ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 277/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 277/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 302 din 7 mai

2007, Tribunalul lași a hotărât condamnarea inculpatului M.V., la două pedepse

de câte un

an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de

influență, prevăzute de art. 257 C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 lit.

a), art. 76 C. pen., în baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-au contopit

pedepsele în pedeapsa

cea

mai grea de un an și 6 luni închisoare. S-au aplicat inculpatului dispozițiile art.

64 lit. a) și b) și art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a

suspendat condiționat executarea pedepsei,

iar în baza art. 82 C. pen.,

s-a fixat un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a atras

atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. și s-a

suspendat executarea pedepsei accesorii, conform art.

71 alin. (4) C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-

a confiscat de la inculpat suma de 200 Euro.

Inculpatul a fost obligat

la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut următoarele:

La

data de 05 octombrie 2005 martora G.M. din municipiul

lași

a formulat o cerere către S.P.C.R.

P.C. și

înmatricularea Vehiculelor al județului lași, în vederea înscrierii la examenul

pentru obținerea permisului de

conducere categoria B fiind programată

pentru susținerea examenului în data de 04 noiembrie 2005.

Din declarația celei în cauză a rezultat

că dorea să susțină examenul pentru ocuparea unor posturi de agenți de poliție,

examen

organizat de I.P.J.

lași, însă, una din

condiții era aceea de a deține permis

de conducere, motiv pentru

care și-a depus

dosarul pentru obținerea permisului de conducere,

aceasta absolvind cursurile școlii de șoferi SC H.M.

SRL din

lași.

Anterior depunerii cererii pentru

înscrierea la examen,

G.M.

l-a cunoscut pe inculpat, soția fratelui acestuia fiind prietenă cu mama sa,

cele două lucrând în Italia.

În urma discuțiilor purtate de cei doi,

inculpatul i-a promis

că o sprijină, prin cunoștințele

sale din cadrul poliției să obțină permisul de conducere.

În ziua de 03 noiembrie 2005 numita G.M. a mers la sediul I.S.U.M.G.

S. lași unde s-a întâlnit cu inculpatul. Acesta a

asigurat-o că va obține permisul de conducere conjunctură în care G.M. i-

a

dat suma de 200 euro.

A doua zi, 04 noiembrie 2005, G.M. a

susținut examenul

pentru

obținerea permisului de conducere, a fost declarată respinsă la proba practică

respectiv conducerea vehiculului în traseu, întrucât

a

acumulat 43 puncte penalizare.

Datorită acestei situații G.M. a solicitat

inculpatului

să restituie

banii, însă acesta i-a spus că nu-i mai are.

După această discuție, inculpatul i-a dat

lui G.M. un

tichet

programare în data de 21 noiembrie 2005 pentru susținerea din nou a

examenului, tichet care este depus la

dosar în copie xerox. În data de 21 noiembrie 2005 G.M. nu s-a mai prezentat la

examen, fiind reprogramată pentru data de 16 decembrie 2005.

În urma insistențelor lui G.M. inculpatul

a restituit

suma de 200 euro

spunându-i să stea liniștită că va obține permisul

de

conducere sfătuind-o să meargă la domnul T. de la

I.J.P. unde să facă o altă cerere pentru a i

se aproba intrarea

la concurs.

