ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 277/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 302 din 7 mai 2007, Tribunalul lași a hotărât condamnarea inculpatului M.V., la două pedepse de câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., în baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare. S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. a) și b) și art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., s-a fixat un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. și s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (4) C. pen. În baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s- a confiscat de la inculpat suma de 200 Euro. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 05 octombrie 2005 martora G.M. din municipiul lași a formulat o cerere către S.P.C.R. P.C. și înmatricularea Vehiculelor al județului lași, în vederea înscrierii la examenul pentru obținerea permisului de conducere categoria B fiind programată pentru susținerea examenului în data de 04 noiembrie 2005. Din declarația celei în cauză a rezultat că dorea să susțină examenul pentru ocuparea unor posturi de agenți de poliție, examen organizat de I.P.J.

lași, însă, una din condiții era aceea de a deține permis de conducere, motiv pentru care și-a depus dosarul pentru obținerea permisului de conducere, aceasta absolvind cursurile școlii de șoferi SC H.M. SRL din lași. Anterior depunerii cererii pentru înscrierea la examen, G.M. l-a cunoscut pe inculpat, soția fratelui acestuia fiind prietenă cu mama sa, cele două lucrând în Italia. În urma discuțiilor purtate de cei doi, inculpatul i-a promis că o sprijină, prin cunoștințele sale din cadrul poliției să obțină permisul de conducere. În ziua de 03 noiembrie 2005 numita G.M. a mers la sediul I.S.U.M.G. S. lași unde s-a întâlnit cu inculpatul. Acesta a asigurat-o că va obține permisul de conducere conjunctură în care G.M.

i- a dat suma de 200 euro. A doua zi, 04 noiembrie 2005, G.M. a susținut examenul pentru obținerea permisului de conducere, a fost declarată respinsă la proba practică respectiv conducerea vehiculului în traseu, întrucât a acumulat 43 puncte penalizare. Datorită acestei situații G.M. a solicitat inculpatului să restituie banii, însă acesta i-a spus că nu-i mai are. După această discuție, inculpatul i-a dat lui G.M. un tichet programare în data de 21 noiembrie 2005 pentru susținerea din nou a examenului, tichet care este depus la dosar în copie xerox. În data de 21 noiembrie 2005 G.M. nu s-a mai prezentat la examen, fiind reprogramată pentru data de 16 decembrie 2005. În urma insistențelor lui G.M.

inculpatul a restituit suma de 200 euro spunându-i să stea liniștită că va obține permisul de conducere sfătuind-o să meargă la domnul T. de la I.J.P. unde să facă o altă cerere pentru a i se aproba intrarea la concurs. În data de 16 decembrie 2005, orele 13,39, G.M. l-a sunat pe inculpat i-a spus. a fost bine, am luat examenul. După ce a felicitat-o inculpatul i-a spus acesteia dacă vrei așa ceva și asta eu sunt la serviciu până la trei jumătate mă găsești. La întrebarea lui G.M. „Rămâne ca data trecută?”, inculpatul i-a răspuns „Cum vrei tu”. În aceeași zi la ora 14,30, G.M. a mers la sediul I.S.U. lași unde s-a întâlnit cu inculpatul. Din declarațiile numitei G.M. și din transcrierea convorbirii purtat de cei doi a rezultat că la acea întâlnire inculpatul și-a cerut scuze de problema de data trecută., afirmând că „Dom-le eu când încerc să ajut pe cineva, încerc.

Nu depinde întrutotul de mine!”. Tot atunci, G.M. i-a dat suma de 200 euro, spunându-i inculpatului „Uitați, asta este pentru dvs. Vedeți dacă sunt suficienți”, replica inculpatului fiind „Mă întâlnesc cu el, rezolv problema ți - am zis”. În aceeași zi, asupra inculpatului s-au găsit mai multe sume de bani, în lei și euro, respectiv 15.060.000 lei, 4.410.000 lei și 200 euro, în bancnote de 50 de euro (două bancnote) și de 20 de euro (cinci bancnote). Cu privire la sumele de bani, inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că reprezintă o parte din ratele achitate de cadrele militare pentru confecționarea uniformelor (suma de 15.060.000 lei), respectiv o parte a salariului personal (suma de 4.410.000 lei).

