ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5558/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 august

2005 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 556/2005, s-a luat în

discuție din oficiu temeinicia și legalitatea arestării preventive a

inculpatului N.V.

S-a apreciat că, potrivit

dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive subzistă și, în raport de faza procesuală

în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a

insculpatului, astfel că, s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul, care nu a fost motivat.

Apărătorul inculpatului a

susținut că, în prezent, temeiurile avute în vedere în momentul arestării

preventive nu mai subzistă și în consecință, a solicitat punerea în libertate a

inculpatului.

Analizând recursul declarat,

Curtea consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu

dispozițiile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care

justifică această măsură, dispune menținerea acesteia.

Cum, în cauză temeiul

arestării îl constituie dispozițiile art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen. și

acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății prima instanță a stabilit

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, urmează a se constata că în mod judicios s-a apreciat

necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive.

În consecință, în

conformitate cu adr.385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va

respinge recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.V. împotriva încheierii din 30 august 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. 556/P/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 septembrie 2005.