ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 44/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin încheierea pronunțată la 7 ianuarie 2009, printre altele, a

dispus, în baza dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art.

160

b

alin. (1) și (3) din același cod, menținerea stării de arest

preventiv a inculpatului N.P.

Pentru a pronunța

încheierea, instanța a reținut că temeiurile legale avute în vedere la luarea,

față de inculpat, a acestei măsuri, respectiv îndeplinirea în cauză a dispozițiilor

art. 143 și ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă, ele sunt în

continuare, iar inculpatul, trimis în judecată și condamnat în primă instanță

pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție, prezintă pericol pentru ordinea

publică.

Împotriva hotărârii,

inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe

nelegala menținere a sa în arest preventiv, în opinia recurentului, la momentul

judecării apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București

împotriva hotărârii instanței de fond, nemaisubzistând temeiurile prevăzute de

lege pentru menținerea stării de arest preventiv.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor

cauzei, se reține că prin sentința penală nr. 1295 din 10 noiembrie 2008 a

Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat la 2 ani

și 6 luni închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., cu referire la art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art.

76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Hotărârea instanței de fond

a reținut că inculpatul, agent de poliție în cadrul D.G.P.M. București, S.F.A.,

a pretins unui petent căruia i se furase autovehiculul, suma de 3.000 euro în

vederea realizării sarcinilor lui de serviciu, acelea de a efectua demersurile

necesare descoperirii autorilor furtului, din aceasta el primind efectiv suma

de 1.500 euro.

În cauză, există indicii

rezonabile că inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea lui în

judecată și pentru care a fost condamnat în primă instanță, iar în ce privește

subzistența temeiurilor arestării preventive, acestea se mențin, nu au

intervenit altele care să conducă la revocarea măsurii, iar în ce privește

pericolul concret prezentat de persoana inculpatului, acesta, alături de

împrejurările relevate ca situație de fapt, în comiterea infracțiunii, s-a

folosit de soția și de copilul lor.

Ca atare, având în vedere

subzistența în continuare a temeiurilor arestării preventive, precum și faptul

că, până la această dată, perioada arestării preventive (22 august 2008) nu a

depășit un termen rezonabil, așa cum a statuat și C.E.D.O., încheierea atacată

fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.P. împotriva încheierii din 7 ianuarie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 11075/3/2008.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2009.