ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2003

R O M A N I A S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul revizuient V.D. împotriva deciziei penale nr.373 din 10 septembrie a Curții de Apel Craiova. S-a prezentat recurentul condamnat revizuient V.D., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M.B. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, întrucât în această fază procesuală, prezența sa în instanță, era obligatorie. Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea și trimiterea cauzei la curtea de apel pentru rejudecarea apelului. Condamnatul V.D. având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului.

C U R T E A, Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.2087 din 12 februarie 2002 la Tribunalul Dolj, condamnatul V.D. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.237 din 24 aprilie 2000 a Tribunalului Dolj rămasă definitivă prin decizia penală nr.3717 din 12 septembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție. In motivarea cererii de revizuire condamnatul a arătat că încadrarea juridică dată actelor de agresiune exercitate asupra părții vătămate este greșită, în sensul că fapta trebuie încadrată în infracțiunea de vătămare corporală și nu tentativă la infracțiunea de omor cum greșit s-a procedat.

In cauză au fost făcute cercetări de către procuror în conformitate cu prevederile art.399 Cod procedură penală care, prin concluziile înaintate Tribunalului Dolj, a arătat că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în nici unul din motivele arătate în art.394 Cod procedură penală, opinând pentru respingerea cererii. Tribunalul Dolj, prin sentința penală nr.301 din 29 mai 2002, a respins cererea de revizuire cu motivarea că motivul de revizuire invocat de acesta, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei nu este prevăzută între cazurile arătate în art.394 Cod procedură penală în temeiul căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești. Impotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul V.D.

pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și în cererea de revizuire, respectiv constatarea că fapta comisă nu se încadrează în tentativă la infracțiunea de omor, cum greșit s-a hotărât, ci în infracțiunea de vătămare corporală gravă. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.373 din 10 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat menținând motivarea primei instanțe ca fiind corectă, și anume că motivul invocat de condamnat nu se înscrie în nici unul din cazurile de revizuire arătate în mod expres și limitativ în art.394 Cod procedură penală. Impotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul V.D. pe care a criticat-o pentru motivul că în mod nejustificat instanța de apel a judecat apelul pe care l-a declarat împotriva hotărârii primei instanțe, fără a se dispune aducerea sa la judecată, având în vedere că se afla în stare de detenție, încălcându-i-se în acest fel un drept fundamental și anume dreptul la apărare.

Recursul este fondat. Analizând actele și lucrările de la dosar efectuate la instanța de apel se constată că pentru data de 10 septembrie 2002, când a fost fixat termen pentru judecarea apelului a fost emisă citația aflată la fila 3, iar din practicaua deciziei penale din aceeași zi când apelul a fost judecat, rezultă că apelantul condamnat V.D. nu a fost prezent în instanță, fiind reprezentat de avocatul C.P. apărător desemnat din oficiu.

Este adevărat că potrivit art.402 alin.ultim Cod procedură penală, în cazul soluționării unei cereri de revizuire, persoana arestată este adusă la judecată numai dacă instanța consideră necesar, dar instanța de apel nu a avut în vedere faptul că la data de 18 decembrie 2001, Curtea Constituțională, prin decizia nr.348 a constatat că acest text de lege a fost declarat neconstituțional, fiind în contradicție cu dispozițiile art.24 din Constituție referitor la dreptul la apărare, motiv pentru care a decis ca la judecata unei cauze de natura celei de față, prezența condamnatului la instanța de judecată este obligatorie.

Prin urmare, față de cele mai sus-arătate, având în vedere faptul că la judecata în apel revizuientul condmnat nu a fost prezent în instanță, judecata având loc în lipsa sa, încălcându-i-se în acest fel dreptul la apărare, urmează a se constata că decizia pronunțată de instanța de apel este lovită de nulitate absolută prevăzută de art.197 alin.2 și 3 Codul penal și pe cale de consecință să se dispună casarea acesteia și să trimită cauza la aceeași instanță pentru rejudecare cu respectarea dispozițiilor legale încălcate. Intrucât în cauză în sarcina recurentului nu se poate reține nici o culpă procesuală, cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea sa din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de condamnatul revizuient V.D. împotriva deciziei penale nr.373 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova. Onorariul în sumă de 150.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.