ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2899/2008

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor și actelor dosarului, se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 426 din 11 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul T.F., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000. S-a menținut starea de arest preventiv și s-a dedus perioada de la 3 octombrie 2007 la zi. Instanța de fond, pe baza probatoriului administrat a reținut, în fapt, că în cursul lunii mai 2007, inculpatul a primit de la denunțătorul T.G.I., suma de 1500 euro, dându-i de înțeles că, față de calitatea sa de agent de poliție la Postul com.

Domnești, va putea interveni în dosarul penal nr. 4679/P/2007 aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, în așa fel încât, fratele său T.J., implicat într-un accident de circulație (acesta aflându-se pe o motocicletă), să nu suporte consecințele juridice ale săvârșirii unei infracțiuni de conducere fără permis. Inculpatul a fost cercetat și apoi a fost judecat în fond și mai apoi a declarat apel în stare de arest preventiv. După cum s-a arătat, împotriva acestei sentințe, inculpatul T.F. a declarat apel și instanța de apel, primind dosarul, și-a adus la îndeplinire obligația de verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului apelant, față de starea în care se afla conform art. 300 2 C. proc.

pen. În aceste împrejurări, instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Pitești, prin încheierea din 2 septembrie 2008, în baza art. 160 b și art. 300 2 C. proc. pen., a constatat legală și temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului T.F. și pe care a menținut-o. Inculpatul nemulțumit, în termenul legal, a declarat recursul de față împotriva încheierii din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și cu privire la compunerea nelegală a completului de la un termen anterior datei de 2 septembrie 2008 și anume cel din 29 mai 2008 dar și, cu privire la inexistența în prezent a temeiurilor care au fost avute în vedere la data de 3 octombrie 2007 când s-a luat față de el, măsura arestării preventive și drept urmare a solicitat a fi judecat în continuare, în stare de libertate, fie prin revocarea arestării, fie, prin înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor analiza. Examinându-se probatoriul cauzei, în raport de criticile aduse precum și din oficiu, asupra încheierii din 2 septembrie 2008, Curtea nu poate reține vreun viciu procedural, de natura celor prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și care vicii procedurale, să atragă sancțiunea unică a nulității absolute. Așa fiind, s-a trecut la verificarea motivării încheierii recurate, din 2 septembrie 2008 asupra existenței sau inexistenței temeiurilor de fapt dar și de drept și care și în prezent, ar justifica menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului după cum o cer prevăzută art. 160 b alin. (1) – (3) C. proc. pen.

Este incontestabil că, în prezent, la aproape un an după luarea măsurii arestării preventive, ne aflăm în faza procesuală a judecării apelului inculpatului, deci în a doua fază procesuală a cercetării judecătorești, când au fost administrate probele, ascultați martorii cauzei și s-a și pronunțat sentința penală de condamnare sus-menționată. Așa deci, nu se mai poate susține că făptuitorul prezintă același pericol social concret, pentru ordinea publică, pe care l-a reprezentat, la data de 3 octombrie 2007, că s-ar menține temeiurile inițiale, ce au determinat arestarea preventivă. În acest context de date și văzând dispozițiile art. 139 C. proc.

pen., ce se apreciază de către Curte a fi îndeplinite și prin raportare la instrucția recurentului, recursul acestuia urmează a fi admis, casată încheierea atacată și, rejudecând: Curtea urmează a constata că în această fază procesuală nu mai subzistă motivele inițiale și care să justifice privarea de libertate a inculpatului și că măsura preventivă a arestării poate fi înlocuită, cu măsura preventivă prevăzută de art. 136 lit. c) și art. 139 C. proc. pen., respectiv cu, măsura obligării recurentului de a nu părăsi țara, în condițiile prevăzută de art. 145 1 și art. 145 C. proc. pen. Totodată, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite, recursul declarat de recurentul inculpat T.F. împotriva încheierii din 2 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 36865/3/2007. Casează încheierea atacată și rejudecând; În baza art. 139 alin. (1) și art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul T.F., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Pe durata aplicării măsurii de a nu părăsi țara, inculpatul este dator să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1 1 ) lit. a) - d) C. proc.

pen., până la judecarea definitivă a cauzei și anume: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat: b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura ori de câte ori este chemat, respectiv la Postul de Poliție al comunei Frătești județul Giurgiu; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. Face aplicarea art. 145 alin. (2 1 ) C. proc. pen. Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute în art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen. Dispunere punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.