ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5178/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3694 din 4 septembrie 2003, Judecătoria Craiova a condamnat pe inculpatul V.C.C. la: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3690 din 12 decembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 636/2003 a Curții de Apel Craiova și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.

Din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 iunie 2003, la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, că în noaptea de 17 iunie 2003, prin efracție, inculpatul V.C.C. a sustras din autoturismul marca Audi, un radio-casetofon. Tribunalul Dolj, prin decizia penală nr. 10 din 14 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de inculpatul V.C.C. împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță pe care a desființat-o în parte și rejudecând, în limitele casării, a decis: - descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare în pedepsele componente și anume 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea săvârșită în cauză și 2 ani închisoare a cărei revocare a suspendării condiționată a executării s-a dispus.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 a constatat că pedepsele pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării, revocată de prima instanță, sunt grațiate integral și condiționat. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacată. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare, perioada arestării preventive. S-a dispus ca cheltuielile judiciare să fie suportate de stat.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a solicitat a se constata că în mod greșit instanța de apel a constatat ca fiind grațiate pedepsele aplicate inculpatului, a fost respins de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 337 din 20 martie 2004. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj, precum și a deciziei penale nr. 337 din 10 martie 2004 a Curții de Apel Craiova pe care le-a criticat ca fiind pronunțate cu încălcarea legii.

În motivarea recursului în anulare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului și a dosarului nr. 955/2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reiese că prin sentința penală nr. 3690 din 12 decembrie 2002 a aceleiași instanțe, menținută prin deciziile penale nr. 100 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Mehedinți și nr. 636 din 12 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, inculpatul V.C.C. a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 și art. 209 lit. e) C. pen., constând în aceea că, la datele de 27 iunie și respectiv 9 iulie 2002, a sustras două autoturisme aparținând părților vătămate I.L.

și G.G. și că după aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea lor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art. 81 C. pen. și pentru care s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani. Întrucât faptele pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, se arată în recursul în anulare, au constat în furtul de autoturisme, era necesar să se constate că aplicarea dispozițiilor de grațiere referitor la aceste fapte nu era posibilă, întrucât, prin art. 4 alin. (2) lit. a), pct. 12 din Legea nr. 543/2000, s-a prevăzut în mod expres că prevederile art. 1 – art. 3 din acest act normativ, nu sunt aplicabile celor cărora li s-au aplicat pedepse pentru furtul de autovehicule.

Pentru considerentele arătate, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziilor pronunțate de curtea de apel și de instanța de recurs, înlăturarea constatării grațierii celor două pedepse, aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de furt de mașini și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță. Recursul în anulare este fondat. Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că, în adevăr, prin sentința penală nr. 3690 din 12 decembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă prin respingerea apelului și respectiv recursului, inculpatul V.C.C. a fost condamnat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt de autovehicule.

De asemenea, se mai constată că potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din Legea nr. 543/2000, modificată prin O.U.G. nr. 18 din 2 aprilie 2003, prevederile actului de grațiere nu se aplică celor cărora li s-au aplicat pedepse pentru săvârșirea infracțiunilor de furt de autovehicule. Întrucât instanța de apel, Tribunalul Dolj, prin decizia penală nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a nesocotit dispozițiile exprese și obligatorii ale actului de grațiere precizat, iar instanța de recurs, Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 337 din 10 martie 2004, a menținut decizia instanței de apel, respingând recursul declarat de parchet care viza tocmai acest aspect, se constată că aceste hotărâri sunt pronunțate cu încălcarea legii și supuse casării.

Prin urmare, pentru înlăturarea nelegalității comise se impune casarea hotărârilor atacate cu recurs în anulare, modificarea acestora, în sensul admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj și respingerea apelului declarat de inculpatul V.C.C. împotriva sentinței penale nr. 3694 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, hotărâre ce va fi menținută ca legală și temeinică, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj și deciziei penale nr. 337 din 10 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul V.C.C. Casează hotărârile atacate, în sensul că admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj și respinge apelul declarat de inculpatul V.C.C. împotriva sentinței penale nr. 3694 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, hotărâre pe care o menține. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată în arest preventiv.

Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2004.