ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2155/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 aprilie 2009, pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul M.I.P.G. împotriva sentinței penale nr. 289 din data de 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 30332/3/2008, s-a luat în discuție starea de arest a inculpatului. Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, fiind întrunite atât cerințele art. 300 2 cât și ale art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia. În termen legal, inculpatul M.I.P.G. a declarat recurs împotriva încheierii menționate.

Inculpatul M.I.P.G., personal și prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursul, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, arătând că temeiurile ce au determinat arestarea au încetat, iar altele noi nu există, astfel că se impune revocarea acestei măsuri. A mai susținut că luarea și menținerea măsurii arestării preventive trebuie să se subordoneze scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., trebuie analizate prin raportarea la dispozițiile anterior invocate. De asemenea, a arătat că desfășurarea procesului penal se poate asigura în bune condiții și dacă se va afla în libertate, întrucât nu s-ar sustrage de la judecată, și că deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.

A mai susținut că provine dintr-o familie foarte bine organizată, are studii superioare, este actor, a jucat în seriale de succes și numai în libertate își poate formula și dovedi apărările. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 28 aprilie 2009 a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului și chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul București nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat și de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 par. 1 lit. a) din C.E.D.O.

Astfel, se constată că inculpatul M.I.P.G., a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., reținându-se că are preocupări pe linia traficului de droguri de mare risc, respectiv ecstasy și cocaină, iar în data de 24 iulie 2008 a introdus în țară o cantitate importantă de substanțe stupefiante pe care a procurat-o din Olanda. Tribunalul București, secția I penală, ca instanță de fond, prin sentința penală nr. 289 din 13 martie 2009, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care aceasta a fost produsă, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptei, de vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea pronunțată la 28 aprilie 2009 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul M.I.P.G. nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.P.G. împotriva încheierii din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 30322/3/2008 (888/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.