ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 682/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei  penale nr.155 din 11 aprilie

2002

a Curții de Apel Craiova privind pe inculpatul D.I.

S-a prezentat intimatul

inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat S.A., apărător ales și

intimata parte civilă D.V.

Au lipsit intimatele părți

civile D.S., Spitalul Municipal Caracal și Spitalul Clinic nr.1 Craiova.

Procedura de citare a fost

îndeplinită.

Procurorul a susținut

motivele de recurs, astfel cum au fost formulate în scris și depuse la dosar,

solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor, înlăturarea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art.74, 76 din Codul penal, reținute în favoarea

inculpatului și majorarea pedepsei aplicate acestuia.

Apărătorul inculpatului a

pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.

Partea civilă prezentă, a

arătat că lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul, în ultimul

cuvânt, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.

C  U  R  T  E

A

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.135

din 16 octombrie 2001 aTribunalului Olt, inculpatul

D.I.

a fost condamnat la 7 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor înscrise în art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru

infracțiunea de omor prevăzută de art.174 cu aplicarea art.73 lit.b din Codul

penal.

Totodată, tribunalul a

menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 14 octombrie 2000 la zi și l-a obligat la 204.611 lei către

Spitalul municipal Caracal, 415.433 lei către Spitalul Clinic Județean nr.1

Craiova, cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală, 15.000.000 lei

despăgubiri către partea civilă D.S. și la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a reținut, în fapt, că în

ziua de 13 octombrie 2000, inculpatul   în timp ce se deplasa, împreună cu

fratele său D.V. (condamnat în cauză pentru infracțiunea de lovire)  cu o

căruță spre moara din comună, s-au întâlnit pe câmp, cu victima D.I. și fiul

acesteia, partea vătămată D.C., cu care erau în relații conflictuale și aceștia

i-au atacat cu bâtele.

In cadrul conflictului

survenit, inculpatul D.I. a dezarmat pe victima D.I. de bâtă, după care i-a

aplicat o  lovitură în zona capului, producându-i un traumatism

cranio-cerebral  cu fractură de boltă și bază de craniu soldat cu moartea

acesteia.

Prin decizia penală nr.155

din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, s-a desființat sentința penală  numai cu

privire la aplicarea art.73 lit.b din Codul penal, dispoziție  pe care a

înlăturat-o și prin  aplicarea art.74, 76 Cod penal, s-a majorat pedeapsa  la 8

ani și 6 luni închisoare. Totodată, a respins  ca nefondat apelul declarat de

inculpat.

Impotriva acestei decizii,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs prin care a

solicitat  înlăturarea circumstanțelor atenuante  reținute în favoarea

inculpatului  și majorarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art.385

9

pct.14

Cod procedură penală.

Recursul declarat de procuror

nu este  fondat.

După cum s-a arătat cu

ocazia  expunerii stării de fapt, între părți au existat relații de  dușmănie,

soldate uneori cu acte de violență, iar  în ziua comiterii faptei cei care au

inițiat conflictul au fost victima și fiul acesteia, acesta din urmă atacând cu

o bâtă pe inculpat.

La aplicarea pedepsei de

către instanța de apel s-au avut în vedere  criteriile de individualizare

prevăzute  de art.72 din Codul penal  în  care  sens s-a ținut seama de

circumstanțele  reale în care a fost comisă fapta sus-arătată și anume, pe

fondul relațiilor de dușmănie dintre părți, generate îndeosebi de victimă care

prin atitudinea sa a încurajat agresiunea din partea fiului său, astfel că în

împrejurările  date care caracterizează persoana  inculpatului (tânăr, fără

antecedente penale, prestează o muncă utilă de cioban) pedeapsa stabilită cu

puțin sub limita minimă prevăzută de lege este de natură să asigure reeducarea

sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

In consecință, pentru

motivele expuse, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de

procuror.

Din pedeapsă se va deduce

durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

deciziei penale nr.155 din  11 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, privind

pe inculpatul D.I.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14

octombrie 2000 la 12 februarie 2003.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 februarie 2003.