ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2007

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor constată următoarele.

Prin încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosarul nr. 15243/54/2006, în cursul

soluționării recursului declarat de recurentul inculpat S.P.V. împotriva

deciziei penale nr. 467 din 25 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj, s-a dispus

menținerea arestării preventive a recurentului inculpat.

S-a constatat, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a acestuia se mențin, în cauză neintervenind temeiuri noi care să

impună punerea în libertate a inculpatului.

împotriva acestei încheieri de ședință din 26 ianuarie 2007a declarat,

în termen legal, recurs inculpatul S.P.V. fără a arăta în scris motivele de

casare a încheierii de ședință atacate, dosarul fiind înregistrat pe rolul

înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 februarie 2007, sub numărul

1124/1/2007.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile

orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii

atacate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului

Ministerului Public, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

decizii.

Examinând recursul declarat de către inculpatul S.P.V. prin prisma

dispozițiilor prevăzute de art. 385

6

cu referire la art. 141 C.

proc. pen., înalta Curte constată că recursul declarat împotriva încheierii de

ședință din 26 ianuarie 2007 este inadmisibil pentru considerentele ce se vor

arăta.

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu

recurs numai încheierea dată în primă instanță și în apel, încheiere prin care

se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri

preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.

Prin urmare, recursul declarat împotriva încheierii pronunțate de

instanță în recurs prin care se dispune menținerea arestării preventive este

inadmisibil.

Înalta Curte constată faptul că nici în raport cu prevederile C.A.D.O.L.F.

nu se poate vorbi de admisibilitatea recursului declarat împotriva încheierii

de ședință, pronunțată în cursul judecării cauzei în recurs, prin care s-a

statuat asupra menținerii stării de arest preventiv.

Astfel, conform art. 5 paragraf 4 din Convenție „orice persoană lipsită

de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs

în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra

legalității deținerii sale și să dispună liberarea sa dacă deținerea este

ilegală", fiind instituită astfel obligativitatea efectuării controlului

de legalitate și garantând cel puțin un grad de jurisdicție reprezentat de o

instanță independentă.

Cum, în speță, încheierea recurată, prin care s-a menținut arestarea

preventivă a inculpatului S.P.V. a fost pronunțată în cursul judecării

recursului, iar nu de prima instanță sau cea de apel, recursul urmează a fî

respins ca inadmisibil.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat în cauză de recurentul inculpat S.P.V. împotriva

încheierii de ședință din data de 26 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția penală, în dosarul nr. 15243/54/2006.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat S.P.V.

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat S.P.V.

împotriva încheierii de ședință din data de 26 ianuarie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosarul' nr. 15243/54/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2007.