În data de 16 decembrie 2005, orele

13,39, G.M. l-a sunat

pe

inculpat i-a spus. a fost bine, am luat examenul. După ce a

felicitat-o inculpatul i-a spus acesteia dacă

vrei așa ceva și asta eu

sunt

la serviciu până la trei jumătate mă găsești. La întrebarea lui G.M. „Rămâne ca

data trecută?”, inculpatul i-a răspuns

„Cum vrei tu”. În aceeași zi la ora 14,30, G.M. a mers la sediul I.S.U. lași

unde s-a întâlnit

cu inculpatul. Din declarațiile numitei

G.M. și din transcrierea convorbirii purtat de cei doi a rezultat că la acea

întâlnire inculpatul și-a cerut scuze de problema

de data trecută.,

afirmând că „Dom-le eu când încerc să ajut pe cineva,

încerc. Nu depinde întrutotul de mine!”. Tot atunci, G.M. i-a dat

suma de 200 euro, spunându-i inculpatului „Uitați,

asta este pentru

dvs. Vedeți dacă sunt suficienți”, replica inculpatului

fiind „Mă

întâlnesc cu el, rezolv problema

ți - am zis”. În aceeași zi, asupra

inculpatului s-au găsit mai multe

sume de bani, în lei și euro,

respectiv

15.060.000 lei, 4.410.000 lei și 200 euro, în bancnote de 50

de euro (două bancnote) și de 20 de euro (cinci

bancnote).

Cu privire la sumele de bani, inculpatul a declarat în cursul

urmăririi penale că reprezintă o parte din ratele

achitate de cadrele

militare pentru

confecționarea uniformelor (suma de 15.060.000 lei),

respectiv o parte a salariului personal (suma de

4.410.000 lei).

În legătură cu suma de 200 euro,

inculpatul a declarat că i-au

fost dați de numita G.M. în

acea zi și reprezintă un

împrumut făcut de

cumnata sa M.M. de la G.L.

Ulterior, s-a constatat că în lumina

fluorescentă a lămpii U.V. sub

seria

fiecărei bancnote apare mențiunea TRAFIC, pe bancnotele de

50 de euro s-a vizualizat culoarea portocalie, iar pe cele cinci

bancnote de 20 de euro s-a vizualizat culoarea

verde. De asemenea,

în interiorul

buzunarului drept exterior și în interiorul vestonului militar

al inculpatului, precum și pe degetele de la

mâini ale acestuia s-au

vizualizat,

în lumina U.V. fluorescente de culoare portocalie și verde.

S-a reținut prin rechizitoriu că, în data

de 3 noiembrie 2005, inculpatul i-

a pretins și primit de la martora G.M., suma de 200 Euro

pentru a-i facilita obținerea permisului de conducere, examen ce urma

să aibă loc în data de 04 noiembrie 2005.

Din întreg materialul probator administrat

în cauză, a rezultat atât

fapta de pretindere a sumei de

200 Euro, cât și primirea acesteia. Astfel:

- Martora G.M. s-a întâlnit cu inculpatul

în datele de 02 noiembrie,

03

noiembrie 2005 astfel cum a rezultat din registrul de intrări ieșiri al

unității,

aflat la dosar urmărire penală;

- contactul dintre aceștia a fost asigurat de mama martorei, prietenă

cu cumnata inculpatului;

- Martorul R.C., prieten al martorei G.M.,

a precizat că aceasta din urmă a dat suma de 200 euro,

unei

persoane pe nume M.V. (aspecte

cunoscute din precizările

martorei) în vederea obținerii carnetului de

conducere, în urma

susținerii examenului din

data de 04 noiembrie 2005. Același martor a avut cunoștință (din aceeași sursă)

și de faptul că inculpatul i-ar fi pretins

acești bani;

-martora T.I., prietena lui G.M., a aflat

de la aceasta faptul că ia dat suma de 200 euro

unei persoane de

„pompieri” pentru a

fi declarată admisă la data de 04 noiembrie 2005. În continuare, cu privire la

evenimentele din 03 noiembrie 2005, a declarat că suma a fost stabilită de

inculpat în momentul în care i-a pretins-o, motivat de faptul că urma să o

predea persoanei direct implicate în

examenul de conducere din 04

noiembrie 2005.

