ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1710/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 martie

2007, pronunțată în dosarul nr. 10559/54/2006 (nr. vechi 460/MF/2006), Curtea

de Apel Craiova, secția minori și familie, în temeiul art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului F.F.,

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) și, respectiv, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În motivarea acestei

încheieri s-a arătat că se impune menținerea măsurii arestării preventive,

întrucât aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, că subzistă

temeiurile care au determinat arestarea preventivă și că nu au intervenit

elemente noi de la data când a fost menținută ultima dată măsura arestului

preventiv, care să impună punerea în libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greșita menținere a măsurii

preventive, întrucât în cauză, în opinia sa nu mai subzistă motivele pentru

care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei

măsuri.

În cauză, verificând actele

și lucrările de la dosar, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus

luarea măsurii preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare și

lăsarea în libertate a inculpatului, care nu este la primul contact cu legea

penală prezintă  în continuare, pericol concret pentru ordinea publică având în

vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia.

Analizând recursul declarat

de inculpat raportat la cele reținute, se constată că temeiul care a stat la

baza luării măsurii arestării preventive și anume, cel prevăzut de art. 148 lit.

h) C. proc. pen., nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o

hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția

acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se

în prezent la instanța de apel.

Așa fiind, urmează a se

constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea

măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință nu există temeiuri

care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data

arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice   această

cerere.

Pentru considerentele

arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat

și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva încheierii din 14 martie 2007  a

Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 10559/54/2006

(nr. vechi 460/MF/2006).

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 martie 2007.