ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1475/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1475/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 542 din 1

septembrie 2003, Tribunalul Dolj, în baza art. 11 alin. (1) lit. a), combinat

cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen., a

dispus achitarea inculpatului S.F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută

de art. 174 C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu

este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., a constatat

că inculpatul a fost arestat preventiv cu începere de la 30 decembrie 2002,

până la data de 11 septembrie 2003, inclusiv.

În baza art. 111 C. proc. pen.,

combinat cu art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuțitului, corp

delict aparținând inculpatului, iar în baza art. 357 C. proc. pen., restituirea

către martorul C.D. a unui cuțit, aparținând victimei C.I.

S-a luat act că în cauză nu a

existat constituire de parte civilă.

S-a hotărât ca cheltuielile

judiciare în sumă de 3.500.000, din care suma de 1.890.000 lei și respectiv

185.000 lei către I.M.L. Craiova, reprezentând contravaloarea expertizelor

medico-legale efectuate în cauză, iar suma de 300.000 lei onorariu de avocat

cuvenit, pentru apărarea din oficiu a inculpatului la urmărirea penală către

Baroul de Avocați Dolj se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul S.F., în vârstă de 75

ani, locuiește, împreună cu soția sa S.S., fiica sa C.E. și soțul acesteia C.I.,

în comuna Goicea, județul Dolj, cu toții obișnuind să consume băuturi alcoolice,

motiv pentru care între ei au existat numeroase incidente violente, care s-au

soldat cu vătămarea corporală a numitei S.S., ca urmare a agresiunii comisă de

C.I., ginerele acesteia.

La data de 30 decembrie 2002, în

jurul orelor 15,00, luând cunoștință de faptul că în urma agresiunii exercitate

asupra soacrei sale S.S., aceasta s-a adresat instanței de judecată, fiind

stabilit termen în cursul lunii ianuarie 2003, victima C.I. s-a întors acasă,

agitat și într-o avansată stare de ebrietate, cu intenția de a se răzbuna pe

aceasta pentru motivul că l-a chemat în judecată.

În acest scop, C.I. s-a înarmat cu

un cuțit cu lama de cca. 10 cm și s-a îndreptat către soacra sa S.S., aflată în

una din încăperile casei, căreia i-a adresat injurii, a amenințat-o și a

lovit-o la brațul drept cu lama cuțitului, după care a întins-o pe treptele din

ciment ale unei scări interioare.

După consumarea acestui episod, C.I.

a început să-l caute pe socrul său S.F., cu intenția de a se răfui cu el.

Ieșind din imobil, C.I. a observat

că socrul său se afla în curte, în dreptul magaziei de alimente, motiv pentru

care s-a îndreptat către el, adresându-i injurii.

Pentru a evita un conflict cu

ginerele său, S.F. s-a refugiat în magazia de alimente, închizând ușa de acces.

C.I., înarmat cu un cuțit, a împins ușa

cu ambele mâini cu intenția de a pătrunde în interior.

În împrejurarea în care ușa era

întredeschisă, întrucât S.F. reușise să împiedice deschiderea, totală a

acesteia și implicit și posibilitatea de a pătrunde în interior a victimei,

inculpatul a luat, în mâna stângă un cuțit aflat pe o măsuță situată în

apropierea ușii, pe care apoi l-a trecut în mâna dreaptă cu care a lovit pe

victimă.

Inculpatul a aplicat victimei două

lovituri, prima penetrând pieptul, lama atingând ventricolul drept, iar cea de

a doua a fost parată de victimă prin interpunerea mâinii stângi, cauzându-i

leziuni, de tăiere, pe partea dorsală a mâinii.

După ce a fost lovită victima s-a

deplasat până în fața intrării casei în care locuia, unde a căzut în fața

scărilor de la ușa de acces, decedând la scurt timp.

Din raportul de constatare

medico-legală întocmit în cauză, rezultă că, moartea victimei C.I. a fost

violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi

tăiate-înțepate, penetrante în ventricolul drept.

S-a precizat că între leziuni și

decesul victimei, există un raport de cauzalitate directă și necondiționată.

