ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4966/2006

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 24 august 2006, pronunțată în dosarul nr. 10536/54/2005, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului V.M., în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, argumentând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și a solicitat casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive. Recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează: Potrivit art. 300 2 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Conform art. 160 b alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul V.M.

a fost arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)]. Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului, la pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de luare de mită și trafic de influență, infracțiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) și art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. (pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 390 din 3 iulie 2006 a Tribunalului Dolj, secția penală)].

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului V.M. este justificată, acesta fiind trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 C. proc. pen., raportate la art. 160 b alin. (1) și (3) din același cod, cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, încheierea atacată fiind legală și justificată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva încheierii din 24 august 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 10536/54/2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.