ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3456/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3456/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 378 din 08

noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj, secția penală, în baza art. 254 alin. (1)

și (2) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost

condamnat inculpatul V.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 a mai fost condamnat

inculpatul, la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a două

infracțiuni de trafic de influență.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate și s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului și

potrivit 86

2

C. pen., a fost fixat termen de încercare de 5 ani.

Potrivit art. 86

3

C. pen.,

au fost fixate măsuri de supraveghere și obligații din partea inculpatului,

astfel că acesta să se supună regulilor prevăzute de la lit. a) și b) de la art.

86

3

C. pen., în sensul de a se prezenta la S.P.V.R.S.I. din județul

Gorj în fiecare primă zi de joi a lunii.

În baza art. 6

1

alin. (4)

din Legea nr. 78/2000, s-a constatat că s-a restituit către denunțătorii O.M. și

O.V. suma de 350 Euro, pretinsă și primită de către inculpat.

A fost obligat inculpatul să

plătească către stat suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar a arătat că

reține în esență următoarea situație de fapt.

La data de 19 august 2004 soții O.V.C.

și O.M., având dublă cetățenie română și australiană, fiind stabiliți în

Australia de mai multă vreme, au revenit în România împreună cu fiul lor O.I.,

născut în Australia, precum și cu fiica numitei O.M., dintr-o căsătorie

anterioară, cu intenția de a se stabilii în țară.

Pentru realizarea acestei intenții

se impunea obținerea de pașapoarte românești a căror eliberare se putea realiza

în baza unor cereri depuse de către solicitanți, însoțită de actele de stare

civilă ale acestora.

Anterior însă, era obligatoriu ca în

conformitate cu art. 61 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 să se transcrie în

registrele de stare civilă române a certificatelor de căsătorie și de naștere

emise de autoritățile străine în termen de 3 luni de la întoarcerea în țară.

În ultima decadă a lunii august 2004

soții O. s-au prezentat la sediul S.E.I.P.J. Gorj, pentru a li se elibera acte

de stare civilă românești și au fost îndrumați să prezinte documentele

necesare, precum și traduceri legalizate ale certificatelor de căsătorie și de

naștere.

O.M., cu aceste documente a revenit

la B.E.P. Târgu Jiu și le-a prezentat sub inspectorului S.R. din cadrul acestui

birou, care le-a verificat, însă ele au fost văzute și de către inculpatul V.D.,

inspector principal în cadrul acestui birou, care i-a făcut cunoscut că această

procedură de obținere a pașapoartelor este dificilă deoarece soțul său își

schimbase numele în urma căsătoriei în Australia, iar certificatul de căsătorie

trebuie recunoscut de autoritățile române.

La plecare, inculpatul a asigurat-o

că o va sprijinii în rezolvarea cererilor și a invitat-o să revină a doua zi la

biroul său, iar pentru a-l putea contacta i-a lăsat numărul de telefon mobil.

A doua zi, sub pretextul că problema

poate fi rezolvată urgent numai de către un cadru militar cunoscut al său din

cadrul D.G.E.I.P. București a lăsat să se înțeleagă că va trebui „să de-a ceva”

acelei persoane.

În urma consultării dintre cei doi

soți, O.M. s-a întâlnit la jumătatea lunii septembrie 2004 cu inculpatul la terasa

C.A. Târgu Jiu, căruia i-a înmânat suma de 250 dolari S.U.A., precum și un plic

cu actele necesare transcrierii certificatului de căsătorie și de naștere.

În același timp inculpatul a discutat

la telefon și cu O.V.C., pe care l-a asigurat că această problemă poate fi

rezolvată în maximum 2 luni, respectiv în timpul de 3 luni pentru care soții O.

primiseră viză de ședere în țară.

Constatând că după trecerea celor 2

luni problema nu a fost rezolvată, O.M. l-a contactat din nou pe inculpat, care

din nou a asigurat-o că problema se va rezolva favorabil înainte de expirarea

vizei.

În luna noiembrie 2004 inculpatul

i-a telefonat lui O.M. și i-a comunicat că actele au revenit de la București

însă există anumite inconveniente, fapt pentru care trebuie să se deplaseze la

biroul său, lucru ce s-a realizat, astfel că în discuțiile purtate i-a spus că

transcrierea certificatului de căsătorie se poate face numai în baza unei

hotărâri judecătorești, iar în legătură cu certificatul de naștere nu mai este

nici o problemă întrucât transcrierea a fost aprobată.

