ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2783/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 9 septembrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, dată în calitate de instanță de apel s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului P.N. Dispunând astfel, instanța de control judiciar a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă, avându-se în vedere condamnarea acestuia în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de omor grav. Împotriva încheierii amintite a declarat în termen recurs inculpatul P.N., solicitând să se revoce arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen. Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Conform dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen.

(având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecății”), revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate” [(alin. (2)] în caz contrar fiind obligată a dispune „prin încheierea motivată menținerea arestării preventive” [(alin. (3)]. Or, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat și nici nu s-au schimbat ci dimpotrivă au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă instanță a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 C. pen., la o pedeapsă de 19 ani închisoare.

Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, examinând temeiul de legalitate și temeinicie în fața instanței de apel, menținerea arestării preventive este justificată întrucât inculpatul recurent este trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitate menținerii arestării preventive și pentru temeiul juridic prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. („dacă este deținut legal, pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”). În consecință, cererea inculpatului recurent este neîntemeiată întrucât menținerea arestării preventive a acestuia și pe parcursul soluționării apelurilor a fost dispusă de instanța competentă de control judiciar în concordanță cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 140 lei, din care 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva încheierii din 9 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1557/118/2008 al Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2008.