În legătură cu suma de 200 euro, inculpatul a declarat că i-au fost dați de numita G.M. în acea zi și reprezintă un împrumut făcut de cumnata sa M.M. de la G.L. Ulterior, s-a constatat că în lumina fluorescentă a lămpii U.V. sub seria fiecărei bancnote apare mențiunea TRAFIC, pe bancnotele de 50 de euro s-a vizualizat culoarea portocalie, iar pe cele cinci bancnote de 20 de euro s-a vizualizat culoarea verde. De asemenea, în interiorul buzunarului drept exterior și în interiorul vestonului militar al inculpatului, precum și pe degetele de la mâini ale acestuia s-au vizualizat, în lumina U.V. fluorescente de culoare portocalie și verde.

S-a reținut prin rechizitoriu că, în data de 3 noiembrie 2005, inculpatul i- a pretins și primit de la martora G.M., suma de 200 Euro pentru a-i facilita obținerea permisului de conducere, examen ce urma să aibă loc în data de 04 noiembrie 2005. Din întreg materialul probator administrat în cauză, a rezultat atât fapta de pretindere a sumei de 200 Euro, cât și primirea acesteia. Astfel: - Martora G.M. s-a întâlnit cu inculpatul în datele de 02 noiembrie, 03 noiembrie 2005 astfel cum a rezultat din registrul de intrări ieșiri al unității, aflat la dosar urmărire penală; - contactul dintre aceștia a fost asigurat de mama martorei, prietenă cu cumnata inculpatului; - Martorul R.C., prieten al martorei G.M., a precizat că aceasta din urmă a dat suma de 200 euro, unei persoane pe nume M.V.

(aspecte cunoscute din precizările martorei) în vederea obținerii carnetului de conducere, în urma susținerii examenului din data de 04 noiembrie 2005. Același martor a avut cunoștință (din aceeași sursă) și de faptul că inculpatul i-ar fi pretins acești bani; -martora T.I., prietena lui G.M., a aflat de la aceasta faptul că ia dat suma de 200 euro unei persoane de „pompieri” pentru a fi declarată admisă la data de 04 noiembrie 2005. În continuare, cu privire la evenimentele din 03 noiembrie 2005, a declarat că suma a fost stabilită de inculpat în momentul în care i-a pretins-o, motivat de faptul că urma să o predea persoanei direct implicate în examenul de conducere din 04 noiembrie 2005. Împrejurarea că, inculpatul i-a promis că va interveni în vederea obținerii permisului de conducere în data de 04 noiembrie 2005 s-a conturat tocmai de materializarea acestei promisiuni.

Din declarația martorului M.T, direct implicat în organizarea și susținerea examenului de conducere, a rezultat confirmarea faptului că la începutul lunii noiembrie 2005, inculpatul I-a rugat să o ajute pe nepoata sa, G.M., să obțină permisul. Mai mult, aflând de nereușita martorei, a revenit la biroul acestui martor, supărat că nu I-a ajutat, reproșându-i acest lucru („inculpatul a venit a afirmat că nici măcar eu nu am putut să-l ajut”. La o întâlnire ulterioară cu martorul, inculpatul chiar i-a povestit că” familia fetei îi dăduse suma de 200 Euro ca să-i rezolve problema, cu permisul”. Inculpatul și-a justificat acest demers prin aceea că” nepoata sa”, respectiv martora G.M., îi datora 9 milioane lei, aspect nereal, trecând peste gradul de rudenie atribuit arbitrar.

Intervenția inculpatului în favoarea „nepoatei” a fost confirmată și de martorii B.M., ofițer în cadrul I.P.J. lași - Serviciul Management - resurse umane dosar urmărire penală) și T.V. coleg serviciu al celei dintâi . Din lista detaliată a apelurilor telefonice automate pentru numărul 0232238214 (aparținând inculpatului, instalat la domiciliul acestuia), primite în perioada 01 octombrie 2005 - 15 decembrie 2005, a rezultat o contactare telefonică periodic de la locuința familiei G., număr identificat după cartea telefon P.A., mai intensă în apropierea datei de examen 04 noiembrie 20 respectiv în data de 01 noiembrie 2005, 05 noiembrie, 06 noiembrie, 08 noiembrie, 09 noiembrie, ceea ce ar justifica răspunsurile date la insistențele martorei de restituire a sumei de 200 euro.