Împrejurarea că, inculpatul i-a promis că

va interveni în vederea obținerii permisului de conducere în data de 04

noiembrie 2005 s-a conturat

tocmai

de materializarea acestei promisiuni. Din declarația martorului

M.T, direct implicat în organizarea și susținerea

examenului

de conducere, a

rezultat confirmarea faptului că la începutul lunii

noiembrie

2005, inculpatul I-a rugat să o ajute pe nepoata sa,

G.M., să obțină permisul. Mai mult, aflând de nereușita

martorei, a revenit la biroul acestui martor,

supărat că nu I-a ajutat,

reproșându-i

acest lucru („inculpatul a venit a afirmat că nici măcar eu

nu am putut să-l ajut”. La o întâlnire ulterioară

cu martorul, inculpatul

chiar i-a

povestit că” familia fetei îi dăduse suma de 200 Euro ca să-i

rezolve problema, cu permisul”. Inculpatul și-a

justificat acest demers

prin aceea

că” nepoata sa”, respectiv martora G.M., îi

datora 9 milioane lei, aspect nereal, trecând peste gradul de rudenie

atribuit

arbitrar.

Intervenția inculpatului în favoarea „nepoatei”

a fost confirmată și de

martorii B.M., ofițer în cadrul I.P.J.

lași - Serviciul

Management - resurse umane

dosar urmărire penală) și T.V. coleg serviciu al celei dintâi

.

Din lista detaliată a apelurilor

telefonice automate pentru numărul

0232238214 (aparținând inculpatului, instalat la domiciliul acestuia),

primite în perioada 01 octombrie 2005 - 15 decembrie 2005, a rezultat o

contactare

telefonică periodic de la locuința familiei G.,

număr identificat după cartea telefon P.A., mai

intensă în

apropierea datei de examen 04 noiembrie 20 respectiv în data

de 01 noiembrie 2005, 05 noiembrie, 06 noiembrie, 08 noiembrie, 09 noiembrie,

ceea ce ar justifica

răspunsurile date la

insistențele martorei de restituire a sumei de 200

euro.

Împrejurarea că, după prima examinare,

relațiile au fost încordate

tocmai

ca urmare a faptului că nu i se restituiau banii dați, a rezultat

tocmai din conținutul discuțiilor purtate între inculpat și martora

G.M. în datele de 15 - 16 decembrie 2005. Faptul

că, prima dată, respectiv

în 03 noiembrie 2005 s-a dat aceeași sumă (200

euro) a reieșit din:

„G.M. - Rămâne ca data trecută?

M.V. - Cum vrei tu.

G.M. - Da?

M.V. - Da.

G.M. - Uitați, asta este pentru dvs. Vedeți

dacă sunt

suficienți.

G.M. - Este aceeași

G.M. - Da. Este aceeași sumă”.

Răspunsurile inculpatului „Eu mă

întâlnesc cu el, înțelegi?”

sau

„Mă întâlnesc cu el, rezolv problema. Ți-am zis”, date după

primirea banilor a confirmat tocmai faptul „pretinderii”, pentru

altcineva, susține inculpatul, pentru persoana

care i-ar fi facilitat

direct martorei obținerea permisului de conducere

împrejurare nereală.

S-a făcut această radiogramă a

probatoriului ce conturează

fapta penală a inculpatului

din data de 03 noiembrie 2005, dată fiind poziția de nerecunoaștere a acesteia.

Cât privește fapta reținută în sarcina

inculpatului, săvârșită în

16 decembrie 2005, s-au făcut

următoarele precizări:

decembrie 2005, de la martora

G.M.,

suma de 200 euro (două bancnote a 50 euro și 5

bancnote a 20 euro), pe fiecare dintre acestea

apărând, la lumina

ultravioletă

mențiunea „TRAFIC”, astfel cum rezultă din:

- procesul - verbal de constatare a

infracțiunii flagrante;

- prezența pe clapeta buzunarului drept

exterior, în interiorul

buzunarului și în dreptul

reverului din partea dreaptă unor

fluorescente

de culoare portocalie și verde, evidențiate cu ajutorul

lămpii cu

ultraviolete;

- recunoașterea inculpatului privind

primirea acestei sume de

bani

de la martora G.M., aspect confirmat de aceasta

din urmă;

- planșele fotografice privind marcarea chimică a sumei de 200 euro

efectuată la data de 15 decembrie 2005 la sediul S.T.A. lași;

- notele privind conținutul discuțiilor purtate în datele de

15 decembrie 2005 și 16,12.2005 între inculpat și

martora G.M.

privire la primirea de către inculpat

a sumei de 200 euro, în data de 16 decembrie 2005, motivația acestui

gest

este contradictorie.