În motivarea soluției de achitare

prima instanță a arătat că “fapta unei persoane în vârstă de a se apăra în fața

atacului violent, cu un cuțit, dezlănțuit de o persoană cu 30 de ani mai

tânără, aflată în stare de ebrietate și cunoscând că avea o fire violentă, prin

lovirea agresorului, în momentul în care a constatat că nu se mai poate opune

acestuia prin mijloace neviolente, lovire într-o zonă vitală a corpului,

constituie legitima apărare, în condițiile art. 44 alin. (2) C. pen. “

Împotriva hotărârii pronunțată de prima

instanță a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pe care a

criticat-o cu privire la greșita achitare a inculpatului S.F., întrucât în

cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 44 alin. (2) C. pen., referitor la

legitima apărare, din probele de la dosar nerezultând că acesta s-a aflat în

fața unui atac iminent din partea victimei ci numai a eventualității unui

asemenea atac, care însă nu poate fi exonerator de răspundere penală, motiv

pentru care s-a solicitat condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor, cu reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuantă

a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece modul agresiv în

care a acționat victima a fost de natură a provoca în psihicul acesteia, o

puternică tulburare sub imperiul căreia a săvârșit fapta.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 585 din 12 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de

Parchet.

În motivarea acestei decizii

instanța de apel a arătat că “susținerile parchetului în sensul că în cauză nu

sunt întrunite condițiile legitimei apărări, și numai ale scuzei provocării,

întrucât atacul părții vătămate nu a avut caracter de iminență, ci a fost numai

eventual” sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Din prevederile art. 44 alin. (2) C.

pen., rezultă că pentru a exista legitimă apărare, se cer a fi întrunite

cumulativ o serie de condiții privitoare la atac și la apărare “respectiv, că

atacul trebuie să fie material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva

unei persoane sau a drepturilor acesteia, ori împotriva unui interes public, să

creeze un pericol grav pentru persoana celui atacat, pentru drepturile acestuia

sau pentru un interes public “ și că, pe de altă parte, “apărarea trebuie să

constea într-o faptă prevăzută de legea penală, să fie proporțională cu

gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul”.

Raportat la cele de mai sus,

instanța de apel a arătat că “din situația de fapt reținută în cauza de față, pe

baza probelor administrate, rezultă că au fost întrunite toate cerințele

prevăzute de lege pentru existența legitimei apărări” în sensul că “victima a

săvârșit un atac material, constând inițial în aplicarea de lovituri soției

inculpatului, urmate de amenințarea inculpatului și încercarea de forțare a

ușii de la magazia în care se refugiase inculpatul de teama victimei, care avea

un cuțit în mână, o agresase pe soția sa și a încercat să-i aplice și acesteia

lovituri “astfel că “ victima a săvârșit atacul material direct asupra

inculpatului în sensul că, forțând ușa de la magazia în care inculpatul se

refugiase, în momentul în care ușa era întredeschisă, victima a ridicat cuțitul

pentru a aplica o lovitură inculpatului, atacul victimei a fost imediat, în

sensul că era iminent… atacul victimei asupra inculpatului a fost injust,

întrucât victima nu avea dreptul de a aplica lovituri atât soției inculpatului

cât și acestuia, faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru vătămare

corporală…, nu-i dădeau dreptul de a agresa pe aceste persoane; atacul victimei

a fost îndreptat împotriva integrității corporale și vieții inculpatului …;

atacul victimei a creat un pericol grav pentru persoana inculpatului, cu atât

mai mult cu cât, cu puțin timp, înainte, victima, aflată în stare de ebrietate

aplicase lovituri… și soției inculpatului“.

Referitor la apărarea inculpatului

s-a arătat că “aceasta a constat într-o faptă prevăzută de legea penală, respectiv

infracțiunea de omor și apreciem că această apărare a fost proporțională cu

atacul, ținând seama că atacul viza viața inculpatului, integritatea sau sănătatea

acestuia, astfel că prin aplicarea loviturii cu cuțitul asupra victimei, a urmărit

împiedicarea acesteia de a-și continua agresiunea, și că “nu se poate reproșa

inculpatului faptul că ar fi folosit mijloace mai periculoase decât cele

întrebuințate de victimă, cu atât mai mult cu cât aceasta avea în mână un cuțit,

întrucât se are în vedere starea de spirit în care inculpatul a acționat, împrejurările

în care a fost săvârșită fapta, condițiile în care s-a declanșat atacul,

relațiile anterioare, dintre acesta și victimă “.

