ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1293/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția minori și de familie, investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și de către inculpatul M.A.F. împotriva sentinței penale nr. 618 din 27 decembrie 2006 a Tribunalului Mehedinți, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. S-a reținut, în esență, că subzistă temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului, existând în continuare indicii temeinice, potrivit art. 143 alin. (1) și art. 68 1 C. proc.

pen., respectiv motive verosimile, în sensul art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O., din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, concluzie bazată pe întregul probatoriu administrat în cauză, precum și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind natura și gravitatea faptelor, modul de săvârșire și împrejurările concrete ale comiterii infracțiunilor, importanța valorilor sociale ocrotite de lege prin incriminarea faptelor, persoana inculpatului, care are antecedente penale. Împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.

Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare, așa cum, în mod corect, a constatat Curtea de Apel Craiova, secția minori și de familie, când a dispus, prin încheierea atacată, menținerea stării de arest. Într-adevăr, în raport de modul concret în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile de proxenetism (atrăgând părțile vătămate minore, prin diverse promisiuni, iar ulterior obligându-le să se prostitueze în folosul său), cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, pentru săvârșirea cărora a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, rezultă că lăsarea acestuia în libertate ar putea crea riscul ca acesta să repete pentru buna desfășurare a procesului penal.

Referitor la celelalte critici invocate de apărătorul inculpatului, se constată că acestea nu pot fi primite, întrucât Înalta Curte este investită, ca urmare a exercitării acestei căi de atac, numai cu verificarea legalității și temeiniciei menținerii măsurii arestării preventive, dispusă de instanța de apel, pe rolul căreia se află cauza în prezent. Pentru aceste motive, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.A.F. împotriva încheierii din 13 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția minori și de familie, în dosar nr. 429/54/2007 (nr. vechi 30/MF/2007). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2007.