Astfel: inculpatul a precizat că suma de 200 euro

reprezintă

un împrumut acordat de mama martorei G.M. în favoarea familiei M.C., fratele

inculpatului; despre acest împrumut, inculpatul a avut cunoștință încă din data

de

15 decembrie 2005, anunțat fiind de

fratele său; - această justificare nu este

cea corespunzătoare cu adevărul,

întrucât:

Din verificarea integrală a discuțiilor

purtate între inculpat și

martora G.M. nu rezultă că

aceasta i-ar fi spus că se va prezenta la biroul celui dintâi pentru a-i înmâna

un împrumut

acordat martorului M.C., așa cum

inculpatul a afirmat

în fața instanței;

Analiza acestor discuții au confirmat

existența legăturii de

cauzalitate

între darea și, respectiv, primirea de către inculpat a

sumei de 200 euro și intervenția asupra persoanei

direct implicate

în

desfășurarea examenului de conducere, intervenție confirmată

de martorul M.T.

: „în luna decembrie

2005 inculpatul a venit din nou în biroul

meu, mi-a adus la cunoștință

faptul că nepoata sa urmează să susțină din nou examenul pentru obținerea

permisului și m-a întrebat dacă se poate face ceva”.

În timp ce inculpatul a precizat că banii

ar reprezenta un

împrumut acordat fratelui său de către

familia G. (aspect despre care ar fi luat cunoștință direct de la martorul M.C.,

care în seara de15 decembrie 2005, a sunat-o pe martora M.M. în Italia, spunând

că are

nevoie de bani pentru sărbătorile de

iarnă), M.C.,

fratele inculpatului,

prezintă o altă situație de fapt:

În cursul urmăririi penale, martorul a

afirmat că nu a discutat

cu

fratele său (inculpatul din prezenta cauză) despre faptul că va fi

căutat de cineva din familia G. care să-i dea suma de 200

euro pentru el, cu titlu de împrumut; mai mult, a

rugat-o pe soția sa din Italia, să nu mai împrumute nici un ban de la nimeni.

În cursul cercetării judecătorești,

martorul M.C.

a afirmat că a

discutat cu soția sa, M.M. să-i trimită 200

euro pentru a

restitui un împrumut acordat de către inculpat, în

sumă de 10 milioane lei ROL, acesta din urmă având nevoie. Deși nu a

discutat cu nici un martor al familiei G. să predea vreo

sumă de bani inculpatului, deși nu a discutat cu

inculpatul în sensul

că va veni

cineva din familia G. să-i predea niște bani cu titlu

de acoperire parțială de împrumut, paradoxal, a

avut reprezentarea

că suma de 200

euro dată de martora G.M. inculpatului este

datoria sa către fratele său! Este evident că această declarație este

dată pro cauza, urmând a fi înlăturată de

instanță.

d) Din analiza coroborată a declarațiilor membrilor familiei M.C. (M.M.,

M.A.) și a

martorei G.M., a rezultat că au

fost stabilite relații mai

apropiate între mama denunțătoarei și cei

dintâi, prin prisma ajutorului material acordat și a sprijinului în obținerea

unui loc de

muncă în Italia de către martora

M.M. Faptul că au existat

niște împrumuturi de bani în favoarea familiei

M.C.

este confirmat și de către inculpat și

de ceilalți martori audiați L.

M., G.M.