Cu privire la necesitatea existenței

unei proporții între fapta săvârșită în apărare și gravitatea pericolului

înlăturat, instanța de apel a arătat că aceasta “nu este de ordin matematic și

nu înseamnă existența unei identități, deși nu este exclusă această identitate,

esențial fiind că în împrejurările cauzei, inculpatul să fi considerat că

acțiunea sa era singura posibilă pentru înlăturarea pericolului grav provocat de

atacul material direct, imediat și injust al victimei”, proporționalitate care

în cauză există dacă se are în vedere “intensitatea atacului, obiectul cu care

victima a atacat, de forța și posibilitățile inculpatului în raport cu cele ale

victimei (inculpatul este în vârstă de 76 ani, iar victima în vârstă de 50 ani)“.

Împotriva deciziei pronunțată de

curtea de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și

anume greșita achitare a inculpatului, pentru infracțiunea reținută în sarcina

acestuia, deoarece în cauză, din materialul probator existent la dosar, nu se

poate desprinde concluzia că acesta a acționat în condițiile legitimei apărări,

cerințele art. 44 alin. (2) C. pen., nefiind îndeplinite.

Sub acest aspect s-a solicitat

casarea atât a deciziei instanței de apel cât și a hotărârii primei instanțe, înlăturarea

prevederilor referitoare la legitima apărare și condamnarea acestuia pentru

infracțiunea de omor, cu reținerea circumstanței atenuante a provocării, care

se justifică pe deplin.

În subsidiar, în cazul în care se va

considera că totuși dispoziția de achitare a inculpatului este corectă, să se

constate că instanțele, în mod greșit au dispus confiscarea de la acesta a

cuțitului corp delict, deoarece în situația în care se va reține existența

legitimei apărări nu se mai poate dispune confiscarea cuțitului, întrucât nu

mai există temerea că prin lăsarea lui la inculpat, acesta l-ar putea folosi

din nou la săvârșirea de infracțiuni.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen.,

pentru ca o faptă prevăzută de legea penală să fie săvârșită în stare de legitimă

apărare, este necesar, printre altele, ca atacul, pentru a cărei înlăturare a

fost comisă, să fie imediat. Din această cerință rezultă faptul că săvârșirea

faptei trebuie să se producă între momentul în care atacul a devenit iminent și

momentul epuizării lui.

Prin urmare dacă atacul nu era

iminent, ci numai presupus a se produce, existența legitimei apărări este

exclusă, deoarece în asemenea situații nu se mai poate vorbi nici de

necesitatea înlăturării acesteia și cu atât mai puțin de existența unui pericol

pentru persoana care a săvârșit fapta.

În afară de faptul ca atacul să fie

iminent, o altă condiție pentru ca acesta să poată fi considerat efectuat, în

condițiile art. 44 alin. (2) C. pen., se mai cere să fie imediat, prin

caracterul imediat al atacului înțelegându-se atacul în desfășurare provenit

din partea victimei, situație în care inculpatul lipsit de orice posibilitate

de apărare, este nevoit să comită o faptă, prevăzută de legea penală pentru

a-și salva viața.

În speță se constată că aceste cerințe

pe care trebuie să le îndeplinească atacul, iminența și caracterul imediat, nu

sunt îndeplinite.

Din situația de fapt rezultă că după

ce victima l-a văzut pe inculpat l-a înjurat, situație care se întâmpla des

între ei și mai ales în cazul în care se aflau sub influența băuturilor

alcoolice.

Pentru că l-a văzut înarmat cu un

cuțit, dar și pentru a evita un eventual conflict violent, inculpatul s-a

refugiat într-o magazie de alimente, închizând ușa de acces pe care a blocat-o,

prin forța sa.