Împrejurarea că, după prima examinare, relațiile au fost încordate tocmai ca urmare a faptului că nu i se restituiau banii dați, a rezultat tocmai din conținutul discuțiilor purtate între inculpat și martora G.M. în datele de 15 - 16 decembrie 2005. Faptul că, prima dată, respectiv în 03 noiembrie 2005 s-a dat aceeași sumă (200 euro) a reieșit din: „G.M. - Rămâne ca data trecută? M.V. - Cum vrei tu. G.M. - Da? M.V. - Da. G.M. - Uitați, asta este pentru dvs. Vedeți dacă sunt suficienți. G.M. - Este aceeași G.M. - Da. Este aceeași sumă”. Răspunsurile inculpatului „Eu mă întâlnesc cu el, înțelegi?” sau „Mă întâlnesc cu el, rezolv problema. Ți-am zis”, date după primirea banilor a confirmat tocmai faptul „pretinderii”, pentru altcineva, susține inculpatul, pentru persoana care i-ar fi facilitat direct martorei obținerea permisului de conducere împrejurare nereală.

S-a făcut această radiogramă a probatoriului ce conturează fapta penală a inculpatului din data de 03 noiembrie 2005, dată fiind poziția de nerecunoaștere a acesteia.

Cât privește fapta reținută în sarcina inculpatului, săvârșită în 16 decembrie 2005, s-au făcut următoarele precizări: 1. Inculpatul a primit, în data de 16 decembrie 2005, de la martora G.M., suma de 200 euro (două bancnote a 50 euro și 5 bancnote a 20 euro), pe fiecare dintre acestea apărând, la lumina ultravioletă mențiunea „TRAFIC”, astfel cum rezultă din: - procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante; - prezența pe clapeta buzunarului drept exterior, în interiorul buzunarului și în dreptul reverului din partea dreaptă unor fluorescente de culoare portocalie și verde, evidențiate cu ajutorul lămpii cu ultraviolete; - recunoașterea inculpatului privind primirea acestei sume de bani de la martora G.M., aspect confirmat de aceasta din urmă; - planșele fotografice privind marcarea chimică a sumei de 200 euro efectuată la data de 15 decembrie 2005 la sediul S.T.A.

lași; - notele privind conținutul discuțiilor purtate în datele de 15 decembrie 2005 și 16,12.2005 între inculpat și martora G.M. 2. Dacă nu există nici un dubiu cu privire la primirea de către inculpat a sumei de 200 euro, în data de 16 decembrie 2005, motivația acestui gest este contradictorie. Astfel: inculpatul a precizat că suma de 200 euro reprezintă un împrumut acordat de mama martorei G.M. în favoarea familiei M.C., fratele inculpatului; despre acest împrumut, inculpatul a avut cunoștință încă din data de 15 decembrie 2005, anunțat fiind de fratele său; - această justificare nu este cea corespunzătoare cu adevărul, întrucât: Din verificarea integrală a discuțiilor purtate între inculpat și martora G.M.

nu rezultă că aceasta i-ar fi spus că se va prezenta la biroul celui dintâi pentru a-i înmâna un împrumut acordat martorului M.C., așa cum inculpatul a afirmat în fața instanței; Analiza acestor discuții au confirmat existența legăturii de cauzalitate între darea și, respectiv, primirea de către inculpat a sumei de 200 euro și intervenția asupra persoanei direct implicate în desfășurarea examenului de conducere, intervenție confirmată de martorul M.T. : „în luna decembrie 2005 inculpatul a venit din nou în biroul meu, mi-a adus la cunoștință faptul că nepoata sa urmează să susțină din nou examenul pentru obținerea permisului și m-a întrebat dacă se poate face ceva”. În timp ce inculpatul a precizat că banii ar reprezenta un împrumut acordat fratelui său de către familia G. (aspect despre care ar fi luat cunoștință direct de la martorul M.C., care în seara de15 decembrie 2005, a sunat-o pe martora M.M.

