ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3133/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea de ședință nr. 4544.8/110/2007 din 29 septembrie 2009 a dispus, în baza art. 160 8a alin. (b) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a cererii formulate în cursul rejudecării cauzei în apel de către inculpatul arestat preventiv I.G. privind liberarea acestuia sub control judiciar în condițiile art. 160 1 , art. 160 2 alin. (1) și (2) și art. 160 8a alin. (2) C. proc. pen. Prin cererea introductivă – separat de îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu – liberarea provizorie sub control judiciar a fost motivată de inculpat sub aspectul temeiniciei și soluționării favorabile a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 160 8 a alin. (2) C. proc.

pen., pe considerentele că este arestat preventiv în cauză de peste 2 ani și 2 luni interval de timp în care nu au fost relevate date din care ar rezulta că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori/ distrugerea mijloacelor de probă ori că va săvârși alte infracțiuni, are un comportament exemplar la locul de detenție, privarea îndelungată de libertate la care a fost supus are consecințe patrimoniale păgubitoare și o influențare nefastă a familiei acestuia. A. Instanța verificând lucrările dosarului sub aspectul admisibilității cererii a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 27 iunie 2007 a Tribunalului Bacău în temeiul art. 143 rap.

la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. – cu respectarea în acest sens a procedurii legale și garanțiilor procesuale prevăzute de art. 146 și urm. și art. 6, art. 70 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen. – existând motive de bănuială legitimă privind săvârșirea unor infracțiuni grave pedepsite peste 4 ani închisoare – acelea de trafic de persoane, trafic de minori și constituirea unui grup infracțional - și date concrete, că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. A fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub învinuirile arătate și condamnat prin sentința penală nr. 215 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău, secția penală, pronunțată în dosar nr. 4544.8/110/2007 în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) și (2) din aceeași lege și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.

începând cu anul 2006 alături de ceilalți membri al grupului infracțional constituit în acest scop, a racolat și transportat în Olanda, mai multe tinere din România, unele minore, pe care le-a obligat la practicarea prostituției însușindu-și sumele bănești rezultate – la pedepsele principale de la pedepsele principale de 5 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare și respectiv 5 ani în final stabilindu-se să execute în regim de detenție prin revocarea și a suspendării condiționate pentru altă condamnare definitivă de 1 an închisoare, pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare.

În apelurile procurorului și inculpatului prin decizia penală nr. 159 din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău răspunderea penală a inculpatului a fost agravată stabilindu-se să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, hotărârea amintită fiind casată cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță în baza art. 385 15 pct. 2 lit.c ) raportat la art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., prin decizia penală nr. 2182 din 10 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind stabilit termen de judecată, la momentul soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar la data de 15 octombrie 2009. Starea de arest actuală a inculpatului a fost menținută în rejudecare potrivit dispozițiilor art. 300 2 rap.

la art.160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., prin încheierea din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, recursul acestuia împotriva încheierii amintite fiind respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție. În baza constatărilor amintite examinarea prealabilă a cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu consecința admisibilității sale în principiu a avut loc la același termen de judecată din 29 septembrie 2008 după care s-a procedat la ascultarea inculpatului - și a concluziilor procurorului – în conformitate cu dispozițiile art. 160 8 a alin. (1) C. proc. pen. B. Ulterior cererea a fost soluționată în fond prin respingerea sa ca neîntemeiată potrivit dispozițiilor art. 160 8 a alin. (6) C. proc.

pen. – contrar solicitării inculpatului de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 160 8 a alin. (2) C. proc. pen. – rezolvare juridică dispusă de Curte pe considerentele că și la momentul procesual actual al rejudecării cauzei în apel inculpatul, având statut de recidivist, a negat existența faptei de trafic de minori, iar la judecata în primă instanță s-a declarat nevinovat și cu privire la celelalte acuzații, putându-se aprecia în mod justificat că acesta „nu prezintă suficiente garanții ca odată lăsat în libertate nu ar mai săvârși alte fapte sau nu ar influența ancheta judiciară” astfel că „nu este îndeplinită ce-a doua condiție prevăzută la alin. (2) al art. 160 2 C. proc. pen.”. Referitor la celelalte motive invocate în cerere privind situația patrimonială și familială a inculpatului , s-a considerat a fi lipsite de relevanță juridică sub aspectul aplicării în cauză a dispozițiilor art. 160 1 , art. 160 2 și art. 160 8 a alin. (2) C. proc.

pen. 2. Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul apelant I.G. cu solicitarea de a se reaprecia motivele invocate și situația juridică actuală a acestuia în sensul soluționării favorabile a cererii în baza art. 160 8 a alin. (2) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 160 8 a C. proc. pen.

(având titlul marginal „soluționarea cererii”) instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului „în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege” și cererea este întemeiată” [alin. (2)] sau dimpotrivă „instanța respinge cererea” în cazul în care constată că „nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de o altă persoană și nu a fost însușită de învinuit sau inculpat” [alin. (6)]. Ca atare, soluția admiterii cererii prin voința legiuitorului presupune atât îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege dar și constatarea finală pe baza situației juridice în ansamblu a inculpatului la momentul procesual al solicitării, că cererea este întemeiată.

Condițiile prevăzute de lege ce trebuie îndeplinite pentru ca inculpatul „să poată cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar” sunt prevăzute în art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

și constau în aceea că: (i) împotriva inculpatului să se fi dispus măsura arestării preventive; (ii) inculpatul să fi săvârșit o infracțiune din culpă sau o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani (iii) să nu existe date din care rezultă necesitatea de a-l împiedicat pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți; alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte; în ceea ce privește sintagma „și cererea este întemeiată” semnificația juridică ce trebuie date acesteia se referă la faptul că liberarea provizorie sub control judiciar se admite separat de îndeplinirea condițiilor din art. 160 2 alin. (1) și (2) și pentru considerații ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se apreciază că detenția preventivă nu este absolut necesară iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și obligațiile ce se impun la liberare (această interpretare rezultă din configurația juridică a liberării provizorii sub control judiciar stabilită prin art. 160 1 și art. 160 2 C. proc.

pen. ale cărei trăsături caracteristice includ – alături de caracterul său accesoriu, provizoriu la cerere – și pe aceea că este facultativă, acordarea ei fiind lăsată la aprecierea organului judiciar competent). În speță, situația procesuală actuală a inculpatului aflat în curs de rejudecare în apel iar acesta nu recunoaște acuzațiile grave ce i se aduc referitoare la săvârșirea infracțiunilor de trafic de majori și minori și constituire a unui grup infracțional organizat ce au impus condamnarea sa în prima instanță la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare în condițiile în care are statut de recidivist postexecutoriu (fiindu-i revocată și suspendarea condiționată pentru pedeapsa anterioară de 1 an închisoare privind comiterea infracțiunii de ultraj) iar celălalt participant la săvârșirea infracțiunilor coinculpatul T.G.

se sustrage procesului penal fiind fugit în Spania, justifică aprecierea făcută de Curte privind neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen. [„există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori…”]; celelalte motive privind situația patrimonială și familială a inculpatului sunt lipsite de relevanță juridică prin aspectul aplicării în cauză a dispozițiilor art.160 8 a alin.6 C. proc. pen., astfel cum de asemenea în mod corect a reținut instanța de apel. În consecință, solicitarea inculpatului de soluționare favorabilă a cererii de liberare provizorie sub control prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 8 a alin. (2) C. proc.

pen. este nejustificată încheierea atacată fiind legală și temeinică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva încheierii din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 4544.8/110/2007. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.