În aceste împrejurări, victima s-a

deplasat către locul în care se afla inculpatul, încetând să pătrundă în

magazie, fiind deci preocupat de posibilitatea de a deschide ușa. În timp ce

victima împingea ușa, acțiune care nu poate fi considerată drept un atac, în sensul

art. 44 alin. (2) C. pen., inculpatul, presupunând că nu va mai putea face față

forței victimei, lucru care s-a și întâmplat în parte, s-a înarmat cu un cuțit ce

se afla pe o masă din apropiere.

De remarcat faptul că inculpatul s-a

înarmat deliberat cu acel cuțit și pentru a reacționa violent asupra victimei, deoarece,

preocuparea lui nu a mai fost de a opune forța pentru menținerea ușii închisă.

În acest sens este elocventă manevra

pe care a făcut-o și anume, a luat cu mâna stângă cuțitul, care se afla pe

masă, pe care apoi l-a trecut în mâna dreaptă, iar în momentul în care victima a

reușit să deschidă parțial ușa, dar fără să-l fi atacat, deci când victima se

afla încă cu mâinile pe ușă, împrejurare reieșită din situația de fapt,

inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona pieptului, lovitură care interesând

inima i-a cauzat moartea. În aceste condiții încercarea victimei de a pătrunde

în încăperea în care se afla inculpatul, nu poate fi asimilată drept un atac în

sensul art. 44 alin. (2) C. pen.

Pentru ca în cauză să fi existat

legitima apărare era necesar să se stabilească faptul că victima a atacat pe

inculpat direct cu cuțitul și în această situație, ne mai având altă

posibilitate de a-și salva viața a lovit și el pe aceasta. Cum victima nu a

exercitat nici o acțiune cu cuțitul asupra inculpatului, reacția acestuia din

urmă era nejustificată, deoarece atacul nu se afla în desfășurare și cu atât

mai puțin, iminent.

Prin urmare atacul săvârșit de

victimă neavând nici caracterul de iminență nici pe cel imediat riposta

inculpatului s-a aflat în afara protecției legii, iar înlăturarea răspunderii

sale pe temeiul existenței legitimei apărări este exclusă.

În consecință, în cauză nefiind îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare,

urmează a se constata că fapta comisă de inculpat întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., text de

lege în temeiul căruia se va dispune condamnarea sa.

În schimb este îndeplinită cerința

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și anume existența unei puternice

tulburări în care inculpatul s-a aflat în momentul săvârșirii faptei, întregul mod

de a se comporta al victimei justificând reținerea ei în favoarea acestuia.

Întrucât fapta a fost comisă, așa

cum s-a arătat, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., în cauză se face și

aplicarea acestui text de lege.

La aplicarea și stabilirea pedepsei

se va avea în vedere, pe lângă pericolul social al faptei, împrejurările în

care aceasta a fost comisă, starea de provocare gravă, și datele ce

caracterizează persoana inculpatului, care este în vârstă, nu are antecedente

penale, iar anterior a avut o conduită apreciată pozitivă în comunitatea din

care face parte.

Se apreciază că aplicarea unei

pedepse situată la limita minimă a textelor de lege aplicabile în cauză, este

în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

Pe durata executării pedepsei se va

interzice inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen.

De asemenea, inculpatului, pe lângă

pedeapsa privativă de libertate, se va aplica și pedeapsa complimentară a

interzicerii unor drepturi, care este obligatorie.

Având în vedere faptul că inculpatul

a fost arestat preventiv în prezenta cauză din pedeapsa ce se va aplica se va

deduce această perioadă.

În ce privește critica privind greșita

confiscare de la inculpat a cuțitului corp delict, având în vedere că se va

dispune condamnarea acestuia, urmează a se constata că a rămas fără obiect,

menținerea ei devenind oportună.

Întrucât condamnarea inculpatului

survine la instanța de recurs, acesta urmează a fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare care au fost efectuate în cursul urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 585

din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe intimatul inculpat S.F.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 542 din 1 septembrie 2003 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la

dispoziția de achitare a inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.,

dispoziție pe care o înlătură.

În baza art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) din același cod, cu referire la art. 76 alin. (2) C.

pen., condamnă pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 decembrie 2002, până la

punerea efectivă în libertate.

Obligă pe intimatul inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei, ocazionate

în faza de urmărire penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 martie 2004.