Concluzionând, prin declarațiile sale,

inculpatul a încercat să suprapună planul personal al relațiilor stabilite

între familia M.C. și familia G.M. peste acțiunea sa de primire de

bani pentru a determina persoana răspunzătoare direct de

desfășurarea examenului de conducere auto să

favorizeze pe

denunțătoare.

Suma de 200 euro primită de inculpat în

data de 16 decembrie 2005 a

fost

restituită martorei G.M. Cât privește suma de 200

euro

predată inculpatului în 03 noiembrie 2005, instanța a reținut că și această

sumă a fost restituită martorei, de către inculpat, la

insistențele celei dintâi și prin intermediu martorului L.M.

Nerecunoașterea

acestuia din urmă este dată tocmai de natura relațiilor stabilite între el și

martora M.A. în plus,

martorii T.I. și R.C.

au confirmat atât

înapoierea acestei sume martorei G.M., cât și

insistențele

depuse de aceasta în vederea

obține acestui rezultat. În plus, în timp

ce declarațiile membrilor familiei M.C. se contrazic, de

la o fază procesuală la alta, cele trei declarații

(a martorilor T.

I., R.C., G.M.) sunt constante pe

întreg parcursul procesului penal, instanța

apreciind veridicitatea lor.

Întregului material probator administrat

în cauză și la care s-a

făcut referire în prezentele

considerente i s-a mai adăugat și documentele privind susținerea de către G.M.

a

examenului pentru obținerea permisul de

conducere

.

Inculpatul a solicitat, instanța încuviințându-i, administrarea

probei testimoniale, în cauză fiind audiați

martorii C.F. (în

circumstanțiere) L.M. și N.V. cu privire la conturarea

relațiilor dintre familia M. și familia G.,

nerelevante

în planul elementelor constitutive al infracțiunii de trafic

de

influentă.

Așa fiind, instanța a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, comisă în data de

03 noiembrie 2005 și respectiv 06 decembrie 2005, constând în aceea că a

pretins și

a primit de la martora G.M. câte 200 euro pentru a

interveni pe lângă lucrătorii de poliție în vedere

facilitării examenului

pentru obținerea permisului de conducere,

prevăzută de art. 257 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată.

S-a susținut de către inculpat, prin

apărător, că prezenta cauză

ar

li de competența materială a Tribunalului Militar Teritorial, potrivit

art. 28 alin. (

I)

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

dat fiind gradul inculpatului. Această susținere nu a putut fi reținută de

instanță,

întrucât infracțiunile de trafic

de influență comise de către inculpat nu

sunt săvârșite în legătură cu

îndatoririle de serviciu, astfel cum a rezultat din fișa postului inculpatului

depusă la dosar. La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în

vedere

criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen., gradul de pericol

social

concret al faptelor comise, modalitatea de săvârșire, urmarea

produsă,

precum și persoana inculpatului, care a avut o poziție

procesuală necorespunzătoare, încercând suprapunerea relațiilor

sociale stabilite cu familia G. peste motivația

care a stat la baza

primirii sumelor de bani.

Cu toate acestea, inculpatul nu este

cunoscut cu antecedente

penale

și întreaga sa activitate profesională, socială și familială,

anterioară datei de 03 noiembrie 2005, a

stat sub semnul superlativului, fiind

foarte apreciat la

locul de muncă, ocupându-se de familie ca un

părinte

responsabil, ca un tată model, declarațiile martorilor C.

F. (avocat) L.M., N.V. (colegi de serviciu),

fiind

edificatoare în acest sens.

Față de cele arătate, instanța a stabilit

și, ulterior a aplicat o

pedeapsă

cu închisoarea, dozată în funcție de circumstanțele reale și

personale menționate, sub minimul special

prevăzut de lege, dând

eficiență

circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin (1) lit. a) C. pen.

, cu efectul înscris în art. 76 C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art.

