ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2170/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 78/A din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat, apelul declarat de revizuientul - apelant N.M. împotriva sentinței penale nr. 227 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în dosarul nr. 38919/3/2007. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizientul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală 227/26 februarie 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea de revizuire formulată de petentul revizuent N.M., obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Tribunalul a reținut următoarele: Prin adresa nr. 2204/lll-6/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost remisă acestei instanțe spre competenta soluționare cererea formulată de petentul revizuient N.M., prin care a solicitat instanței, ca prin hotărâre să dispună revizuirea sentinței penale nr. 1029 din 19 iulie 2005, pronunțata de Tribunalul București, secția I penală.

În motivarea în fapt a cererii, petentul revizuient a invocat împrejurarea că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, deoarece probatoriul administrat atesta că nu a avut nici un dialog cu părțile vătămate, nu și-a declinat nici o calitate oficială și nu i-a sprijinit în nici un fel pe ceilalți doi inculpați în acțiunea de deposedare exercitată față de cele doua părți vătămate. Revizuientul a mai menționat că faza de cercetare judecătorească nu a fost completă, în condițiile în care părțile vătămate au fost audiate doar de organele de urmărire penală, iar declarațiile celorlalți doi inculpați sunt contradictorii. În drept, petentul revizuient și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 și urm. C. proc.

pen. Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că, în fapt prin sentința penală nr. 1029 din 19 iulie 2005 a Tribunalului București, secția a II a penala, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen., art. 240 C. pen. și art. 26 rap. la art. 240 C. pen., petentul revizuent N.M. a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 8 ani si 6 luni închisoare, sporita cu 6 luni, condamnatul având de executat în final pedeapsa de 9 ani închisoare, cu aplic. art. 71- 64 C. pen. reținându-se în esență, că la data de 25 februarie 2005, inculpatul N.M., împreună cu inculpații D.T.

și R.N. , în timp ce se aflau în zona restaurantului" Bucegi", folosindu-se fără drept de calitatea de polițist în cadrul Serviciului Antidrog și prin exercitarea de violențe fizice și verbale au deposedat-o pe partea vătămată N.T. ce era însoțită de numitul M.C., cetățeni italieni, de suma de 500 Euro pe care o avea în portmoneu, părăsind apoi locul faptei cu un autoturism" BMW". După depistarea inculpaților și percheziționarea autoturismului, asupra inculpatului N.M. a fost găsită suma de 500 Euro, iar în interiorul autovehiculului mai multe legitimații emise pe numele lui D.T. de către A.D. și Fundația de Luptă Antidrog. De asemenea, în actul de inculpare s-a mai reținut că, în după amiaza zilei de 16 noiembrie 2004 în jurul orelor 16,30, partea vătămată M.H., cetățean german a fost deposedată prin violență, de către inculpatul N.M.

care și-a declinat calitatea falsă de polițist, de suma de 150 Euro, fiind fotografiat apoi de către aceasta. Examinând motivele de revizuire invocate de către petentul revizuient N.M., instanța de judecată a constatat că motivele arătate nu se regăsesc printre motivele de revizuire expres și limitativ prev. de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel petentul revizuient, solicitând admiterea apelului și pe fond, admiterea cererii de revizuire în baza art. 394 lit. b) C. proc. pen., arătând că martorii audiați de instanța care l-a condamnat au dat declarații mincinoase.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 78/A din 3 aprilie 2009 a respins apelul împotriva sentinței penale nr. 227 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, reținându-se că niciunul din cazurile de revizuire nu este incident, petentul revizuient invocând de altfel, motivele de revizuire și în fata instanțelor care l-au condamnat, acestea fiind analizate de instanțe. Împotriva acestei din urmă hotărâri, revizuientul N.M. a declarat prezentul recurs. Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Conform art. 394 C. proc.

pen., revizuirea se poate solicita în următoarele cazuri: a) când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau în interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătura cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Or, se constată că motivele invocate de petentul-revizuient nu se regăsesc printre motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc.

pen. Astfel, petentul a cerut revizuirea pentru că nu au fost audiate părțile vătămate, iar din probele administrate nu rezultă că i-a sprijinit în vreun fel pe ceilalți doi inculpați la deposedarea părților vătămate de bani, or aceste motive nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute limitativ de legiuitor. De asemenea, nici motivul invocat și susținut în fata instanței de apel, în sensul că martorii audiați au dat declarații mincinoase nu este incident în cauză, întrucât niciunul dintre martori nu a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. De altfel, petentul revizuient nu a arătat împrejurări noi necunoscute de instanța de judecată, motivele invocate fiind deja analizate de către instanța de control judiciar, cu atât mai mult cu cât, cauza a parcurs atât calea apelului, cât și pe cea a recursului.

Reținând astfel că niciunul din cazurile de revizuire nu este incident și având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia nu se poate reanaliza fondul cauzei decât în limitele legale, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuientul N.M. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul revizuient să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul N.M. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.