în Italia, spunând că are nevoie de bani pentru sărbătorile de iarnă), M.C., fratele inculpatului, prezintă o altă situație de fapt: În cursul urmăririi penale, martorul a afirmat că nu a discutat cu fratele său (inculpatul din prezenta cauză) despre faptul că va fi căutat de cineva din familia G. care să-i dea suma de 200 euro pentru el, cu titlu de împrumut; mai mult, a rugat-o pe soția sa din Italia, să nu mai împrumute nici un ban de la nimeni. În cursul cercetării judecătorești, martorul M.C. a afirmat că a discutat cu soția sa, M.M. să-i trimită 200 euro pentru a restitui un împrumut acordat de către inculpat, în sumă de 10 milioane lei ROL, acesta din urmă având nevoie.

Deși nu a discutat cu nici un martor al familiei G. să predea vreo sumă de bani inculpatului, deși nu a discutat cu inculpatul în sensul că va veni cineva din familia G. să-i predea niște bani cu titlu de acoperire parțială de împrumut, paradoxal, a avut reprezentarea că suma de 200 euro dată de martora G.M. inculpatului este datoria sa către fratele său! Este evident că această declarație este dată pro cauza, urmând a fi înlăturată de instanță. d) Din analiza coroborată a declarațiilor membrilor familiei M.C. (M.M., M.A.) și a martorei G.M., a rezultat că au fost stabilite relații mai apropiate între mama denunțătoarei și cei dintâi, prin prisma ajutorului material acordat și a sprijinului în obținerea unui loc de muncă în Italia de către martora M.M.

Faptul că au existat niște împrumuturi de bani în favoarea familiei M.C. este confirmat și de către inculpat și de ceilalți martori audiați L. M., G.M. Concluzionând, prin declarațiile sale, inculpatul a încercat să suprapună planul personal al relațiilor stabilite între familia M.C. și familia G.M. peste acțiunea sa de primire de bani pentru a determina persoana răspunzătoare direct de desfășurarea examenului de conducere auto să favorizeze pe denunțătoare. Suma de 200 euro primită de inculpat în data de 16 decembrie 2005 a fost restituită martorei G.M. Cât privește suma de 200 euro predată inculpatului în 03 noiembrie 2005, instanța a reținut că și această sumă a fost restituită martorei, de către inculpat, la insistențele celei dintâi și prin intermediu martorului L.M.

Nerecunoașterea acestuia din urmă este dată tocmai de natura relațiilor stabilite între el și martora M.A. în plus, martorii T.I. și R.C. au confirmat atât înapoierea acestei sume martorei G.M., cât și insistențele depuse de aceasta în vederea obține acestui rezultat. În plus, în timp ce declarațiile membrilor familiei M.C. se contrazic, de la o fază procesuală la alta, cele trei declarații (a martorilor T. I., R.C., G.M.) sunt constante pe întreg parcursul procesului penal, instanța apreciind veridicitatea lor. Întregului material probator administrat în cauză și la care s-a făcut referire în prezentele considerente i s-a mai adăugat și documentele privind susținerea de către G.M. a examenului pentru obținerea permisul de conducere . Inculpatul a solicitat, instanța încuviințându-i, administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiați martorii C.F.

(în circumstanțiere) L.M. și N.V. cu privire la conturarea relațiilor dintre familia M. și familia G., nerelevante în planul elementelor constitutive al infracțiunii de trafic de influentă. Așa fiind, instanța a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, comisă în data de 03 noiembrie 2005 și respectiv 06 decembrie 2005, constând în aceea că a pretins și a primit de la martora G.M. câte 200 euro pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliție în vedere facilitării examenului pentru obținerea permisului de conducere, prevăzută de art. 257 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată. S-a susținut de către inculpat, prin apărător, că prezenta cauză ar li de competența materială a Tribunalului Militar Teritorial, potrivit art. 28 alin. ( I) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., dat fiind gradul inculpatului. Această susținere nu a putut fi reținută de instanță, întrucât infracțiunile de trafic de influență comise de către inculpat nu sunt săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, astfel cum a rezultat din fișa postului inculpatului depusă la dosar. La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea de săvârșire, urmarea produsă, precum și persoana inculpatului, care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare, încercând suprapunerea relațiilor sociale stabilite cu familia G. peste motivația care a stat la baza primirii sumelor de bani.

