ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3133/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea de

ședință nr. 4544.8/110/2007 din 29 septembrie 2009 a dispus, în baza art. 160

8a

alin. (b) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a cererii formulate în cursul

rejudecării cauzei în apel de către inculpatul arestat preventiv I.G. privind

liberarea acestuia sub control judiciar în condițiile art. 160

1

, art.

160

2

alin. (1) și (2) și art. 160

8a

alin. (2) C. proc.

pen.

Prin

cererea introductivă – separat de îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în

principiu – liberarea provizorie sub control judiciar a fost motivată de

inculpat sub aspectul temeiniciei și soluționării favorabile a acesteia, în

conformitate cu dispozițiile art. 160

8 a

alin. (2) C. proc. pen., pe

considerentele că este arestat preventiv în cauză de peste 2 ani și 2 luni

interval de timp în care nu au fost relevate date din care ar rezulta că va

încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori/

distrugerea mijloacelor de probă ori că va săvârși alte infracțiuni, are un

comportament exemplar la locul de detenție, privarea îndelungată de libertate

la care a fost supus are consecințe patrimoniale păgubitoare și o influențare nefastă

a familiei acestuia.

A.

Instanța verificând lucrările dosarului sub aspectul admisibilității cererii a

constatat că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 27 iunie 2007

a Tribunalului Bacău în temeiul art. 143 rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. – cu respectarea în acest sens a procedurii legale și garanțiilor

procesuale prevăzute de art. 146 și urm. și art. 6, art. 70 alin. (2) și art. 171

C. proc. pen. – existând motive de bănuială legitimă privind săvârșirea unor

infracțiuni grave pedepsite peste 4 ani închisoare – acelea de trafic de

persoane, trafic de minori și constituirea unui grup infracțional - și date

concrete, că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

A

fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub învinuirile arătate și

condamnat prin sentința penală nr. 215 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău,

secția penală, pronunțată în dosar nr. 4544.8/110/2007 în baza art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) și (2) din aceeași

lege și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit.

a) și art. 33 lit. a) C. pen. începând cu anul 2006 alături de ceilalți membri

al grupului infracțional constituit în acest scop, a racolat și transportat în

Olanda, mai multe tinere din România, unele minore, pe care le-a obligat la

practicarea prostituției însușindu-și sumele bănești rezultate – la pedepsele

principale de la pedepsele principale de 5 ani și 6 luni închisoare, 5 ani

închisoare și respectiv 5 ani în final stabilindu-se să execute în regim de

detenție prin revocarea și a suspendării condiționate pentru altă condamnare

definitivă de 1 an închisoare, pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 6

luni închisoare. În apelurile procurorului și inculpatului prin decizia penală

nr. 159 din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău răspunderea penală a

inculpatului a fost agravată stabilindu-se să execute pedeapsa rezultantă de 8

ani închisoare, hotărârea amintită fiind casată cu trimitere spre rejudecare la

aceiași instanță în baza art. 385

15

pct. 2 lit.c ) raportat la art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., prin decizia penală nr. 2182 din 10 iunie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind stabilit termen de judecată,

la momentul soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar la

data de 15 octombrie 2009. Starea de arest actuală a inculpatului a fost

menținută în rejudecare potrivit dispozițiilor art. 300

2

rap. la

art.160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., prin încheierea din 23

iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, recursul acestuia împotriva

încheierii amintite fiind respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În

baza constatărilor amintite examinarea prealabilă a cererii de liberare

provizorie sub control judiciar cu consecința admisibilității sale în principiu

a avut loc la același termen de judecată din 29 septembrie 2008 după care s-a

procedat la ascultarea inculpatului - și a concluziilor procurorului – în

conformitate cu dispozițiile art. 160

8 a

alin. (1) C. proc. pen.

B. Ulterior

cererea a fost soluționată în fond prin respingerea sa ca neîntemeiată potrivit

dispozițiilor art. 160

8 a

alin. (6) C. proc. pen. – contrar

solicitării inculpatului de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 160

8 a

alin. (2) C. proc. pen. – rezolvare juridică dispusă de Curte pe considerentele

că și la momentul procesual actual al rejudecării cauzei în apel inculpatul,

având statut de recidivist, a negat existența faptei de trafic de minori, iar

la judecata în primă instanță s-a declarat nevinovat și cu privire la celelalte

acuzații, putându-se aprecia în mod justificat că acesta „nu prezintă

suficiente garanții ca odată lăsat în libertate nu ar mai săvârși alte fapte

sau nu ar influența ancheta judiciară” astfel că „nu este îndeplinită ce-a doua

condiție prevăzută la alin. (2) al art. 160

2

C. proc. pen.”.

Referitor la celelalte motive invocate în cerere privind situația patrimonială

și familială a inculpatului , s-a considerat a fi lipsite de relevanță juridică

sub aspectul aplicării în cauză a dispozițiilor art. 160

1

, art. 160

2

și art. 160

8 a

alin. (2) C. proc. pen.

