ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 136/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 ianuarie

2009, pe rol fiind verificarea stării de arest preventiv a inculpatului S.I.,

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a luat în discuție starea de arest a

inculpatului.

Constatând că în cauză

subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, fiind întrunite

atât cerințele art. 300

2

, cât și ale art. 160

b

C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.

În termen legal, inculpatul

S.I. a declarat recurs împotriva încheierii menționate.

Prin apărătorul ales a

solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive,

potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. și punerea

sa în libertate, susținând că nu își însușește cele menționate în încheierea

atacată și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social având în

vedere poziția procesuală.

În subsidiar, a solicitat

înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se

împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta

una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Totodată, potrivit art. 139 alin.

(1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură, când

s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Cu referire la motivele de

recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 8 ianuarie 2009, a constatat

că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au

determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului și chiar dacă hotărârea

de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Argeș nu are

caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură

să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5

par.1 lit. a) din C.E.D.O.

Astfel, se constată că

inculpatul S.I., a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat de către

Tribunalul Argeș, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5

ani închisoare, reținându-se că, în data de 30 iulie 2008, împreună cu alt

coinculpat a vândut unui colaborator desemnat, contra sumei de 2700 lei,

cantitatea de 12,83 gr. Heroină, drog de mare risc.

Față de cele arătate, se

constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a

acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru

ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în

raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de

săvârșire, de circumstanțele reale în care aceasta a fost produsă, de

recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale

produse prin însăși natura faptei, de vătămarea adusă relațiilor sociale

privind viața persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege,

astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 8 ianuarie 2008 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul S.I. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 2838/109/2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2009.