ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3459/2009

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 321 din 20 martie 2009, Tribunalul

București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuentul D.G., obligându-l la 50 RON cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul

a reținut că, revizuentul D.G. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1427

din 7 decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 1427 din 16 aprilie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În motivarea cererii petentul a arătat

că instanța de fond nu a cunoscut la soluționarea cauzei faptul ca față de

numiții T.N., N.D., M.T., C.V. și P.A.N. s-a dispus neînceperea urmăririi

penale pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în legătură cu faptele

pentru care revizuentul a fost condamnat.

Cererea a fost motivată în drept pe

disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut că prin Rechizitoriul

nr. 33/P/2004, Parchetul Național Anticorupție Serviciul Teritorial București a

dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D.G.,

pentru săvârșirea a trei infracțiuni de luare de mită, prevăzute și pedepsite

de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în luna

martie 2004, inculpatul D.G., inspector în cadrul Primăriei Sectorului 2

București, a pretins și a primit suma de 5.000.000 ROL de la numiții T.N. și

N.D., cu scopul de a nu întocmi acte de constatare și a nu le aplica amenzi

contravenționale potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

În aceeași perioadă, inculpatul a

pretins suma de 6.000.000 ROL și a primit suma de 3.000.000 ROL de la numiții

M.T. și P..N., reprezentanții SC S.M. SRL, în scopul de a nu întocmi acte de

constatare și de a nu le aplica amenzi contravenționale.

Totodată, s-a reținut că în luna

martie 2004 același inculpat a pretins de la C.V., asociat la SC F.L. SRL, suma

de 6.000.000 ROL, și a primit suma de 2.000.000 ROL, în aceleași scopuri

evidențiate mai sus.

Prin Sentința penală nr. 1427 din 07

decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 27257/2005,Tribunalul București,

secția a II-a penală a dispus condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă de 3

ani închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa.

În baza art. 5 C. pen. combinat cu

art. 254 C. pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o

durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit.

b) C. pen. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, pedeapsă cu privire la care s-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 - 86 C. pen., stabilindu-se un termen de

încercare de 5 ani.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Direcția Națională Anticorupție și inculpatul.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin Decizia nr. 143 din 19 aprilie 2007, a admis apelul declarat de

Direcția Națională Anticorupție, a desființat în parte sentința penală,

dispunând schimbarea de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. și menținând celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

Prin aceeași decizie, apelul

inculpatului a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat recurs.

Prin Decizia penală nr. 1427 din 16

aprilie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 27257/3/2005, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia atacată, precum

și sentința penală, a înlăturat dispozițiile art. 86

1

și următoarele

C. pen., repunând pedepsele în individualitatea lor.

Instanța supremă, rejudecând, a

făcut aplicarea prevederilor art. 74 - 76 C. pen. și a redus pedepsele aplicate

inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, de la

3 ani la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen.,

inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pedeapsă cu

privire la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 - 82 C. pen.

Prin memoriul formulat, condamnatul

D.G. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, întrucât există

împrejurări noi, de natură a influența semnificativ decizia pronunțată,

necunoscute de instanță în momentul pronunțării, fiind incidente dispozițiile

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În susținerea cererii formulate,

petentul a arătat că instanța nu a cunoscut, la soluționarea cauzei, faptul că

față de numiții T.N., N.D., M.T., C.V. și P.A.N. s-a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în legătură cu

faptele pentru care revizuentul a fost condamnat. În continuare, acesta arată

că, dacă ar fi fost cunoscută această situație, instanța ar fi pronunțat o

hotărâre de achitare fată de el.

Procedând la verificarea dosarului

cauzei, raportat la susținerile revizuentului, Tribunalul a constatat că nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Pentru a exista cazul de revizuire

prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., este necesar ca faptele sau

împrejurările învederate, respectiv faptele probatorii, să fie noi, iar ele să

nu fi putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității

dovedirii lor.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel condamnatul revizuent D.G. solicitând desființarea acesteia și,

pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, fiind incidente în

cauză disp. art. 394 C. proc. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia

sentinței apelate având în vedere criticile aduse, precum și în conformitate cu

prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul este

nefondat.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală

nr. 115 din 12 mai 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul

D.G. împotriva Sentinței penale nr. 321/2009 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

Apelantul revizuent a fost obligat

să plătească 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs condamnatul D.G.

Revizuentul nu a formulat în scris

motive de recurs și, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanță

pentru a susține recursul.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză, prin prisma cazurilor de casare care pot fi invocate și din oficiu,

Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluțiile instanței

de fond și a celei de apel fiind legale și temeinice.

Recurentul condamnat a solicitat

revizuirea Sentinței penale nr. 1427/2007 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1427/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, susținând că instanța nu a cunoscut că

martorii denunțători față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale nu

puteau beneficia de cauza de impunitate prev. de art. 255 alin. (3) C. pen.,

cerere întemeiată în drept pe disp art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Revizuirea, cale extraordinară de

atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărâri judecătorești

definitive care conțin grave erori de fapt.

Cazul de revizuire invocat de

condamnat se referă la situația în care s-au descoperit fapte și împrejurări

care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Din analiza disp. art. 394 C. proc.

pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări

noi este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de fapte sau

împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță, iar acestea să poată dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de

condamnare.

Rezultă că pentru a exista cazul de

revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. este necesar ca faptele sau

împrejurările învederate să fie noi și să nu fi putut fi luate în considerare

la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.

De asemenea, invocarea elementelor

noi trebuie să conducă la o soluție opusă celei pronunțate în hotărârea a cărei

revizuire se solicită.

În speța dedusă judecății, nu se

pune problema existenței unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost

cunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare a

revizuentului, întrucât cele învederate de acesta, respectiv soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispuse față de martorii denunțători rezultă din

chiar actul de sesizare a instanței aspect cunoscut de instanța fondului.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul

condamnatului, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul condamnat D.G. împotriva Deciziei penale nr. 115 din 12

mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

27 octombrie 2009.