ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2791/2009

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 28 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 3007/117/2008, în baza art. 160 b rap. la art. 300 2 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților I.M.D. și Vălean Petru.

S-a respins totodată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I. Î n privința inculpatului I.M.D., s-a reținut în esență că probațiunea testimonială și științifică administrată în cauză evidențiază că acesta ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de influență și dare de mită pentru care a fost trimis în judecată, iar în ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, s-a reținut că faptele imputate inculpatului, acestea afectează echilibrul social firesc, determinând o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, de insecuritate socială, lăsând să se înțeleagă că cei care se asociază cu persoane din instituțiile statului reușesc să eludeze legea.

Î n ce privește liberarea provizorie sub control judiciar, s-a reținut că aceasta este facultativă pentru instanță, care o poate dispune în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii; față de cele menționate anterior și de condițiile cerute de art. 160 8 C. proc. pen., instanța de apel a apreciat cererea inculpatului Ispas ca fiind netemeinică, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, arătând că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu mai subzistă. Recursul este nefondat. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea reține că inculpatul I.M.D. a fost trimis în judecată și condamnat în fond la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și dare de mită. I nculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 14 mai 2008,stare care a fost succesiv verificată și menținută, inclusiv de către instanța de apel, prin încheierea recurată. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului.

Astfel, în cauză există mai mult decât presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat (în condițiile în care împotriva sa s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță), natura acestora (fiind vorba despre infracțiuni de corupție), împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost comise, ca șl circumstanțele personale ale inculpatului justificând aprecierea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pe de altă parte, în ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea reține că întrunirea formală a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 160/2 C. proc. pen. nu este suficientă pentru punerea in libertate a inculpatului, instanța având posibilitatea ca, în funcție de circumstanțele cauzei și datele ce caracterizează persoana inculpatului, să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat sau nu prin liberare provizorie.

Or, natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat (în condițiile în care fenomenul corupției pare să fi atins întreaga societate românească), caracterul continuat al infracțiunilor justifică aprecierea că, pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, se impune privarea de libertate a inculpatului În consecință, în mod legal și temeinic instanța de apel a dispus menținerea în continuare în stare de arest a inculpatului și a respins cererea acestuia de liberare provizorie, astfel încât recursul său este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.M.D. împotriva încheierii din 28 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 3007/117/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 august 2009.