71 C. pen., va

interzice

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Apreciind că săvârșirea faptei a

constituit un accident în viața inculpatului, că reeducarea, reinserția socială

a acestuia poate avea

loc și fără privare de libertate, că

judecata în prezenta cauză a

constituit un

avertisment suficient pentru a-l determina, ca, pe viitor,

să se abțină

de la comiterea de alte fapte antisociale, instanța i-a aplicat o pedeapsă cu

închisoarea, dozată, în funcție de

circumstanțele

reale și personale menționate, orientată spre minimul

special prevăzut

de lege pentru infracțiunea comisă, pe care a suspendat-o condiționat, potrivit

art. 81 C. pen., pe durata

termenului de

încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.,

referitoare la pericolul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate, în

termenul de încercare stabilit de instanță, care ar avea drept consecință

cumularea pedepselor.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Cu privire la aplicabilitatea art. 257

alin. (2) C. pen., raportat la

art. 256 alin. (2) C. pen.,

s-au făcut următoarele precizări:

- suma de 200 euro primită de inculpat în

data de 16 decembrie 2005 a fost

restituită de către

organele de urmărire penală martorei G.M.;

- suma de 200 euro primită de inculpat în

data de 03 noiembrie 2005 a fost

restituită și acesta

aceleiași martore. Însă, denunțul numitei G.M. a avut loc numai după ce aceasta

a constatat că nu i s-a făcut serviciul promis, fiind, de rea credință și

urmărind

rezolvarea intereselor sale.

Această atitudine, pe deoparte, nu a

justificat

restituirea banilor, iar, pe de altă parte, nu absolvă inculpatul

de confiscarea acestei sume în folosul statului,

motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la

art. 256 alin. (2)

C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a

sumei de 200 euro, urmând ca raporturile materiale între acesta și martora G.M.

cu privire la aceeași sumă predată să se elucideze, eventual pe calea unei

acțiuni separate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut

de lege inculpatul M.V. și Parchetul de pe lângă

Tribunalul

lași criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Î

n motivarea apelului inculpatul a arătat că greșit

a fost condamnat de instanța de fond întrucât este nevinovat, din probele

administrate

nerezultând că a primit

bani pentru a interveni în ajutarea numitei

G.M. De aceea solicitat achitarea sa, fiind o persoană

onestă și

la primul contact cu legea penală.

În motivarea apelului Parchetul de pe

lângă Tribunalul lași a

arătat

că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală

deoarece:

1). - Instanța de judecată a aplicat

inculpatului o pedeapsă netemeinică sub aspectul cuantumului și modalității de

executare, raportat la faptele concrete comise și la perseverența infracțională

a

inculpatului și pentru

reeducarea acestuia s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai severe și cu

executarea în regim de detenție.

2). - În cazul săvârșirii infracțiunii de

trafic de influență din data

de 03 noiembrie 2005,

confiscarea specială a sumei de bani ar fi trebuit dispusă în temeiul art. 19

din Legea nr. 78/2000, iar nu în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., raportat

la prevederile art. 256 alin. (2) C. pen.

,

întrucât norma cuprinsă în legea specială are prioritate față de

norma

generală. S-a apreciat de asemenea că în mod greșit

instanța de judecată a dispus confiscarea sumei de bani, atât timp cât

s-a făcut dovada restituirii acesteia către

partea vătămată.

Apelurile au fost considerate fondate.

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei instanța a

constatat că în mod corect și în concordanță cu materialul

probator

administrat în cauză

instanța de fond a reținut că inculpatul M.

V. a comis două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257

C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu

aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., fapte comise la data de 3

noiembrie 2005 și 16 decembrie 2005.

Situația de fapt reținută de instanța de

fond a fost considerată

corectă și corespunzătoare

probelor administrate care au fost judicios interpretate.

Coroborând probele administrate în cauză

instanța de fond a

ajuns la concluzia justă că faptele

există, au fost comise de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția

acestuia.