Cu toate acestea, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și întreaga sa activitate profesională, socială și familială, anterioară datei de 03 noiembrie 2005, a stat sub semnul superlativului, fiind foarte apreciat la locul de muncă, ocupându-se de familie ca un părinte responsabil, ca un tată model, declarațiile martorilor C. F. (avocat) L.M., N.V. (colegi de serviciu), fiind edificatoare în acest sens. Față de cele arătate, instanța a stabilit și, ulterior a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, dozată în funcție de circumstanțele reale și personale menționate, sub minimul special prevăzut de lege, dând eficiență circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin (1) lit. a) C. pen. , cu efectul înscris în art. 76 C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Apreciind că săvârșirea faptei a constituit un accident în viața inculpatului, că reeducarea, reinserția socială a acestuia poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză a constituit un avertisment suficient pentru a-l determina, ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, instanța i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, dozată, în funcție de circumstanțele reale și personale menționate, orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, pe care a suspendat-o condiționat, potrivit art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la pericolul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate, în termenul de încercare stabilit de instanță, care ar avea drept consecință cumularea pedepselor. În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. Cu privire la aplicabilitatea art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-au făcut următoarele precizări: - suma de 200 euro primită de inculpat în data de 16 decembrie 2005 a fost restituită de către organele de urmărire penală martorei G.M.; - suma de 200 euro primită de inculpat în data de 03 noiembrie 2005 a fost restituită și acesta aceleiași martore.

Însă, denunțul numitei G.M. a avut loc numai după ce aceasta a constatat că nu i s-a făcut serviciul promis, fiind, de rea credință și urmărind rezolvarea intereselor sale. Această atitudine, pe deoparte, nu a justificat restituirea banilor, iar, pe de altă parte, nu absolvă inculpatul de confiscarea acestei sume în folosul statului, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 euro, urmând ca raporturile materiale între acesta și martora G.M. cu privire la aceeași sumă predată să se elucideze, eventual pe calea unei acțiuni separate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege inculpatul M.V.

și Parchetul de pe lângă Tribunalul lași criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Î n motivarea apelului inculpatul a arătat că greșit a fost condamnat de instanța de fond întrucât este nevinovat, din probele administrate nerezultând că a primit bani pentru a interveni în ajutarea numitei G.M. De aceea solicitat achitarea sa, fiind o persoană onestă și la primul contact cu legea penală. În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece: 1). - Instanța de judecată a aplicat inculpatului o pedeapsă netemeinică sub aspectul cuantumului și modalității de executare, raportat la faptele concrete comise și la perseverența infracțională a inculpatului și pentru reeducarea acestuia s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai severe și cu executarea în regim de detenție.

2). - În cazul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență din data de 03 noiembrie 2005, confiscarea specială a sumei de bani ar fi trebuit dispusă în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, iar nu în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la prevederile art. 256 alin. (2) C. pen. , întrucât norma cuprinsă în legea specială are prioritate față de norma generală. S-a apreciat de asemenea că în mod greșit instanța de judecată a dispus confiscarea sumei de bani, atât timp cât s-a făcut dovada restituirii acesteia către partea vătămată. Apelurile au fost considerate fondate.

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei instanța a constatat că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul M. V. a comis două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte comise la data de 3 noiembrie 2005 și 16 decembrie 2005. Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost considerată corectă și corespunzătoare probelor administrate care au fost judicios interpretate. Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.

Prin probele administrate în fața instanței de apel inculpatul M.V. a dovedit existența unor relații apropiate cu familia denunțătoarei, nu și faptul că banii ar fi fost primiți de el cu titlu de restituire împrumut, așa cum a susținut constant, săvârșirea faptelor fiind pe deplin dovedită prin toate probele administrate în cauză. Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului M.V. s-a făcut în mod corect de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar și a avut o bună conduită în familie și societate.

În mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului M.V. circumstanțe atenuante facultative, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și a coborât pedepsele aplicate acestuia în baza art. 76 C. pen., sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, neimpunându-se reducerea și mai mult a pedepselor. În cauză, s-a apreciat corect, că scopul educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție și s-a dispus suspendarea condiționată a executării, în baza art. 81 C. pen., fixându-se termen de încercare pentru inculpat și atrăgându-i-se atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea.

În mod greșit instanța de fond, deși a reținut că sumele de bani primite de Inculpatul M.V. de la G.M. și restituite acesteia, respectiv 200 Euro primiți prin comiterea faptei din 3 noiembrie 2005, a confiscat suma de bani de la inculpat, reținând că denunțătoarea a urmărit cu rea-credintă rezolvarea intereselor sale pe căi ilicite iar inculpatul trebuie să răspundă chiar dacă a restituit banii, aceștia nefiind cuveniți denunțătoarei. Legea nr. 78/2000 prevede în art. 19 că banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii se confiscă dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la păgubirea acesteia.