Inculpatul, în acest context, a

asigurat-o pe aceasta că o va sprijinii în rezolvarea rapidă a obținerii unei

hotărâri judecătorești, întrucât nașa lui este grefieră la Tribunalul Gorj și

va lua legătura cu aceasta pentru a-i comunica ce pretenții are.

A doua zi inculpatul i-a relatat

martorei O.M. că suma pretinsă este de 150 de Euro, sumă cu care martora a fost

de acord și a predat-o inculpatului în luna noiembrie 2005 în echivalent, adică

6.000.000 lei.

Realizând că din nou se

tergiversează obținerea pașapoartelor, O.M. l-a căutat pe inculpat în mai multe

rânduri, atât la birou cât și telefonic și în cele din urmă acesta i-a reînoit

promisiunea de rezolvare rapidă a problemei constând în aprobarea cererilor și

pentru a se face convins i-a indicat numele persoanei care va rezolva această

chestiune și care lucrează în cadrul D.G.E.I.P. București.

Însă, în luna ianuarie 2005, acesta

a încunoștiințat-o că nu poate rezolva problema privind aprobarea cererilor și

a fost de acord să restituie banii primiți.

O.V.C., la 11 ianuarie 2005, a

sesizat P.N.A., iar la data de 25 ianuarie 2005 a formulat în fața procurorului

un autodenunț în care a relatat împrejurările în care i s-a pretins lui și

soției sumele de 250 dolari S.U.A. și respectiv echivalentul în lei a 150 Euro.

După sesizarea organelor de urmărire

penală, cu acordul martorului denunțător O.V.C., în baza autorizației

provizorii s-a procedat la montat pe corpul acestuia a unei instalații

audio-video speciale și au fost înregistrate convorbirile dintre martor și

inculpat la barul E. din Târgu Jiu, iar la a doua întâlnire dintre cei doi,

inculpatul a restituit martorului suma de 150 Euro din banii primiți.

În baza autorizației Tribunalului

Gorj au fost interceptate și înregistrate convorbirile telefonice care s-au

derulat între inculpat și martorul denunțător, precum și cu soția acestuia.

În contextul situației de fapt

expuse și reținute, s-a apreciat că activitatea materială a inculpatul, care în

calitate de inspector principal de poliție-șef, biroul evidență populație, a

pretins și primit sumele de 250 dolari S.U.A., respectiv 150 Euro pentru a

înainta cu prioritate cererile formulate de O.M., privind transcrierea în

registre de stare civilă române a certificatului de căsătorie și de naștere și

pentru a interveni pe lângă lucrătorii din cadrul D.G.E.I.P. București în

vederea soluționării cu celeritate a lucrărilor și de a interveni pe lângă prim

grefierul Tribunalului Gorj în scopul înregistrării și stabilirii unui termen

cât mai scurt de judecată a dosarului, privind recunoașterea unei hotărâri

străine, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de

mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, modificată și republicată și două infracțiuni de

trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., cu referire la art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 78/2000 în concurs.

Prin urmare, în baza acestor texte

de lege, inculpatul a fost condamnat la trei pedepse cu închisoare în concurs

real, care au fost contopite și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea

mai grea de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere,

potrivit 86

1

C. pen.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art.

72 C. pen., astfel că o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executarea în

condițiile art. 86

1

C. pen., este de natură să ducă la reeducarea

acestuia.

Potrivit art. 362 și 363 C. proc.

pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat care a invocat aspecte

de nelegalitate și netemeinicie cu privire la greșita încadrare a faptei în

infracțiunea de luare de mită și a neaplicării prevederilor art. 18

1

C. pen., în raport de gradul de pericol social redus al faptei comise, modul și

mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de conduita

sa ireproșabilă, fiind elemente de natură care să ducă la concluzia că o

sancțiune administrativă își atinge scopul.

Curtea de Apel Craiova a examinat

apelul declarat de inculpat, în raport de cele două motive invocate, de actele

și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu

potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 29 din 02 februarie

2006, apelul declarat a fost respins, ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a

arătat că activității materiale desfășurată de inculpat i s-a dat încadrarea

juridică legală, în infracțiunile de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.

pen., și luare de mită, astfel că susținerea inculpatului că nu a comis

infracțiunea de luare de mită a fost înlăturată ca neîntemeiată, neavând temei

probator sau de drept.

În legătură cu cea de-a doua critică,

de asemenea, s-a arătat că nu sunt temeiuri care să justifice achitarea

inculpatului pe considerent că faptele comise de inculpat nu prezintă pericolul

social al unei infracțiuni avându-se în vedere modul și împrejurările în care

s-au comis, precum și calitatea inculpatului.

