ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2170/2009

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 78/A din 3 aprilie

2009, Curtea de Apel București, secția

I

penală, în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat, apelul declarat de

revizuientul - apelant N.M. împotriva sentinței penale nr. 227 din 26 februarie

2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în dosarul nr.

38919/3/2007.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a obligat revizientul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală 227/26 februarie 2009,

Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea de revizuire

formulată de petentul revizuent N.M., obligându-l pe acesta la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Tribunalul a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 2204/lll-6/2007 emisă de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost remisă acestei instanțe spre

competenta

soluționare cererea formulată de

petentul revizuient N.M., prin

care a solicitat instanței, ca prin

hotărâre să dispună revizuirea sentinței

penale

nr. 1029 din 19 iulie 2005, pronunțata de Tribunalul București, secția

I

penală.

În motivarea în fapt a cererii, petentul

revizuient a invocat

împrejurarea că

nu se consideră vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat,

deoarece probatoriul administrat atesta că nu a avut nici un dialog cu părțile

vătămate, nu și-a declinat nici o calitate oficială și nu i-a sprijinit în nici

un fel pe ceilalți doi inculpați în acțiunea de deposedare exercitată față de

cele doua părți vătămate.

Revizuientul a mai menționat că faza de

cercetare judecătorească nu a fost completă, în condițiile în care părțile

vătămate au fost audiate doar de organele de urmărire penală, iar declarațiile

celorlalți doi inculpați sunt contradictorii.

În drept, petentul revizuient și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 și urm. C. proc. pen.

Analizând întregul material probator

administrat în cauză, instanța a constatat că, în fapt prin sentința penală nr.

1029 din 19 iulie 2005 a Tribunalului București, secția a

II

a penala, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen., art. 240 C. pen. și art. 26 rap. la art. 240 C. pen.,

petentul revizuent N.M. a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 8 ani si 6

luni închisoare, sporita cu 6 luni, condamnatul având de executat în final

pedeapsa de 9 ani închisoare, cu

aplic. art. 71-

64 C. pen. reținându-se în esență, că la data de 25 februarie 2005,

inculpatul N.M., împreună cu inculpații D.T. și R.N.

,

în timp ce se aflau în zona restaurantului" Bucegi", folosindu-se

fără drept de calitatea de polițist în cadrul Serviciului Antidrog și prin

exercitarea de violențe fizice și verbale au deposedat-o pe partea vătămată N.T.

ce era însoțită de numitul M.C., cetățeni italieni, de suma de 500 Euro pe care

o avea în portmoneu, părăsind apoi locul faptei cu un autoturism"

BMW".

După depistarea inculpaților și

percheziționarea autoturismului, asupra inculpatului N.M. a fost găsită suma de

500 Euro, iar în interiorul autovehiculului mai multe legitimații emise pe

numele lui D.T. de către A.D. și Fundația de Luptă Antidrog.

De asemenea, în actul de inculpare s-a

mai reținut că, în după amiaza zilei de 16 noiembrie 2004 în jurul orelor

16,30, partea vătămată M.H., cetățean german a fost deposedată prin violență,

de către inculpatul N.M. care și-a declinat calitatea falsă de polițist, de

suma de 150 Euro, fiind fotografiat apoi de către aceasta.

Examinând motivele de revizuire invocate

de către petentul revizuient N.M., instanța de judecată a constatat că motivele

arătate nu se regăsesc printre motivele de revizuire expres și limitativ prev.

de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat apel petentul revizuient, solicitând admiterea apelului și pe fond,

admiterea cererii de revizuire în baza art. 394 lit. b) C. proc. pen., arătând

că martorii audiați de instanța care l-a condamnat au dat declarații

mincinoase.

Curtea de Apel București, secția

I

penală, prin decizia penală nr. 78/A din 3 aprilie 2009 a respins

apelul împotriva sentinței penale nr. 227 din 26 februarie 2009, pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, reținându-se că niciunul din

cazurile de revizuire nu este incident, petentul revizuient invocând de altfel,

motivele de revizuire și în fata instanțelor care l-au condamnat, acestea fiind

analizate de instanțe.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

revizuientul N.M. a declarat prezentul recurs.

Recursul

este nefondat și va fi respins ca atare, pentru următoarele

considerente:

Conform art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea se poate solicita în următoarele cazuri:

a) când s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau în

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de

judecată, procurorul ori persoana

care a

efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătura

cu

cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Or, se constată că motivele invocate de

petentul-revizuient nu se regăsesc printre motivele de revizuire expres și

limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.

Astfel, petentul a cerut revizuirea

pentru că nu au fost audiate părțile vătămate, iar din probele administrate nu

rezultă că i-a sprijinit în vreun fel pe ceilalți doi inculpați la deposedarea

părților vătămate de bani, or aceste motive nu se regăsesc în niciunul dintre

cazurile de revizuire prevăzute limitativ de legiuitor.

De asemenea, nici motivul invocat și

susținut în fata instanței de apel, în sensul că martorii audiați au dat

declarații mincinoase nu este incident în cauză, întrucât niciunul dintre

martori nu a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă.

De altfel, petentul revizuient nu a

arătat împrejurări noi necunoscute de instanța de judecată, motivele invocate

fiind deja analizate de către instanța de control judiciar, cu atât mai mult cu

cât, cauza a parcurs atât calea apelului, cât și pe cea a recursului.

Reținând astfel că niciunul din

cazurile de revizuire nu este incident și având în vedere că revizuirea este o

cale extraordinară de atac prin intermediul căreia nu se poate reanaliza fondul

cauzei decât în limitele legale, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul N.M. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 3 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., urmează ca recurentul revizuient să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților

Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul N.M. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 3 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurentul revizuient la plata

sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 iunie 2009.