ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4834/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 31 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9995/54/2006 (număr în format vechi 1243/P/2006), s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului N.G., iar termenul de judecat fixat aleatoriu este la data de 29 august 2006, ora 10,00. Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a constatat că s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură penală, arestarea fiind de natură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. (1), iar alegerea măsurii s-a făcut, ținându-se seama de pericolul social al infracțiunii și văzând și dispozițiile art. 300 1 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul N.G., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, susținând că numai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii față de inculpat. Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul N.G.

prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință de la 31 iulie 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin sentința penală nr. 113 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Olt, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5820/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.G., din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată. În baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G., la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada arestării preventive de la 26 septembrie 2005 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că C.A.S. Olt nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost admisă cererea părții civile C.A.S. Dolj și a fost obligat inculpatul la 977,26 RON despăgubiri civile către aceasta, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii. A fost admisă, în parte, cererea părții civile V.I. și a fost obligat inculpatul la 15.000 RON daune morale către aceasta. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind daunele materiale solicitate de partea civilă.

A fost obligat inculpatul la 700 RON cheltuieli judiciare statului, din care 140 RON onorarii avocați oficiu, sumă ce va fi avansată către Baroul de Avocați Olt din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul N.G. în vârstă de 44 de ani, este născut pe raza comunei Radomirești, județul Olt însă în prezent locuiește pe raza municipiului București, unde își are și reședința. În urmă cu doi ani, inculpatul și-a cumpărat o casă pe raza comunei Radomirești, județul Olt, unde și-a mutat soția și cei doi copii proveniți din căsătorie. În dimineața zilei de 14 august 2005, inculpatul N.G.

s-a deplasat din municipiul București în comuna Radomirești, județul Olt, pentru a le face o vizită rudelor și prietenilor săi și, profitând de această ocazie, a mers la bâlciul anual care se organizează în comuna Radomirești, deplasându-se în acest scop cu o căruță trasă de un cal în care i-a luat și pe soția sa și pe copii, precum și pe nepotul său N.R. După terminarea bâlciului, inculpatul a plecat spre casă și, în drum, s-a oprit la barul V. de pe raza satului Poiana, comuna Radomirești, județul Olt. Aici a intrat în bar însoțit de nepotul său N.R., iar soția și copii au rămas în căruță. În momentul în care a pătruns în bar, inculpatul l-a observat la o masă pe martorul P.F. care era însoțit de concubina sa și de partea vătămată V.I.

și și-a amintit de faptul că martorul a avut un conflict cu un nepot de a-l său la discotecă. În această situație, inculpatul N.G. s-a deplasat la masa lui P.F. și i-a aplicat un pumn în față, doborându-l la pardoseaua de ciment a barului. Aici inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele, împrejurare în care, pentru a aplana conflictul produs, a intervenit partea vătămată V.I. Nemulțumit de intervenția părții vătămate, inculpatul a încetat să-l mai agreseze pe P.F. și l-a lovit cu pumnul pe V.I., doborându-l peste butoaiele cu bere ale barului. În această poziție, inculpatul a luat de pe masa din local unde consumaseră berea cele două halbe de bere și, în mod repetat, l-a lovit pe V.I.

cu ele în cap, până când s-au spart, provocându-i multiple leziuni la nivelul capului. Pentru aplanarea conflictului a intervenit martorul E.V.I., proprietara barului, care a luat-o pe partea vătămată și a introdus-o într-o cameră alăturată, iar pe inculpat l-a cos afară din bar. Apoi inculpatul a revenit în bar, a scos un cuțit din buzunar și cu acesta i-a amenințat pe V.I. și P.F. care tocmai se ascunseseră în camera respectivă, că în cazul în care vor ieși de acolo îi va omorî, afirmând că a venit de la București să facă ordine în comuna Radomirești, județul Olt. În acea zi, victima V.I. a fost transportată cu salvarea la Spitalul municipal Caracal, județul Olt, iar ulterior la secția neurochirurgie a Spitalului de Urgență Craiova, fiind internat cu diagnosticul „traumatism cranio cerebral acut închis.

Hemipareză dreaptă. Afazie motorie. Examenele clinice și paraclinice au confirmat că victima V.I., ca urmare a agresiunii exercitată de către inculpat, a prezentat un hematom extradural situat parietal stânga în volum de 4/5 cm. În aceste împrejurări, victima a fost supusă unei dificile operații, efectuându-se craniectomie parieto-occipital stânga, viața sa fiind salvată datorită îngrijirilor medicale acordate.” Așa cum a rezultat din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4480/ A.5. din 19 februarie 2006 al I.M.L. Craiova, partea vătămată V.I. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, posibil și prin cădere și lovire de corpuri dure. A necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale, iar leziunile prezentate au pus în primejdie viața victimei.

Prin același act medico-legal s-a concluzionat că partea vătămată prezintă o infirmitate fizică permanentă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul N.G., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală, la data de 6 iulie 2006. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată art. 160 b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 C. proc.

pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul N.G. fiind condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru o infracțiune de o gravitate ridicată. De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului N.G. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 31 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat N.G.

este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva încheierii din 31 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9995/54/2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva încheierii din 31 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9995/54/2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2006.