În consecință, apreciindu-se că a

fost pronunțată o hotărâre legală și temeinică, că motivele de recurs invocate

nu sunt întemeiate, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 385

3

C.

proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat,

care prin motivele de recurs de la dosar, cum și cu ocazia susținerilor orale a

invocat aspecte de nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte.

Într-un prim motiv s-a arătat că nu

a comis infracțiunea de luare de mită față de elementul material al laturii

obiective de la art. 254 C. pen., astfel că se impune schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de trafic de influență.

Al doilea motiv de recurs se referă

la greșita individualizare a pedepsei ca durată și modalitate de executare în

sensul că nu i s-au aplicat circumstanțe atenuante personale prevăzute de art. 74

și 76 C. pen., față de poziția sinceră manifestată pe parcursul desfășurării

procesului penal și că a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor și ca atare

se impune reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, iar ca

modalitate de executare prevăzută art. 81 C. pen., întrucât sunt temeiuri că

scopul pedepsei poate fi atins în raport de cele arătate.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivele invocate, actele și lucrările existente la dosar, sentința

și decizia pronunțate în cauză, de cazurile de casare în scrise la pct. 14 și

17 de la art. 385

9

C. proc. pen., se constată că recursul de față

este nefondat și se va respinge pentru considerente ce se vor dezvolta în

continuare.

Din materialului probator existent

la dosar rezultă în mod cert și ireversibil că inculpatul, în calitate de

inspector principal de poliție, șef al B.E.P., a pretins și primit sumele de

250 dolari S.U.A. și 150 Euro, pentru a rezolva cu prioritate cererile

formulate de O.M., privind transcrierea în registrele de stare civilă române a

certificatelor de căsătorie și de naștere și pentru a interveni pe lângă

lucrătorii din cadrul D.G.E.I.P. București, în vederea soluționării cu

celeritate a lucrărilor, respectiv de a interveni pe lângă prim grefierul

Tribunalului Gorj în scopul înregistrării și stabilirii unui termen cât mai

scurt a dosarului privind recunoașterea unei hotărâri străine.

Potrivit art. 254 C. pen.,

constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului, care direct sau

indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori

acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau a nu o respinge în scopul de a

îndeplinii, a nu îndeplinii ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la

îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor

îndatoriri.

Față de elementul material al

laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, așa cum a fost redat mai

sus, și de activitatea inculpatului care a recunoscut că a primit suma de 250

dolari S.U.A. și 150 Euro pentru a o sprijinii pe numita O.M. în vederea

obținerii în regim de urgență a aprobărilor necesare, sprijin care de altfel intra

în atribuțiile sale de serviciu și de modul în care a acționat inculpatul, se

constată că în mod just faptele sale au fost încadrate în infracțiunile de

trafic de influență și luare de mită.

Așa fiind, este neîntemeiată critica

potrivit căreia, în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de luare de mită și ca atare, se va înlătura.

Neîntemeiat este și motivul de

recurs referitor la greșita neaplicare a prevederilor art. 74 și 76 C. pen., și

pe cale de consecință reducerea pedepsei, iar ca modalitate de executare

înlăturarea prevederilor art. 86

1

C. pen., și a se dispune aplicarea

art. 81 C. pen., astfel că se va respinge.

Instanțele, în mod corect au

apreciat că, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 74 și 76 C. pen., față

de gradul de pericol social mărit al faptelor comise, împrejurările și modul în

care au fost săvârșite și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de

text, precum și calitatea inculpatului.

Față de susținerile inculpatului

referitoare la faptul că a recunoscut și regretat comiterea infracțiunilor, că

a avut o conduită bună la locul de muncă și în societate sunt chestiuni asupra

cărora instanțele au ținut seamă când i-au aplicat prevederile art. 86

1

C. pen., și pedepse orientate către limita minimă prevăzută de lege.

Ca atare, în cauză nu sunt temeiuri

care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de

luare de mită în infracțiunea de trafic de influență, aplicarea art. 74 și 76 C.

pen., precum și schimbarea modalității de executare prin înlăturarea art. 86

1

C. pen., și aplicarea art. 81 C. pen.

Conchizând deci că, instanțele au

pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conforme cu

prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de

fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la

răspundere penală prin durata pedepsei aplicate și modalitatea de executare, că

motivele de recurs nu constituie cazuri de casare, iar din oficiu, potrivit pct.

3 de la art. 385

9

C. proc. pen., nu se constată alte cazuri care să

ducă la reformarea hotărârilor, recursul declarat se va respinge, ca nefondat,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.D., împotriva deciziei penale nr. 29 din 22 februarie

2006 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 30 mai 2006.