ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 44/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea pronunțată la 7 ianuarie 2009, printre altele, a dispus, în baza dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) din același cod, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului N.P. Pentru a pronunța încheierea, instanța a reținut că temeiurile legale avute în vedere la luarea, față de inculpat, a acestei măsuri, respectiv îndeplinirea în cauză a dispozițiilor art. 143 și ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă, ele sunt în continuare, iar inculpatul, trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție, prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva hotărârii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe nelegala menținere a sa în arest preventiv, în opinia recurentului, la momentul judecării apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva hotărârii instanței de fond, nemaisubzistând temeiurile prevăzute de lege pentru menținerea stării de arest preventiv. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor cauzei, se reține că prin sentința penală nr. 1295 din 10 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Hotărârea instanței de fond a reținut că inculpatul, agent de poliție în cadrul D.G.P.M. București, S.F.A., a pretins unui petent căruia i se furase autovehiculul, suma de 3.000 euro în vederea realizării sarcinilor lui de serviciu, acelea de a efectua demersurile necesare descoperirii autorilor furtului, din aceasta el primind efectiv suma de 1.500 euro. În cauză, există indicii rezonabile că inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată și pentru care a fost condamnat în primă instanță, iar în ce privește subzistența temeiurilor arestării preventive, acestea se mențin, nu au intervenit altele care să conducă la revocarea măsurii, iar în ce privește pericolul concret prezentat de persoana inculpatului, acesta, alături de împrejurările relevate ca situație de fapt, în comiterea infracțiunii, s-a folosit de soția și de copilul lor.

Ca atare, având în vedere subzistența în continuare a temeiurilor arestării preventive, precum și faptul că, până la această dată, perioada arestării preventive (22 august 2008) nu a depășit un termen rezonabil, așa cum a statuat și C.E.D.O., încheierea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.P. împotriva încheierii din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 11075/3/2008. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009.