ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1475/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 542 din 1 septembrie 2003, Tribunalul Dolj, în baza art. 11 alin. (1) lit. a), combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen., a dispus achitarea inculpatului S.F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv cu începere de la 30 decembrie 2002, până la data de 11 septembrie 2003, inclusiv. În baza art. 111 C. proc.

pen., combinat cu art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuțitului, corp delict aparținând inculpatului, iar în baza art. 357 C. proc. pen., restituirea către martorul C.D. a unui cuțit, aparținând victimei C.I. S-a luat act că în cauză nu a existat constituire de parte civilă. S-a hotărât ca cheltuielile judiciare în sumă de 3.500.000, din care suma de 1.890.000 lei și respectiv 185.000 lei către I.M.L. Craiova, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză, iar suma de 300.000 lei onorariu de avocat cuvenit, pentru apărarea din oficiu a inculpatului la urmărirea penală către Baroul de Avocați Dolj se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul S.F., în vârstă de 75 ani, locuiește, împreună cu soția sa S.S., fiica sa C.E.

și soțul acesteia C.I., în comuna Goicea, județul Dolj, cu toții obișnuind să consume băuturi alcoolice, motiv pentru care între ei au existat numeroase incidente violente, care s-au soldat cu vătămarea corporală a numitei S.S., ca urmare a agresiunii comisă de C.I., ginerele acesteia. La data de 30 decembrie 2002, în jurul orelor 15,00, luând cunoștință de faptul că în urma agresiunii exercitate asupra soacrei sale S.S., aceasta s-a adresat instanței de judecată, fiind stabilit termen în cursul lunii ianuarie 2003, victima C.I. s-a întors acasă, agitat și într-o avansată stare de ebrietate, cu intenția de a se răzbuna pe aceasta pentru motivul că l-a chemat în judecată. În acest scop, C.I. s-a înarmat cu un cuțit cu lama de cca.

10 cm și s-a îndreptat către soacra sa S.S., aflată în una din încăperile casei, căreia i-a adresat injurii, a amenințat-o și a lovit-o la brațul drept cu lama cuțitului, după care a întins-o pe treptele din ciment ale unei scări interioare. După consumarea acestui episod, C.I. a început să-l caute pe socrul său S.F., cu intenția de a se răfui cu el. Ieșind din imobil, C.I. a observat că socrul său se afla în curte, în dreptul magaziei de alimente, motiv pentru care s-a îndreptat către el, adresându-i injurii. Pentru a evita un conflict cu ginerele său, S.F. s-a refugiat în magazia de alimente, închizând ușa de acces. C.I., înarmat cu un cuțit, a împins ușa cu ambele mâini cu intenția de a pătrunde în interior.

În împrejurarea în care ușa era întredeschisă, întrucât S.F. reușise să împiedice deschiderea, totală a acesteia și implicit și posibilitatea de a pătrunde în interior a victimei, inculpatul a luat, în mâna stângă un cuțit aflat pe o măsuță situată în apropierea ușii, pe care apoi l-a trecut în mâna dreaptă cu care a lovit pe victimă. Inculpatul a aplicat victimei două lovituri, prima penetrând pieptul, lama atingând ventricolul drept, iar cea de a doua a fost parată de victimă prin interpunerea mâinii stângi, cauzându-i leziuni, de tăiere, pe partea dorsală a mâinii. După ce a fost lovită victima s-a deplasat până în fața intrării casei în care locuia, unde a căzut în fața scărilor de la ușa de acces, decedând la scurt timp.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, rezultă că, moartea victimei C.I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi tăiate-înțepate, penetrante în ventricolul drept. S-a precizat că între leziuni și decesul victimei, există un raport de cauzalitate directă și necondiționată. În motivarea soluției de achitare prima instanță a arătat că “fapta unei persoane în vârstă de a se apăra în fața atacului violent, cu un cuțit, dezlănțuit de o persoană cu 30 de ani mai tânără, aflată în stare de ebrietate și cunoscând că avea o fire violentă, prin lovirea agresorului, în momentul în care a constatat că nu se mai poate opune acestuia prin mijloace neviolente, lovire într-o zonă vitală a corpului, constituie legitima apărare, în condițiile art. 44 alin. (2) C. pen.

“ Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pe care a criticat-o cu privire la greșita achitare a inculpatului S.F., întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 44 alin. (2) C. pen., referitor la legitima apărare, din probele de la dosar nerezultând că acesta s-a aflat în fața unui atac iminent din partea victimei ci numai a eventualității unui asemenea atac, care însă nu poate fi exonerator de răspundere penală, motiv pentru care s-a solicitat condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, cu reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece modul agresiv în care a acționat victima a fost de natură a provoca în psihicul acesteia, o puternică tulburare sub imperiul căreia a săvârșit fapta.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 585 din 12 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchet.

În motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că “susținerile parchetului în sensul că în cauză nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări, și numai ale scuzei provocării, întrucât atacul părții vătămate nu a avut caracter de iminență, ci a fost numai eventual” sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Din prevederile art. 44 alin. (2) C. pen., rezultă că pentru a exista legitimă apărare, se cer a fi întrunite cumulativ o serie de condiții privitoare la atac și la apărare “respectiv, că atacul trebuie să fie material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia, ori împotriva unui interes public, să creeze un pericol grav pentru persoana celui atacat, pentru drepturile acestuia sau pentru un interes public “ și că, pe de altă parte, “apărarea trebuie să constea într-o faptă prevăzută de legea penală, să fie proporțională cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul”.

Raportat la cele de mai sus, instanța de apel a arătat că “din situația de fapt reținută în cauza de față, pe baza probelor administrate, rezultă că au fost întrunite toate cerințele prevăzute de lege pentru existența legitimei apărări” în sensul că “victima a săvârșit un atac material, constând inițial în aplicarea de lovituri soției inculpatului, urmate de amenințarea inculpatului și încercarea de forțare a ușii de la magazia în care se refugiase inculpatul de teama victimei, care avea un cuțit în mână, o agresase pe soția sa și a încercat să-i aplice și acesteia lovituri “astfel că “ victima a săvârșit atacul material direct asupra inculpatului în sensul că, forțând ușa de la magazia în care inculpatul se refugiase, în momentul în care ușa era întredeschisă, victima a ridicat cuțitul pentru a aplica o lovitură inculpatului, atacul victimei a fost imediat, în sensul că era iminent…

atacul victimei asupra inculpatului a fost injust, întrucât victima nu avea dreptul de a aplica lovituri atât soției inculpatului cât și acestuia, faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru vătămare corporală…, nu-i dădeau dreptul de a agresa pe aceste persoane; atacul victimei a fost îndreptat împotriva integrității corporale și vieții inculpatului …; atacul victimei a creat un pericol grav pentru persoana inculpatului, cu atât mai mult cu cât, cu puțin timp, înainte, victima, aflată în stare de ebrietate aplicase lovituri… și soției inculpatului“.

Referitor la apărarea inculpatului s-a arătat că “aceasta a constat într-o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de omor și apreciem că această apărare a fost proporțională cu atacul, ținând seama că atacul viza viața inculpatului, integritatea sau sănătatea acestuia, astfel că prin aplicarea loviturii cu cuțitul asupra victimei, a urmărit împiedicarea acesteia de a-și continua agresiunea, și că “nu se poate reproșa inculpatului faptul că ar fi folosit mijloace mai periculoase decât cele întrebuințate de victimă, cu atât mai mult cu cât aceasta avea în mână un cuțit, întrucât se are în vedere starea de spirit în care inculpatul a acționat, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, condițiile în care s-a declanșat atacul, relațiile anterioare, dintre acesta și victimă “. Cu privire la necesitatea existenței unei proporții între fapta săvârșită în apărare și gravitatea pericolului înlăturat, instanța de apel a arătat că aceasta “nu este de ordin matematic și nu înseamnă existența unei identități, deși nu este exclusă această identitate, esențial fiind că în împrejurările cauzei, inculpatul să fi considerat că acțiunea sa era singura posibilă pentru înlăturarea pericolului grav provocat de atacul material direct, imediat și injust al victimei”, proporționalitate care în cauză există dacă se are în vedere “intensitatea atacului,

obiectul cu care victima a atacat, de forța și posibilitățile inculpatului în raport cu cele ale victimei (inculpatul este în vârstă de 76 ani, iar victima în vârstă de 50 ani)“. Împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita achitare a inculpatului, pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia, deoarece în cauză, din materialul probator existent la dosar, nu se poate desprinde concluzia că acesta a acționat în condițiile legitimei apărări, cerințele art. 44 alin. (2) C. pen., nefiind îndeplinite. Sub acest aspect s-a solicitat casarea atât a deciziei instanței de apel cât și a hotărârii primei instanțe, înlăturarea prevederilor referitoare la legitima apărare și condamnarea acestuia pentru infracțiunea de omor, cu reținerea circumstanței atenuante a provocării, care se justifică pe deplin.

În subsidiar, în cazul în care se va considera că totuși dispoziția de achitare a inculpatului este corectă, să se constate că instanțele, în mod greșit au dispus confiscarea de la acesta a cuțitului corp delict, deoarece în situația în care se va reține existența legitimei apărări nu se mai poate dispune confiscarea cuțitului, întrucât nu mai există temerea că prin lăsarea lui la inculpat, acesta l-ar putea folosi din nou la săvârșirea de infracțiuni. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., pentru ca o faptă prevăzută de legea penală să fie săvârșită în stare de legitimă apărare, este necesar, printre altele, ca atacul, pentru a cărei înlăturare a fost comisă, să fie imediat.

