ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2155/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28

aprilie 2009, pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și de inculpatul M.I.P.G. împotriva sentinței penale

nr. 289 din data de 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, în dosarul nr. 30332/3/2008, s-a luat în discuție starea de arest a

inculpatului.

Constatând că în cauză

subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, fiind întrunite

atât cerințele art. 300

2

cât și ale art. 160

b

C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.

În termen legal, inculpatul

M.I.P.G. a declarat recurs împotriva încheierii menționate.

Inculpatul M.I.P.G.,

personal și prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursul, casarea

încheierii atacate și punerea de îndată în libertate, iar în subsidiar

înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi

localitatea, arătând că temeiurile ce au determinat arestarea au încetat, iar

altele noi nu există, astfel că se impune revocarea acestei măsuri.

A mai susținut că luarea și

menținerea măsurii arestării preventive trebuie să se subordoneze scopului

prevăzut de art. 136 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., trebuie analizate prin raportarea la dispozițiile anterior invocate.

De asemenea, a arătat că

desfășurarea procesului penal se poate asigura în bune condiții și dacă se va

afla în libertate, întrucât nu s-ar sustrage de la judecată, și că deși

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4

ani, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.

A mai susținut că provine

dintr-o familie foarte bine organizată, are studii superioare, este actor, a

jucat în seriale de succes și numai în libertate își poate formula și dovedi

apărările.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se

împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta

una din măsurile preventive lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Totodată, potrivit art. 139 alin.

(1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură, când

s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Cu referire la motivele de

recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 28 aprilie 2009 a constatat

că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au

determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului și chiar dacă hotărârea

de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul București nu are

caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat și de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, ea este totuși de natură să justifice continuarea

privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 par. 1 lit. a) din C.E.D.O.

Astfel, se constată că

inculpatul M.I.P.G., a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen., reținându-se că are preocupări pe linia traficului de

droguri de mare risc, respectiv ecstasy și cocaină, iar în data de 24 iulie

2008 a introdus în țară o cantitate importantă de substanțe stupefiante pe care

a procurat-o din Olanda.

Tribunalul București, secția

I penală, ca instanță de fond, prin sentința penală nr. 289 din 13 martie 2009,

l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Față de cele arătate, se

constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a

acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru

ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în

raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de săvârșire,

de circumstanțele reale în care aceasta a fost produsă, de recrudescența

acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin

însăși natura faptei, de vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața

persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că a dispus

menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 28 aprilie 2009 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul M.I.P.G. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.I.P.G. împotriva încheierii din 28 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 30322/3/2008 (888/2009).

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iunie 2009.