ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4834/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 31

iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9995/54/2006

(număr în format vechi 1243/P/2006), s-a menținut arestarea preventivă a

inculpatului N.G., iar termenul de judecat fixat aleatoriu este la data de 29

august 2006, ora 10,00.

Pentru a se pronunța astfel, curtea

de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a constatat

că s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură penală,

arestarea fiind de natură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 136

alin. (1), iar alegerea măsurii s-a făcut, ținându-se seama de pericolul social

al infracțiunii și văzând și dispozițiile art. 300

1

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul N.G., fără a arăta în

scris motivele.

Apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării

preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, susținând că numai

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii față de inculpat.

Concluziile procurorului, precum și

poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu

în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

inculpatul N.G. prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art.

141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat

împotriva încheierii de ședință de la 31 iulie 2006 ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 113 din 13

iunie 2006 a Tribunalului Olt, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5820/2005,

în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpatul N.G., din infracțiunea prevăzută de

art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 20 raportat la art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art.

76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G., la 5 ani închisoare și 2

ani pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

perioada arestării preventive de la 26 septembrie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că C.A.S. Olt nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

A fost admisă cererea părții civile

C.A.S. Dolj și a fost obligat inculpatul la 977,26 RON despăgubiri civile către

aceasta, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii.

A fost admisă, în parte, cererea

părții civile V.I. și a fost obligat inculpatul la 15.000 RON daune morale

către aceasta.

A fost respinsă, ca neîntemeiată,

cererea privind daunele materiale solicitate de partea civilă.

A fost obligat inculpatul la 700 RON

cheltuieli judiciare statului, din care 140 RON onorarii avocați oficiu, sumă

ce va fi avansată către Baroul de Avocați Olt din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul N.G. în vârstă de 44 de ani,

este născut pe raza comunei Radomirești, județul Olt însă în prezent locuiește

pe raza municipiului București, unde își are și reședința.

În urmă cu doi ani, inculpatul și-a

cumpărat o casă pe raza comunei Radomirești, județul Olt, unde și-a mutat soția

și cei doi copii proveniți din căsătorie.

În dimineața zilei de 14 august

2005, inculpatul N.G. s-a deplasat din municipiul București în comuna

Radomirești, județul Olt, pentru a le face o vizită rudelor și prietenilor săi

și, profitând de această ocazie, a mers la bâlciul anual care se organizează în

comuna Radomirești, deplasându-se în acest scop cu o căruță trasă de un cal în care

i-a luat și pe soția sa și pe copii, precum și pe nepotul său N.R.

După terminarea bâlciului,

inculpatul a plecat spre casă și, în drum, s-a oprit la barul V. de pe raza

satului Poiana, comuna Radomirești, județul Olt. Aici a intrat în bar însoțit

de nepotul său N.R., iar soția și copii au rămas în căruță.

În momentul în care a pătruns în

bar, inculpatul l-a observat la o masă pe martorul P.F. care era însoțit de

concubina sa și de partea vătămată V.I. și și-a amintit de faptul că martorul a

avut un conflict cu un nepot de a-l său la discotecă.

În această situație, inculpatul N.G.

s-a deplasat la masa lui P.F. și i-a aplicat un pumn în față, doborându-l la

pardoseaua de ciment a barului. Aici inculpatul a continuat să-l lovească cu

picioarele, împrejurare în care, pentru a aplana conflictul produs, a

intervenit partea vătămată V.I.

Nemulțumit de intervenția părții

vătămate, inculpatul a încetat să-l mai agreseze pe P.F. și l-a lovit cu pumnul

pe V.I., doborându-l peste butoaiele cu bere ale barului.

În această poziție, inculpatul a

luat de pe masa din local unde consumaseră berea cele două halbe de bere și, în

mod repetat, l-a lovit pe V.I. cu ele în cap, până când s-au spart,

provocându-i multiple leziuni la nivelul capului. Pentru aplanarea conflictului

a intervenit martorul E.V.I., proprietara barului, care a luat-o pe partea

vătămată și a introdus-o într-o cameră alăturată, iar pe inculpat l-a cos afară

din bar. Apoi inculpatul a revenit în bar, a scos un cuțit din buzunar și cu

acesta i-a amenințat pe V.I. și P.F. care tocmai se ascunseseră în camera

respectivă, că în cazul în care vor ieși de acolo îi va omorî, afirmând că a

venit de la București să facă ordine în comuna Radomirești, județul Olt.

În acea zi, victima V.I. a fost

transportată cu salvarea la Spitalul municipal Caracal, județul Olt, iar

ulterior la secția neurochirurgie a Spitalului de Urgență Craiova, fiind

internat cu diagnosticul „traumatism cranio cerebral acut închis. Hemipareză

dreaptă. Afazie motorie. Examenele clinice și paraclinice au confirmat că

victima V.I., ca urmare a agresiunii exercitată de către inculpat, a prezentat

un hematom extradural situat parietal stânga în volum de 4/5 cm. În aceste

împrejurări, victima a fost supusă unei dificile operații, efectuându-se

craniectomie parieto-occipital stânga, viața sa fiind salvată datorită

îngrijirilor medicale acordate.”

Așa cum a rezultat din raportul de

nouă expertiză medico-legală nr. 4480/ A.5. din 19 februarie 2006 al I.M.L. Craiova,

partea vătămată V.I. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin

lovire cu și de corpuri dure, posibil și prin cădere și lovire de corpuri dure.

A necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale, iar leziunile prezentate au pus în

primejdie viața victimei. Prin același act medico-legal s-a concluzionat că

partea vătămată prezintă o infirmitate fizică permanentă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul N.G., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel

Craiova, secția penală, la data de 6 iulie 2006.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

.

Totodată art. 160

b

C.

proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul

judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri

noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod

corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării

preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.

148 C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă,

inculpatul N.G. fiind condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru o

infracțiune de o gravitate ridicată.

De asemenea, verificarea menținerii

măsurii arestării preventive a inculpatului N.G. a fost făcută în concordanță

și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv

arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal

competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității

judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o

infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că

încheierea din 31 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, prin care

s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat N.G. este legală și

temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva încheierii din 31

iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9995/54/2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.G. împotriva încheierii din 31 iulie 2006 a Curții de

Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9995/54/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

august 2006.