ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 372/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea

pronunțată la 15 ianuarie 2007, în dosarul nr. 10903/2006, Curtea de

Apel Craiova a dispus, printre altele, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen.,

înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului T.D., cu

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

țara, prevăzut de art. 145

1

din același cod.

În baza art. 145

1

,

raportat la art. 145 alin. (1

1

) și alin. (1

2

) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata măsurii, să

respecte obligațiile prevăzute la lit. a), b), c) și d),

respectiv lit. b), c), d) și e) cu excepția dispozițiilor

prevăzute de art. 147 alin. (1

2

) lit. a) și f) din

același cod.

Pentru a pronunța

încheierea, instanța de apel, sesizată cu judecarea apelului declarat

de inculpat împotriva sentinței penale nr. 157 din 16 martie 2006 a

Tribunalului Dolj (cauză aflată în rejudecare), a constatat că

cererea apelantului inculpat, de înlocuire a măsurii arestării sale

preventive cu o altă măsură preventivă, fondată pe

dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., este întemeiată,

odată ce s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii

arestării preventive. În acest sens, instanța de apel a considerat

că față de condițiile concrete în care s-au comis faptele,

de insuficiența unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea,

în cauză, a tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit.

d) din același cod, dar și de împrejurarea că partea

vătămată G.L. a decedat din motive independente de

acțiunile inculpatului, iar în ce privește persoana acestuia a fost

sincer și cooperant în ambele faze ale procesului penal, iar de la data

arestării preventive au trecut 18 luni, înlocuirea stării de arest

preventiv este justificată și temeinică.

Împotriva încheierii, în

termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, motivul invocat fiind cazul de casare provăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt.

În dezvoltarea motivului de

recurs, parchetul a susținut că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat și în cauză

există indicii temeinice privind tentativa la infracțiunea de omor

deosebit de grav, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică raportat la gravitatea faptelor și sentimentul

de insecuritate colectivă ce poate apărea în situația lipsei

ripostei ferme din partea organelor judiciare.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea

lucrărilor cauzei, se reține că prin sentința penală nr.

157 din 16 martie 2006, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpat, la o lună

închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)

și c) și a art. 76 lit. e) din același cod, la un an închisoare,

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. c)

din același cod și, la 3 ani închisoare și un an pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și 176 lit. d), cu aplicarea art. 74 lit. a)

și c) și a art. 76 lit. b) din același cod.

În baza dispozițiilor art.

33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și un an

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Instanța de fond a

dedus din pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă a

inculpatului de la data de 19 august 2005.

Ulterior, cauza a fost

trimisă pentru rejudecarea apelurilor la 15 ianuarie 2007

pronunțându-se încheierea recurată de procuror.

Potrivit dispozițiilor art.

136 C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite .. cu

închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori

pentru a se împiedica sustragerea .. inculpatului de la .. judecată, .. se

poate lua față de acesta, măsura preventivă a

arestării.

Potrivit art. 148 din

același cod, măsura arestării preventive poate fi luată

dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 (dacă

sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă

prevăzută de legea penală) și există vreunul din

cazurile enumerate la lit. a) – f).

Sub aceste aspecte, se

reține că față de faza procesuală, în cauză nu

mai poate fi susținută condiția pericolului concret pe care

inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică.

Totodată, se

apreciază că prin executarea a 18 luni arestul preventiv, cauza fiind

în faza judecării apelurilor, s-a depășit termenul rezonabil de

judecare așa cum sunt dispozițiilor art. 5 din C.E.D.O., precum

și prevederile Constituției României, de acest termen rezonabil

depășit nefiind vinovat inculpatul.

Pericolul social

potențial se apreciază și în raport cu comportamentul

inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise,

precum și de alte date ținând de persoana acestuia. În cauză,

faptele reținute nu se poate aprecia că reprezintă o gravitate

concretă mărită, din datele constatate consecințele faptei mai

grave neproducându-se din vina inculpatului.

În concluzie, temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-au

modificat și în cauză sunt probe că lăsarea inculpatului în

stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, măsura dispusă asigurând buna desfășurare a

judecății.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de parchet nefiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

9

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

încheierii din 15 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 10903/54/2006

al Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul T.D.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 ianuarie 2007.