ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2791/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea din 28 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj,

secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

dosarul

nr. 3007/117/2008, în baza art. 160

b

rap. la art. 300

2

C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest

a inculpaților I.M.D. și Vălean Petru.

S-a

respins totodată cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul I.

Î

n

privința inculpatului I.M.D., s-a reținut în esență că probațiunea testimonială

și științifică administrată în cauză evidențiază că acesta ar fi săvârșit

infracțiunile de trafic de influență și dare de mită pentru care a fost trimis

în judecată, iar în ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe

care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, s-a reținut că faptele imputate

inculpatului, acestea afectează echilibrul social firesc, determinând o anumită

stare de indignare, de dezaprobare publică, de

insecuritate socială, lăsând să se înțeleagă că cei care se asociază cu

persoane din instituțiile statului reușesc să eludeze legea.

Î

n ce

privește liberarea provizorie sub control judiciar, s-a reținut că aceasta este

facultativă pentru instanță, care o poate dispune în raport cu celelalte

elemente privind temeinicia cererii; față de cele menționate anterior și de

condițiile cerute de

art. 160

8

C.

proc. pen., instanța de apel a apreciat cererea inculpatului

Ispas ca fiind netemeinică, impunându-se în

continuare privarea de

libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpatul, solicitând casarea hotărârii atacate și revocarea măsurii arestării

preventive, arătând că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu mai

subzistă.

Recursul este nefondat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor formulate și din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea reține că inculpatul I.M.D. a fost trimis în judecată și condamnat în

fond la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de influență și dare de mită.

I

nculpatul a fost arestat preventiv

începând cu data de 14 mai 2008,stare care a fost succesiv verificată și

menținută, inclusiv de către instanța de apel, prin încheierea recurată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile de fapt și de drept care au stat

la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și justifică privarea de

libertate în continuare a inculpatului.

Astfel, în cauză există mai mult decât

presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat

(în condițiile în care împotriva sa s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în

primă instanță), natura acestora (fiind vorba despre infracțiuni de corupție),

împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost comise, ca șl circumstanțele

personale ale inculpatului justificând aprecierea că lăsarea sa în libertate ar

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, în ce privește

cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea reține că

întrunirea formală a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 160/2 C.

proc. pen. nu este

suficientă pentru

punerea in libertate a inculpatului, instanța având

posibilitatea ca, în

funcție de circumstanțele cauzei și datele ce caracterizează persoana

inculpatului, să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat sau

nu prin liberare provizorie.

Or, natura și gravitatea faptelor pentru

care este cercetat (în condițiile în care fenomenul corupției pare să fi atins

întreaga

societate românească), caracterul

continuat al infracțiunilor justifică

aprecierea că, pentru buna

desfășurare în continuare a procesului penal, se impune privarea de libertate a

inculpatului

În consecință, în mod legal și temeinic

instanța de apel a dispus menținerea în continuare în stare de arest a

inculpatului și a respins cererea acestuia de liberare provizorie, astfel încât

recursul său este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând

și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.M.D. împotriva încheierii din 28

iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 3007/117/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 august

2009.