ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6475/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 268 din 4 iulie 2005 a Tribunalului Argeș, inculpatul U.A. a fost condamnat, la următoarele pedepse: - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. a), combinat cu alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 teza a II-a și a III-a C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 658 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 310 din 21 august 2001 a Judecătoriei Costești și contopirea restului de pedeapsă arătat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită la 5 ani închisoare. S-a făcut cu aplicarea art. 57 și art. 71 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada prevenției de la 11 noiembrie 2004, la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei lopeți aflată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Argeș. În baza art. 346, raportat la art. 14 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 318.610.801 lei despăgubiri civile către partea civilă SC P. SA Ploiești. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 6.200.000 lei din care 200.000 lei onorariul apărătorului din oficiu. În baza art. 190 alin. (5) C. proc. pen., partea civilă SC P. SA Ploiești a fost obligată la plata onorariului expertului în sumă de 2.500.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 11 noiembrie 2004, împreună cu alte două persoane inculpatul U.A.

a încercat să sustragă motorină din conducta magistrală de transport aparținând SC P. SA Ploiești, prin perforarea acesteia în punctul V.M. În acest mod, a fost cauzată părții civile, o pierdere de produs petrolier în valoare de 308.851.935 lei și cheltuieli însumând 9.758.866 lei necesare reparării conductei. Situația de fapt și vinovăția a inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces – verbal de conducere în teren, proces – verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte, proces – verbal de ridicare a probelor de motorină, fotografii judiciare, proces – verbal de identificare, rapoartele agenților de poliție, raport de constatare tehnico – științifică, declarațiile martorului T.I., declarațiile inculpatului care a susținut că prezenta sa la locul faptei se datora altor împrejurări.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 737/ R din 22 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Starea de arest a cestuia a fost menținută, iar prevenția dedusă la zi. Apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei RON din care 100 lei RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Instanța de control judiciar a apreciat cererile formulate de inculpat de a se dispune restituirea cauzei la parchet sau achitarea sa sunt neîntemeiate, probele administrate în cauză dovedind, pe deplin, vinovăția acestuia. Cu privire la individualizarea pedepsei, pe care apărătorul inculpatului a criticat-o ca fiind prea mare, Curtea de Apel Pitești a constatat că aceasta corespunde gradului de pericol social al faptei și făptuitorului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul U.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea administrării de probe. În ultimul cuvânt, recurentul a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale în sensul stabilirii autorului infracțiunilor și a prejudiciului cauzat. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 , 18 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Interpretarea corelată a declarațiilor martorului T.I. cu constatările organelor de cercetare penală efectuate la fața locului, precum și cu rezultatele constatării tehnico – științifice dispuse converge spre concluzia participării efective a inculpatului U.A. la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Astfel, este neîndoios faptul că martorul T.I., paznic de vânătoare cu atribuții de serviciu de supraveghere a fondului nr. 41 Bălăceanca, a observat în punctul M., situat pe raza comunei Lunca Corbului, trei bărbați care lucrau deasupra unei gropi aflată pe conducta magistrală de transport motorină ce traversează suprafața de teren din acel loc. În timp ce martorul se apropria de grup, din groapă a țâșnit produs petrolier, împrejurare în care T.I.

a strigat la cei trei bărbați, fapt ce i-a determinat să fugă de la locul faptei. Martorul a pornit în urmărirea celor doi dintre cei trei bărbați care au fugit spre drumul național; cum unul dintre făptuitori a reușit să dispară din raza sa vizuală, martorul a rămas în continuare în urmărirea celuilalt, solicitând telefonic sprijinul organelor de poliție; astfel, că, potrivit datelor furnizate de martor care nu a pierdut nici un moment contactul vizual cu făptuitorul, organele de poliție l-au oprit și identificat pe inculpatul U.A. în momentul în care acesta a ieșit la drumul național. Martorul T.I. a afirmat constant că persoana pe care a urmărit-o pe teren este una și aceeași cu inculpatul U.A., dând amănunte cu privire la limita și comportamentul acestuia, amănunte care se coroborează cu datele constatate la față locului, inclusiv cu fotografiile judiciare efectuate inculpatului.

Obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte purtate de inculpat au fost supuse unei constatări tehnico – științifice care a concluzionat că urmele de motorină găsite pe acestea au compoziția fizico – chimică asemănătoare cu probele de motorină ridicate de la fața locului, asemănării evidențiate în domeniul de distilare al corpurilor cu valabilitate scăzută. Verificările efectuate au stabilit cu certitudine prezența produsului petrolier în conductă, ca urmare a pompării acestuia la datele de 15 august 2004 și 22 septembrie 2004. Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit pierderea unei cantități de 16.212,7 l motorină ca urmare a perforării conductei de către inculpat. Dovezile existente în cauză sunt îndestulătoare și conduc la stabilirea în mod neîndoielnic a vinovăției inculpatului, astfel că nu se impune nici restituirea cauzei la procuror și nici trimiterea acestuia la instanța de fond, criticile formulate de inculpat fiind neîntemeiate.

Inculpatul este recidivist, fiind condamnat în anul 2001 tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt de produse petroliere. Curtea apreciază că, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunilor și de datele personale ale inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia se dovedește a fi necesară și suficientă reeducării sale, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat. Durata reținerii și arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 11 noiembrie 2004, la zi. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.A. împotriva deciziei penale nr. 201/ A din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 2004 la 16 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2005.