2.

Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul apelant

I.G. cu solicitarea de a se reaprecia motivele invocate și situația juridică

actuală a acestuia în sensul soluționării favorabile a cererii în baza art. 160

8

a

alin. (2) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate

în continuare.

În

conformitate cu dispozițiile art. 160

8 a

C. proc. pen. (având titlul

marginal „soluționarea cererii”) instanța admite cererea și dispune punerea în

libertate provizorie a inculpatului „în cazul în care se constată că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege” și cererea este întemeiată” [alin.

(2)] sau dimpotrivă „instanța respinge cererea” în cazul în care constată că

„nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este

neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de o altă persoană și nu a fost

însușită de învinuit sau inculpat” [alin. (6)].

Ca atare, soluția admiterii cererii prin

voința legiuitorului presupune atât îndeplinirea condițiilor de admisibilitate

prevăzute de lege dar și constatarea finală pe baza situației juridice în

ansamblu a inculpatului la momentul procesual al solicitării, că cererea este

întemeiată.

Condițiile prevăzute de lege ce

trebuie îndeplinite pentru ca inculpatul „să poată cere punerea sa în libertate

provizorie sub control judiciar” sunt prevăzute în art. 160

2

alin.

(1) și (2) C. proc. pen. și constau în aceea că: (i) împotriva inculpatului să

se fi dispus măsura arestării preventive; (ii) inculpatul să fi săvârșit o

infracțiune din culpă sau o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani (iii) să nu existe date din care

rezultă necesitatea de a-l împiedicat pe inculpat să săvârșească alte

infracțiuni ori că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin

influențarea unor martori sau experți; alterarea ori distrugerea mijloacelor de

probă sau prin alte asemenea fapte; în ceea ce privește sintagma „și cererea

este întemeiată” semnificația juridică ce trebuie date acesteia se referă la

faptul că liberarea provizorie sub control judiciar se admite separat de

îndeplinirea condițiilor din art. 160

2

alin. (1) și (2) și pentru

considerații ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se apreciază că

detenția preventivă nu este absolut necesară iar scopurile procesului penal pot

fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și obligațiile

ce se impun la liberare (această interpretare rezultă din configurația juridică

a liberării provizorii sub control judiciar stabilită prin art. 160

1

și art. 160

2

C. proc. pen. ale cărei trăsături caracteristice includ

– alături de caracterul său accesoriu, provizoriu la cerere – și pe aceea că

este facultativă, acordarea ei fiind lăsată la aprecierea organului judiciar

competent).

În speță, situația procesuală

actuală a inculpatului aflat în curs de rejudecare în apel iar acesta nu

recunoaște acuzațiile grave ce i se aduc referitoare la săvârșirea

infracțiunilor de trafic de majori și minori și constituire a unui grup

infracțional organizat ce au impus condamnarea sa în prima instanță la pedeapsa

rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare în condițiile în care are statut de

recidivist postexecutoriu (fiindu-i revocată și suspendarea condiționată pentru

pedeapsa anterioară de 1 an închisoare privind comiterea infracțiunii de

ultraj) iar celălalt participant la săvârșirea infracțiunilor coinculpatul T.G.

se sustrage procesului penal fiind fugit în Spania, justifică aprecierea făcută

de Curte privind neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 160

2

alin.

(2) C. proc. pen. [„există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica

pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori…”]; celelalte

motive privind situația patrimonială și familială a inculpatului sunt lipsite

de relevanță juridică prin aspectul aplicării în cauză a dispozițiilor art.160

8

a

alin.6 C. proc. pen., astfel cum de asemenea în mod corect a reținut

instanța de apel.

În consecință, solicitarea

inculpatului de soluționare favorabilă a cererii de liberare provizorie sub

control prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

8 a

alin.

(2) C. proc. pen. este nejustificată încheierea atacată fiind legală și

temeinică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul I.G. împotriva încheierii din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze minori și familie, pronunțată în dosarul

nr. 4544.8/110/2007.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6

octombrie 2009.