ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2859/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2859/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din
18 august 2009 pronunțată în Dosarul nr. 4544.8/110/07, Curtea de Apel Bacău, secția
penală, cauze cu minori și familie, în baza art. 160
2
C. proc. pen.
raportat la art. 160
8
alin. 6 C. proc. pen. a respins, ca nefondată,
cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul
apelant I.G.
A mai reținut
instanța că cererea apare ca nefiind oportună, iar inculpatul nu furnizează
suficiente garanții că lăsat în libertate nu ar săvârși alte fapte sau nu ar
influența ancheta judiciară.
În termen legal, inculpatul I.G. a declarat recurs împotriva încheierii
menționate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii, revocarea
măsurii arestării preventive și judecarea sa în libertate, susținând că
temeiurile arestării preventive au încetat odată cu terminarea urmăririi penale
și a cercetării judecătorești, astfel că poate fi liberat sub control judiciar.
Recursul declarat de
inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin.
(1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,
pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se
împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta
una din măsurile preventive, lit. „d" a acestui articol prevăzând
arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C.
proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că
măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile
prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea
prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani
și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru
ordinea publică.
Totodată, potrivit art.
160
2
și urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât și
al judecății instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar,
dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Cu referire la motivele
de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 18 august 2009, a
constatat că, față de dispozițiile art. 160
2
raportat la art. 160
8
alin. (6) C. proc. pen., față de infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.
(1) și (2) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 din
Legea nr. 39/2003, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, fiind
condamnat în primul ciclu procesual la o pedeapsă rezultantă, de 8 ani, față de
împrejurarea că în prezent cauza se află în rejudecarea apelului, subzistă
temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a
inculpatului și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind
că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de
natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și
gravitatea infracțiunilor pentru care este judecat, astfel că a dispus
respingerea ca nefondată a cererii de liberare sub control judiciar formulată
de inculpat.
De asemenea, Curtea
constată că deși hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de
Tribunalul Bacău nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în rejudecare,
ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a
acestuia, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din C.E.D.O.
Totodată, față de recrudescența
acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin
însăși natura faptei, de vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața
persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, apreciază că în
mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel Bacău respingerea ca nefondată a
cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
Ca atare, încheierea
pronunțată la 18 august 2009 este legală.
Pentru considerentele
expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C.
proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul I.G. împotriva încheierii din 18 august 2009 a Curții de
Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 45448/110/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din
fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2009.