani,

după executarea pedepsei, conform

art. 65 C.

pen.; conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată durata

reținerii și arestării preventive de la 25 iunie 2004 la

15 iulie 2005. în baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat

la cheltuieli judiciare statului.

Față de cele

reținute, văzând dispozițiile art. 403 raportat la art. 394 C. proc. pen.,

Tribunalul a constatat că cererea este

inadmisibilă,

deoarece revizuientul nu invocă niciunul din cazurile

expres și

limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. iar probele

solicitate de către

revizuent nu constituie fapte sau împrejurări ce nu

au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei în accepțiunea

dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. (instanța și-a întemeiat soluția de condamnare tocmai pe probele

solicitate a fi administrate în această procedură) și prin urmare aceste

aspecte nu pot face obiectul unei cereri de revizuire.

Cu privire la

împrejurarea că revizuentul a formulat plângere penală împotriva martorului

denunțător sub aspectul săvârșirii

infracțiunii

de mărturie mincinoasă, Tribunalul a constatat că la dosar

nu a fost atașată o hotărâre judecătorească sau

ordonanță prin care

să se dispună

asupra fondului cauzei, astfel încât să fie îndeplinite

condițiile art. 394

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Nu în ultimul

rând, Tribunalul a constatat că în susținerea cererii de revizuire, revizuentul

a solicitat reformarea hotărârii

definitive

în sensul aplicării unei pedepse egale cu durata executată,

aspect ce

contravine dispozițiilor art. 394 alin. (2), (3) C. proc. pen. întrucât

motivele de revizuire invocate trebuie să

dovedească netemeinicia și

nelegalitatea hotărârii de condamnare și care

să conducă, în speța de față, la o soluție de achitare.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel revizuentul C.T.

care a solicitat admiterea cererii și rejudecarea cauzei.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei,

Curtea a apreciat că apelul declarat de către

revizuent este nefondat.

Astfel, Curtea a constatat că prima instanță a constatat în mod

corect că motivele pentru care s-a formulat

cererea de revizuire nu

se încadrează în

cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 C. proc. pen.

Într-adevăr

cererea nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., întrucât ceea cea invocat revizuentul în

prezenta cererea este faptul că este nevinovat, fiind condamnat doar

pe baza declarației martorului denunțător R.C.M. însă

această „împrejurarea" a fost susținută de acesta și cu ocazia

judecării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 4119/2004 a

Tribunalului București, secția l-a penală, în

care revizuentul a fost

condamnat. Astfel că, instanța a analizat cele

susținute de către

inculpat, reținând

probele concludente pentru pronunțarea soluției.

Față de cele reținute, prima instanță a constatat în mod corect

că aceasta nu

reprezintă o împrejurare nouă în sensul dispozițiilor

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Referitor la faptul

că revizuentul ar fi formulat plângere

împotriva

martorului R.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii

de mărturie mincinoasă,

Curtea a constatat că, pentru a fi considerată admisibilă cererea de revizuire

în acest caz, dovada

trebuie tăcută în

condițiile prevăzute de art. 395 C. proc. pen., respectiv printr-o

hotărâre judecătorească sau ordonanță a

procurorului, ceea ce nu s-

a făcut în cauză.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul condamnat C.T.

La termenul din data

de 14 aprilie 2010, prin apărătorul

desemnat

din oficiu, acesta a depus la dosarul cauzei un memoriu, și

a reiterat motivele din cererea inițială și de la

instanța de apel.

Examinând

decizia recurată în raport de motivele de recurs

formulate, Înalta Curte constată că aceasta este

legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează

calea extrordinara de atac a revizuirii,

iar recursul revizuientului este

nefondat.

Așa cum este

reglementată de Codul de procedură penală român, revizuirea este o cale

extraordinară de atac, care dă posibilitatea ca erorile judiciare cu privire la

faptele reținute printr-o

hotărâre

judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor

împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri

legale, să fie

înlăturate.

Cazurile de revizuire

sunt prevăzute strict și limitativ de

dispozițiile

art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea

infracțiunii de mărturie

mincinoasă,

în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un

expert sau un interpret; declararea ca fiind fals

a unui înscris care a

servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al

completului de judecată, procurorul și persoana

care a efectuat acte

de cercetare penală să fi comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitarea

condamnatului de a se proceda la audierea martorului R.C.M. și a înregistrărilor

audio-

video pe care le consideră elemente

cheie în soluționarea cererii de

revizuire și din care ar rezulta

nevinovăția sa, motiv pentru care

solicită

administrarea acestor probe, precum și a se aprecia cu privire

la mărturia mincinoasă a martorului R.C.M., nu

poate fi

examinată în calea

extraordinară de atac a revizuirii deoarece, pe de

o parte, aspectele

invocate ce țin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu

au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen.

iar, pe de altă parte,

constatarea mărturiei mincinoase a unor

martori se face prin hotărâre judecătorească, potrivit dispozițiilor

art.

395 alin. (1) din același cod.

Excepția prevăzută de art. 395 alin. (2) C. proc. pen.

, în sensul că

situațiile care constituie cazuri de revizuire se constată în procedura de

revizuire, se referă doar la

ipoteza în care

instanțele judecătorești sau procurorul nu pot sau nu

au putut examina

fondul cauzei, ceea ce nu este cazul în speță, condamnatul învederând că s-a

adresat pachetului cu plângere

penală

pentru săvârșirea de către martor a infracțiunii de mărturie

mincinoasă

dar nu a primit nici un rezultat.

Pentru

aceste considerente, cum aspectele invocate nu se

încadrează în cazurile de

revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

, văzând și prevederile art.

385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare

către stat,

în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul

condamnat

C.T. împotriva deciziei penale nr. 247/A din 24

noiembrie 2009 a Curții

de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400

lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 14 aprilie 2010.