ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5178/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3694 din 4

septembrie 2003, Judecătoria Craiova a condamnat pe inculpatul V.C.C. la:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

În baza art. 83 C. pen., a dispus

revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 3690 din 12 decembrie 2002 a Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 636/2003 a Curții de

Apel Craiova și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză,

astfel că, în final, va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.

Din pedeapsa de executat, s-a dedus

timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 iunie 2003, la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, că în noaptea de 17 iunie 2003, prin

efracție, inculpatul V.C.C. a sustras din autoturismul marca Audi, un

radio-casetofon.

Tribunalul Dolj, prin decizia penală

nr. 10 din 14 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de inculpatul V.C.C.

împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță pe care a desființat-o în

parte și rejudecând, în limitele casării, a decis:

- descontopirea pedepsei rezultante

de 5 ani închisoare în pedepsele componente și anume 3 ani închisoare, aplicată

pentru infracțiunea săvârșită în cauză și 2 ani închisoare a cărei revocare a

suspendării condiționată a executării s-a dispus.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 a constatat că pedepsele pentru

care s-a dispus suspendarea condiționată a executării, revocată de prima

instanță, sunt grațiate integral și condiționat.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacată.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus, în continuare, perioada arestării preventive.

S-a dispus ca cheltuielile judiciare

să fie suportate de stat.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a solicitat a se constata că în mod greșit

instanța de apel a constatat ca fiind grațiate pedepsele aplicate inculpatului,

a fost respins de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 337 din

20 martie 2004.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 409 și a art. 410

alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., a declarat recurs

în anulare împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului

Dolj, precum și a deciziei penale nr. 337 din 10 martie 2004 a Curții de Apel

Craiova pe care le-a criticat ca fiind pronunțate cu încălcarea legii.

În motivarea recursului în anulare,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a arătat că din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului și

a dosarului nr. 955/2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reiese că prin

sentința penală nr. 3690 din 12 decembrie 2002 a aceleiași instanțe, menținută

prin deciziile penale nr. 100 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Mehedinți și

nr. 636 din 12 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, inculpatul V.C.C. a fost

condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a două

infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 și art. 209 lit. e) C.

pen., constând în aceea că, la datele de 27 iunie și respectiv 9 iulie 2002, a

sustras două autoturisme aparținând părților vătămate I.L. și G.G. și că după

aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus

contopirea lor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume 2

ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat

conform art. 81 C. pen. și pentru care s-a stabilit un termen de încercare de 4

ani.

Întrucât faptele pentru care s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, se arată în recursul în

anulare, au constat în furtul de autoturisme, era necesar să se constate că

aplicarea dispozițiilor de grațiere referitor la aceste fapte nu era posibilă,

întrucât, prin art. 4 alin. (2) lit. a), pct. 12 din Legea nr. 543/2000, s-a

prevăzut în mod expres că prevederile art. 1 – art. 3 din acest act normativ,

nu sunt aplicabile celor cărora li s-au aplicat pedepse pentru furtul de

autovehicule.

Pentru considerentele arătate, s-a

solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziilor pronunțate de

curtea de apel și de instanța de recurs, înlăturarea constatării grațierii

celor două pedepse, aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de furt de mașini

și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.

Recursul în anulare este fondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că, în adevăr, prin sentința penală nr. 3690 din 12

decembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă prin

respingerea apelului și respectiv recursului, inculpatul V.C.C. a fost

condamnat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a două

infracțiuni de furt de autovehicule. De asemenea, se mai constată că potrivit

art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din Legea nr. 543/2000, modificată prin O.U.G.

nr. 18 din 2 aprilie 2003, prevederile actului de grațiere nu se aplică celor

cărora li s-au aplicat pedepse pentru săvârșirea infracțiunilor de furt de

autovehicule.

Întrucât instanța de apel, Tribunalul Dolj, prin

decizia penală nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a nesocotit dispozițiile exprese și

obligatorii ale actului de grațiere precizat, iar instanța de recurs, Curtea de

Apel Craiova, prin decizia penală nr. 337 din 10 martie 2004, a menținut

decizia instanței de apel, respingând recursul declarat de parchet care viza

tocmai acest aspect, se constată că aceste hotărâri sunt pronunțate cu

încălcarea legii și supuse casării.

Prin urmare, pentru înlăturarea

nelegalității comise se impune casarea hotărârilor atacate cu recurs în

anulare, modificarea acestora, în sensul admiterii recursului declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 10 din 14

ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj și respingerea apelului declarat de

inculpatul V.C.C. împotriva sentinței penale nr. 3694 din 4 septembrie 2003 a

Judecătoriei Craiova, hotărâre ce va fi menținută ca legală și temeinică,

urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului

Dolj și deciziei penale nr. 337 din 10 martie 2004 a Curții de Apel Craiova,

privind pe inculpatul V.C.C.

Casează hotărârile atacate, în

sensul că admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj

împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj și

respinge apelul declarat de inculpatul V.C.C. împotriva sentinței penale nr.

3694 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, hotărâre pe care o menține.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada executată în arest preventiv.

Onorariul în sumă de 400.000 lei,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 octombrie 2004.