ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2783/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

din 9 septembrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, dată în calitate de instanță de apel s-a dispus

menținerea arestării preventive a inculpatului P.N.

Dispunând astfel, instanța

de control judiciar a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei

măsuri subzistă, avându-se în vedere condamnarea acestuia în primă instanță

pentru săvârșirea infracțiunii de omor grav.

Împotriva încheierii

amintite a declarat în termen recurs inculpatul P.N., solicitând să se revoce

arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen.

Recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Conform dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a

inculpatului în cursul judecății”), revocarea arestării preventive și punerea

în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanța constată că

arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate” [(alin. (2)] în caz contrar fiind obligată a dispune

„prin încheierea motivată menținerea arestării preventive” [(alin. (3)].

Or, temeiurile ce au

determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat și nici nu s-au schimbat

ci dimpotrivă au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă

instanță a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 175 C. pen., la o pedeapsă de 19 ani închisoare.

Chiar dacă sentința nu a

rămas încă definitivă, examinând temeiul de legalitate și temeinicie în fața

instanței de apel, menținerea arestării preventive este justificată întrucât

inculpatul recurent este trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând astfel probe că

lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În

plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitate menținerii

arestării preventive și pentru temeiul juridic prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit.

a) din C.E.D.O. („dacă este deținut legal, pe baza condamnării pronunțate de

către un tribunal competent”).

În consecință, cererea

inculpatului recurent este neîntemeiată întrucât menținerea arestării

preventive a acestuia și pe parcursul soluționării apelurilor a fost dispusă de

instanța competentă de control judiciar în concordanță cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 140 lei, din

care 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.N. împotriva încheierii din 9 septembrie 2008

pronunțată în dosarul nr. 1557/118/2008 al Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 septembrie 2008.