Prin probele administrate în fața

instanței de apel inculpatul M.V. a dovedit existența unor relații apropiate cu

familia

denunțătoarei, nu și

faptul că banii ar fi fost primiți de el cu titlu de

restituire împrumut, așa cum a susținut constant,

săvârșirea faptelor

fiind pe

deplin dovedită prin toate probele administrate în cauză.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului

M.V. s-a făcut în mod corect de instanța de fond

care a ținut

cont atât de criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul

de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a

săvârșirii faptelor, cât și de circumstanțele

personale ale inculpatului

care este infractor primar și a avut o bună

conduită în familie și societate.

În mod corect instanța de fond a reținut

în favoarea inculpatului

M.V.

circumstanțe atenuante facultative, prevăzute de art.

74 lit. a) C. pen. și a coborât pedepsele aplicate

acestuia în baza

art. 76 C. pen., sub minimul special

prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, neimpunându-se reducerea și mai

mult a pedepselor.

În cauză, s-a apreciat corect, că scopul

educativ al pedepsei,

prevăzut

de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea efectivă

a acesteia în regim de detenție și s-a dispus suspendarea

condiționată a executării, în baza art. 81 C.

pen., fixându-se termen

de încercare pentru inculpat și atrăgându-i-se

atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea.

În mod greșit instanța de fond, deși a

reținut că sumele de bani

primite de Inculpatul M.V. de la

G.M. și

restituite acesteia, respectiv 200

Euro primiți prin comiterea faptei din

3 noiembrie 2005, a confiscat

suma de bani de la inculpat, reținând că denunțătoarea a urmărit cu

rea-credintă rezolvarea intereselor sale pe căi ilicite iar inculpatul trebuie

să răspundă chiar dacă a restituit banii, aceștia nefiind cuveniți

denunțătoarei. Legea

nr. 78/2000 prevede în art.

19 că banii, valorile sau orice alte bunuri

care au fost date pentru a

determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele

dobândite prin săvârșirea

infracțiunii se

confiscă dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și

în măsura în care

nu servesc la păgubirea acesteia. Față de această situație, în mod greșit

instanța de fond a confiscat banii

restituiți

denunțătoarei, pronunțând o hotărâre nelegală.

Analizând hotărârea apelată din oficiu,

sub toate aspectele de

fapt

și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s-

au constatat alte motive de nelegalitate sau netemeinicie.

Pentru aceste considerente, s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și

inculpatul M.V.

împotriva sentinței

penale 302 din 07 noiembrie 2007 a Tribunalului lași, pe care

a

desființat-o în parte în ce privește mențiunea privind confiscarea

și în rejudecare a înlăturat din hotărârea apelată

mențiunile privind

confiscarea de la

inculpat a sumei de 200 Euro primită la săvârșirea

faptei din 3

noiembrie 2005, întrucât aceasta a fost restituită denunțătoarei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar

cheltuielile judiciare avansate de stat în apel

au rămas în sarcina

statului.

Împotriva acestor hotărâri, au declarat

recurs Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. și inculpatul M.V.; parchetul criticând

hotărârile recurate prin prisma cazului de casare

prevăzută de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea

cuantumului

pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare,

raportat la faptele concrete comise și la perseverența infracțională a

inculpatului și pentru reeducarea acestuia se impune aplicarea

unei pedepse mai severe și cu executarea în regim

de detenție.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat hotărârile

pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a

solicitat în principal achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inexistența faptei, învederând instanței

faptul că suma de 200 de Euro reprezenta

restituirea

unei datorii, între familii existând o relație de prietenie,

neluând nicio sumă de bani pentru facilitarea

obținerii carnetului de

conducere, în

subsidiar a solicitat reducerea pedepsei cu menținerea

suspendării, având în vedere că acesta este fără

antecedente penale.

