ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2899/2008

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor și

actelor dosarului, se rețin următoarele:

Prin sentința penală nr. 426

din 11 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat

pe inculpatul T.F., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art.

7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a menținut starea de arest

preventiv și s-a dedus perioada de la 3 octombrie 2007 la zi.

Instanța de fond, pe baza

probatoriului administrat a reținut, în fapt, că în cursul lunii mai 2007,

inculpatul a primit de la denunțătorul T.G.I., suma de 1500 euro, dându-i de

înțeles că, față de calitatea sa de agent de poliție la Postul com. Domnești,

va putea interveni în dosarul penal nr. 4679/P/2007 aflat în lucru la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Cornetu, în așa fel încât, fratele său T.J., implicat într-un

accident de circulație (acesta aflându-se pe o motocicletă), să nu suporte

consecințele juridice ale săvârșirii unei infracțiuni de conducere fără permis.

Inculpatul a fost cercetat

și apoi a fost judecat în fond și mai apoi a declarat apel în stare de arest

preventiv.

După cum s-a arătat,

împotriva acestei sentințe, inculpatul T.F. a declarat apel și instanța de

apel, primind dosarul, și-a adus la îndeplinire obligația de verificare a

legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului apelant, față de

starea în care se afla conform art. 300

2

C. proc. pen.

În aceste împrejurări,

instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Pitești, prin încheierea din 2

septembrie 2008, în baza art. 160

b

și art. 300

2

C. proc.

pen., a constatat legală și temeinică, măsura arestării preventive a

inculpatului T.F. și pe care a menținut-o.

Inculpatul nemulțumit, în

termenul legal, a declarat recursul de față împotriva încheierii din 2

septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate

și cu privire la compunerea nelegală a completului de la un termen anterior

datei de 2 septembrie 2008 și anume cel din 29 mai 2008 dar și, cu privire la inexistența

în prezent a temeiurilor care au fost avute în vedere la data de 3 octombrie

2007 când s-a luat față de el, măsura arestării preventive și drept urmare a

solicitat a fi judecat în continuare, în stare de libertate, fie prin revocarea

arestării, fie, prin înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a

nu părăsi țara.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor analiza.

Examinându-se probatoriul

cauzei, în raport de criticile aduse precum și din oficiu, asupra încheierii din

2 septembrie 2008, Curtea nu poate reține vreun viciu procedural, de natura

celor prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și care vicii procedurale,

să atragă sancțiunea unică a nulității absolute.

Așa fiind, s-a trecut la

verificarea motivării încheierii recurate, din 2 septembrie 2008 asupra

existenței sau inexistenței temeiurilor de fapt dar și de drept și care și în

prezent, ar justifica menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului

după cum o cer prevăzută  art. 160

b

alin. (1) – (3) C. proc. pen.

Este incontestabil că, în

prezent, la aproape un an după luarea măsurii arestării preventive, ne aflăm în

faza procesuală a judecării apelului inculpatului, deci în a doua fază

procesuală a cercetării judecătorești, când au fost administrate probele,

ascultați martorii cauzei și s-a și pronunțat sentința penală de condamnare

sus-menționată.

Așa deci, nu se mai poate

susține că făptuitorul prezintă același pericol social concret, pentru ordinea

publică, pe care l-a reprezentat, la data de 3 octombrie 2007, că s-ar menține

temeiurile inițiale, ce au determinat arestarea preventivă.

În acest context de date și

văzând dispozițiile art. 139 C. proc. pen., ce se apreciază de către Curte a fi

îndeplinite și prin raportare la instrucția recurentului, recursul acestuia

urmează a fi admis, casată încheierea atacată și, rejudecând:

Curtea urmează a constata că

în această fază procesuală nu mai subzistă motivele inițiale și care să justifice

privarea de libertate a inculpatului și că măsura preventivă a arestării poate

fi înlocuită, cu măsura preventivă prevăzută  de art. 136 lit. c) și art. 139 C.

proc. pen., respectiv cu, măsura obligării recurentului de a nu părăsi țara, în

condițiile prevăzută de art. 145

1

și art. 145 C. proc. pen.

Totodată, se va dispune

punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de

recurentul inculpat T.F. împotriva încheierii din 2 septembrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în dosarul nr. 36865/3/2007.

Casează încheierea atacată

și rejudecând;

În baza art. 139 alin. (1)

și art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dispune înlocuirea măsurii

arestării preventive luată față de inculpatul T.F., cu măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi țara.

Pe durata aplicării măsurii

de a nu părăsi țara, inculpatul este dator să respecte obligațiile prevăzute de

art. 145 alin. (1

1

) lit. a) - d) C. proc. pen., până la judecarea

definitivă a cauzei și anume:

a) să se prezinte la

instanța de judecată ori de câte ori este chemat:

b) să se prezinte la organul

de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura

ori de câte ori este chemat, respectiv la Postul de Poliție al comunei Frătești județul Giurgiu;

c) să nu-și schimbe locuința

fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Face aplicarea art. 145 alin.

(2

1

) C. proc. pen.

Atrage atenția inculpatului

asupra consecințelor prevăzute în art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen.

Dispunere punerea de îndată

în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 septembrie 2008.