Față de această situație, în mod greșit instanța de fond a confiscat banii restituiți denunțătoarei, pronunțând o hotărâre nelegală. Analizând hotărârea apelată din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s- au constatat alte motive de nelegalitate sau netemeinicie. Pentru aceste considerente, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și inculpatul M.V. împotriva sentinței penale 302 din 07 noiembrie 2007 a Tribunalului lași, pe care a desființat-o în parte în ce privește mențiunea privind confiscarea și în rejudecare a înlăturat din hotărârea apelată mențiunile privind confiscarea de la inculpat a sumei de 200 Euro primită la săvârșirea faptei din 3 noiembrie 2005, întrucât aceasta a fost restituită denunțătoarei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului. Împotriva acestor hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și inculpatul M.V.; parchetul criticând hotărârile recurate prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare, raportat la faptele concrete comise și la perseverența infracțională a inculpatului și pentru reeducarea acestuia se impune aplicarea unei pedepse mai severe și cu executarea în regim de detenție. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen. și a solicitat în principal achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inexistența faptei, învederând instanței faptul că suma de 200 de Euro reprezenta restituirea unei datorii, între familii existând o relație de prietenie, neluând nicio sumă de bani pentru facilitarea obținerii carnetului de conducere, în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei cu menținerea suspendării, având în vedere că acesta este fără antecedente penale. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor preceda.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod judicios și motivat și-a însușit argumentele primei instanțe stabilind vinovăția inculpatului M.V. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Astfel, s-a stabilit că, în zilele de 3 noiembrie 2005 și 16 decembrie 2005, inculpatul M.V. a pretins și primit de la numita G.M. câte 200 Euro, promițându-i acesteia că va interveni pe lângă lucrătorii de poliție din cadrul S.P. C. – R.P.C.Î.V. lași pentru ca aceasta să fie declarată admisă la examenul pentru obținerea permisului de conducere categoria B. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată și condamnat au fost corect încadrate juridic. Din probele administrate în cauză a rezultat contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunilor, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind și acceptând producerea rezultatelor acestora. - Așadar vinovăția acestuia se susține prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: declarațiile martorilor T.I., R.C., G.M.

constante pe întreg parcursul procesului penal, instanța apreciind veridicitatea lor; - procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante; - prezența pe clapeta buzunarului drept exterior, în interiorul buzunarului și în dreptul reverului din partea dreaptă unor fluorescente de culoare portocalie și verde, evidențiate cu ajutorul lămpii cu ultraviolete; - recunoașterea inculpatului privind primirea acestei sume de bani de la martora G.M., aspect confirmat de aceasta din urmă; - planșele fotografice privind marcarea chimică a sumei de 200 euro efectuată la data de 15 decembrie 2005 la sediul S.T. A. lași; - notele privind conținutul discuțiilor purtate în datele de 15 decembrie 2005 și 16 decembrie 2005 între inculpat și martora G.M., precum și declarațiile martorilor cu privire la care s-a făcut referire pe larg în sentința fondului.

- Activitatea infracțională a inculpatului s-a caracterizat printr-o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica inculpatului M.V. cu privire la nevinovăția sa cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, fapte constând în aceea că a pretins și a primit de la martora G. M. câte 200 euro pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliție în vedere facilitării examenului pentru obținerea permisului de conducere, prevăzută de art. 257 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, această susținere fiind infirmată de probele administrate în cauză. De asemenea, în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

, ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpatul M.V. dar și de circumstanțele personale ale acestuia. Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. , cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că nici critica formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. lași și inculpatul M.V., privind greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa dispusă față de inculpatul M.V.

asigură realizarea funcției educative, dând posibilitatea reintegrării sociale a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 ind.9 pct. 14 C. proc. pen. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N. A. – S.T. lași și inculpatul M.V., împotriva deciziei penale nr. 59 din 20 mai 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N. A. – S.T. lași și inculpatul M.V., împotriva deciziei penale nr. 59 din 20 mai 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. lași, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.