Examinând hotărârile atacate prin prisma

cazurilor de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate,

pentru

considerentele ce vor preceda.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod judicios

și motivat și-a însușit argumentele primei instanțe stabilind vinovăția

inculpatului

M.V. în

săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis

în

judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Astfel, s-a stabilit că, în zilele de 3 noiembrie 2005 și 16 decembrie

2005, inculpatul M.V. a pretins și primit de la

numita G.M. câte 200 Euro, promițându-i acesteia că va

interveni pe lângă lucrătorii de poliție din

cadrul S.P.

C. – R.P.C.Î.V. lași pentru ca aceasta să fie declarată

admisă la

examenul pentru obținerea

permisului de conducere categoria B.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat

eficiență dispozițiilor

art. 63

alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că

faptele pentru care acesta a fost trimis în

judecată și condamnat au fost corect încadrate

juridic.

Din probele administrate în cauză a

rezultat contribuția acestuia

la săvârșirea

infracțiunilor, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis,

urmărind și acceptând producerea rezultatelor acestora.

- Așadar vinovăția acestuia se susține prin coroborarea

mijloacelor de probă administrate în cauză,

respectiv: declarațiile martorilor T.I., R.C., G.M. constante pe întreg

parcursul procesului penal, instanța apreciind

veridicitatea lor;

- procesul - verbal de constatare a

infracțiunii flagrante;

- prezența pe clapeta buzunarului drept

exterior, în interiorul

buzunarului și în dreptul

reverului din partea dreaptă unor fluorescente de culoare portocalie și verde,

evidențiate cu ajutorul lămpii cu ultraviolete;

- recunoașterea inculpatului privind

primirea acestei sume de

bani

de la martora G.M., aspect confirmat de aceasta din

urmă;

- planșele fotografice privind marcarea

chimică a sumei de 200

euro

efectuată la data de 15 decembrie 2005 la sediul S.T.

A.

lași;

- notele privind conținutul discuțiilor

purtate în datele de

15

decembrie 2005 și 16 decembrie 2005 între inculpat și martora G.M., precum

și declarațiile martorilor cu privire la

care s-a făcut referire pe larg în

sentința fondului.

- Activitatea infracțională a inculpatului s-a caracterizat

printr-o pluralitate de infracțiuni sub forma

concursului real, prevăzut

de art. 33 lit. a) C. pen.

Înalta Curte consideră că nu poate avea

în vedere critica

inculpatului

M.V. cu privire la nevinovăția sa cu privire la

infracțiunile pentru care a fost trimis în

judecată și condamnat, fapte

constând în aceea că a

pretins și a primit de la martora G.

M. câte

200 euro pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliție

în vedere

facilitării examenului pentru obținerea permisului de conducere, prevăzută de art.

257 raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000

modificată, această susținere fiind infirmată de probele

administrate în

cauză.

De asemenea, în ceea ce privește

individualizarea pedepselor

aplicate

inculpatului, Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă

adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

, ținându-se cont atât de gradul de pericol social

în concret al

faptelor săvârșite de inculpatul M.V. dar și de

circumstanțele personale ale acestuia.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă și completă

valorificare a tuturor criteriilor de individualizare

prevăzută de art. 72 C. pen.

, cuantumul acestora fiind de natură să

asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin

dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte

apreciază că nici critica

formulată de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție –

D.N.A. – S.T. lași

și inculpatul M.V.,

privind greșita individualizare a

pedepselor

nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate

în mod plural

toate criteriile ce caracterizează individualizarea

judiciară, iar pedeapsa dispusă față de inculpatul M.V. asigură

realizarea funcției educative, dând posibilitatea reintegrării

sociale a acestuia, nefiind aplicabil cazul de

casare invocat respectiv

art. 385 ind.9 pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., se vor

respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.

A. – S.T. lași și inculpatul M.V., împotriva deciziei penale nr. 59 din

20 mai 2008 a Curții de

Apel lași, secția penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de

pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.

A. – S.T. lași și inculpatul M.V., împotriva

deciziei penale nr. 59 din 20 mai 2008 a Curții de

Apel

lași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului

Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. lași, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

ianuarie 2009.