Din această cerință rezultă faptul că săvârșirea faptei trebuie să se producă între momentul în care atacul a devenit iminent și momentul epuizării lui. Prin urmare dacă atacul nu era iminent, ci numai presupus a se produce, existența legitimei apărări este exclusă, deoarece în asemenea situații nu se mai poate vorbi nici de necesitatea înlăturării acesteia și cu atât mai puțin de existența unui pericol pentru persoana care a săvârșit fapta. În afară de faptul ca atacul să fie iminent, o altă condiție pentru ca acesta să poată fi considerat efectuat, în condițiile art. 44 alin. (2) C. pen., se mai cere să fie imediat, prin caracterul imediat al atacului înțelegându-se atacul în desfășurare provenit din partea victimei, situație în care inculpatul lipsit de orice posibilitate de apărare, este nevoit să comită o faptă, prevăzută de legea penală pentru a-și salva viața.

În speță se constată că aceste cerințe pe care trebuie să le îndeplinească atacul, iminența și caracterul imediat, nu sunt îndeplinite. Din situația de fapt rezultă că după ce victima l-a văzut pe inculpat l-a înjurat, situație care se întâmpla des între ei și mai ales în cazul în care se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Pentru că l-a văzut înarmat cu un cuțit, dar și pentru a evita un eventual conflict violent, inculpatul s-a refugiat într-o magazie de alimente, închizând ușa de acces pe care a blocat-o, prin forța sa. În aceste împrejurări, victima s-a deplasat către locul în care se afla inculpatul, încetând să pătrundă în magazie, fiind deci preocupat de posibilitatea de a deschide ușa.

În timp ce victima împingea ușa, acțiune care nu poate fi considerată drept un atac, în sensul art. 44 alin. (2) C. pen., inculpatul, presupunând că nu va mai putea face față forței victimei, lucru care s-a și întâmplat în parte, s-a înarmat cu un cuțit ce se afla pe o masă din apropiere. De remarcat faptul că inculpatul s-a înarmat deliberat cu acel cuțit și pentru a reacționa violent asupra victimei, deoarece, preocuparea lui nu a mai fost de a opune forța pentru menținerea ușii închisă. În acest sens este elocventă manevra pe care a făcut-o și anume, a luat cu mâna stângă cuțitul, care se afla pe masă, pe care apoi l-a trecut în mâna dreaptă, iar în momentul în care victima a reușit să deschidă parțial ușa, dar fără să-l fi atacat, deci când victima se afla încă cu mâinile pe ușă, împrejurare reieșită din situația de fapt, inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona pieptului, lovitură care interesând inima i-a cauzat moartea.

În aceste condiții încercarea victimei de a pătrunde în încăperea în care se afla inculpatul, nu poate fi asimilată drept un atac în sensul art. 44 alin. (2) C. pen. Pentru ca în cauză să fi existat legitima apărare era necesar să se stabilească faptul că victima a atacat pe inculpat direct cu cuțitul și în această situație, ne mai având altă posibilitate de a-și salva viața a lovit și el pe aceasta. Cum victima nu a exercitat nici o acțiune cu cuțitul asupra inculpatului, reacția acestuia din urmă era nejustificată, deoarece atacul nu se afla în desfășurare și cu atât mai puțin, iminent. Prin urmare atacul săvârșit de victimă neavând nici caracterul de iminență nici pe cel imediat riposta inculpatului s-a aflat în afara protecției legii, iar înlăturarea răspunderii sale pe temeiul existenței legitimei apărări este exclusă.

În consecință, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare, urmează a se constata că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., text de lege în temeiul căruia se va dispune condamnarea sa. În schimb este îndeplinită cerința prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și anume existența unei puternice tulburări în care inculpatul s-a aflat în momentul săvârșirii faptei, întregul mod de a se comporta al victimei justificând reținerea ei în favoarea acestuia. Întrucât fapta a fost comisă, așa cum s-a arătat, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., în cauză se face și aplicarea acestui text de lege.

La aplicarea și stabilirea pedepsei se va avea în vedere, pe lângă pericolul social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, starea de provocare gravă, și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este în vârstă, nu are antecedente penale, iar anterior a avut o conduită apreciată pozitivă în comunitatea din care face parte. Se apreciază că aplicarea unei pedepse situată la limita minimă a textelor de lege aplicabile în cauză, este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen. Pe durata executării pedepsei se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. De asemenea, inculpatului, pe lângă pedeapsa privativă de libertate, se va aplica și pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, care este obligatorie.

Având în vedere faptul că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză din pedeapsa ce se va aplica se va deduce această perioadă. În ce privește critica privind greșita confiscare de la inculpat a cuțitului corp delict, având în vedere că se va dispune condamnarea acestuia, urmează a se constata că a rămas fără obiect, menținerea ei devenind oportună. Întrucât condamnarea inculpatului survine la instanța de recurs, acesta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare care au fost efectuate în cursul urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 585 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe intimatul inculpat S.F. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 542 din 1 septembrie 2003 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la dispoziția de achitare a inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., dispoziție pe care o înlătură. În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din același cod, cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul S.F.

la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 decembrie 2002, până la punerea efectivă în libertate. Obligă pe intimatul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei, ocazionate în faza de urmărire penală. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2004.