ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1293/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1293/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 februarie
2007, Curtea de Apel Craiova, secția minori și de familie, investită cu
judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și
de către inculpatul M.A.F. împotriva sentinței penale nr. 618 din 27 decembrie
2006 a Tribunalului Mehedinți, a dispus menținerea măsurii arestării preventive
a inculpatului.
S-a reținut, în esență, că
subzistă temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii
arestării preventive și nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în
libertate a inculpatului, existând în continuare indicii temeinice, potrivit art.
143 alin. (1) și art. 68
1
C. proc. pen., respectiv motive
verosimile, în sensul art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O., din care rezultă
presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat
și trimis în judecată, concluzie bazată pe întregul probatoriu administrat în
cauză, precum și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol
concret pentru ordinea publică, date fiind natura și gravitatea faptelor, modul
de săvârșire și împrejurările concrete ale comiterii infracțiunilor, importanța
valorilor sociale ocrotite de lege prin incriminarea faptelor, persoana
inculpatului, care are antecedente penale.
Împotriva încheierii
sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea încheierii,
revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului,
pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor și
actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării
preventive se mențin în continuare, așa cum, în mod corect, a constatat Curtea
de Apel Craiova, secția minori și de familie, când a dispus, prin încheierea
atacată, menținerea stării de arest.
Într-adevăr, în raport de
modul concret în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile de
proxenetism (atrăgând părțile vătămate minore, prin diverse promisiuni, iar
ulterior obligându-le să se prostitueze în folosul său), cu un grad deosebit de
ridicat de pericol social, pentru săvârșirea cărora a fost condamnat de
instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, rezultă că
lăsarea acestuia în libertate ar putea crea riscul ca acesta să repete pentru
buna desfășurare a procesului penal.
Referitor la celelalte
critici invocate de apărătorul inculpatului, se constată că acestea nu pot fi
primite, întrucât Înalta Curte este investită, ca urmare a exercitării acestei
căi de atac, numai cu verificarea legalității și temeiniciei menținerii măsurii
arestării preventive, dispusă de instanța de apel, pe rolul căreia se află
cauza în prezent.
Pentru aceste motive,
urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea
acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de recurentul inculpat M.A.F. împotriva încheierii din 13
februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția minori și de familie, în dosar nr.
429/54/2007 (nr. vechi 30/MF/2007).
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 8 martie 2007.