ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6475/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 268 din 4

iulie 2005 a Tribunalului Argeș, inculpatul U.A. a fost condamnat, la

următoarele pedepse:

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1),

raportat la art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. a), combinat cu alin. (5) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 4 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 61 teza a II-a și a

III-a C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru

restul de pedeapsă rămas neexecutat de 658 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni

aplicată prin sentința penală nr. 310 din 21 august 2001 a Judecătoriei Costești

și contopirea restului de pedeapsă arătat cu pedeapsa aplicată prin prezenta

sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni

închisoare, sporită la 5 ani închisoare.

S-a făcut cu aplicarea art. 57 și

art. 71 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut măsura arestării preventive, iar în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă perioada prevenției de la 11 noiembrie 2004, la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei lopeți aflată la

Camera de corpuri delicte a I.P.J. Argeș.

În baza art. 346, raportat la art. 14

C. proc. pen., și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 318.610.801

lei despăgubiri civile către partea civilă SC P. SA Ploiești.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 6.200.000 lei din care 200.000 lei onorariul apărătorului din oficiu.

În baza art. 190 alin. (5) C. proc.

pen., partea civilă SC P. SA Ploiești a fost obligată la plata onorariului

expertului în sumă de 2.500.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 11 noiembrie 2004,

împreună cu alte două persoane inculpatul U.A. a încercat să sustragă motorină

din conducta magistrală de transport aparținând SC P. SA Ploiești, prin perforarea

acesteia în punctul V.M.

În acest mod, a fost cauzată părții

civile, o pierdere de produs petrolier în valoare de 308.851.935 lei și

cheltuieli însumând 9.758.866 lei necesare reparării conductei.

Situația de fapt și vinovăția a

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces – verbal

de conducere în teren, proces – verbal de ridicare a obiectelor de

îmbrăcăminte, proces – verbal de ridicare a probelor de motorină, fotografii

judiciare, proces – verbal de identificare, rapoartele agenților de poliție,

raport de constatare tehnico – științifică, declarațiile martorului T.I.,

declarațiile inculpatului care a susținut că prezenta sa la locul faptei se

datora altor împrejurări.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 737/ R din 22 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Starea de arest a cestuia a fost

menținută, iar prevenția dedusă la zi.

Apelantul inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei RON din care 100

lei RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din

fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a

apreciat cererile formulate de inculpat de a se dispune restituirea cauzei la

parchet sau achitarea sa sunt neîntemeiate, probele administrate în cauză

dovedind, pe deplin, vinovăția acestuia.

Cu privire la individualizarea

pedepsei, pe care apărătorul inculpatului a criticat-o ca fiind prea mare,

Curtea de Apel Pitești a constatat că aceasta corespunde gradului de pericol

social al faptei și făptuitorului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul U.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea administrării de

probe.

În ultimul cuvânt, recurentul a

solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la parchet pentru

completarea urmăririi penale în sensul stabilirii autorului infracțiunilor și a

prejudiciului cauzat.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

, 18 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat pentru motivele ce se vor

arăta în continuare:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea reține că instanțele de judecată au stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptelor săvârșite

de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Interpretarea corelată a declarațiilor

martorului T.I. cu constatările organelor de cercetare penală efectuate la fața

locului, precum și cu rezultatele constatării tehnico – științifice dispuse

converge spre concluzia participării efective a inculpatului U.A. la săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Astfel, este neîndoios faptul că

martorul T.I., paznic de vânătoare cu atribuții de serviciu de supraveghere a

fondului nr. 41 Bălăceanca, a observat în punctul M., situat pe raza comunei

Lunca Corbului, trei bărbați care lucrau deasupra unei gropi aflată pe conducta

magistrală de transport motorină ce traversează suprafața de teren din acel

loc.

În timp ce martorul se apropria de

grup, din groapă a țâșnit produs petrolier, împrejurare în care T.I. a strigat

la cei trei bărbați, fapt ce i-a determinat să fugă de la locul faptei.

Martorul a pornit în urmărirea celor

doi dintre cei trei bărbați care au fugit spre drumul național; cum unul dintre

făptuitori a reușit să dispară din raza sa vizuală, martorul a rămas în

continuare în urmărirea celuilalt, solicitând telefonic sprijinul organelor de

poliție; astfel, că, potrivit datelor furnizate de martor care nu a pierdut

nici un moment contactul vizual cu făptuitorul, organele de poliție l-au oprit

și identificat pe inculpatul U.A. în momentul în care acesta a ieșit la drumul

național.

Martorul T.I. a afirmat constant că

persoana pe care a urmărit-o pe teren este una și aceeași cu inculpatul U.A.,

dând amănunte cu privire la limita și comportamentul acestuia, amănunte care se

coroborează cu datele constatate la față locului, inclusiv cu fotografiile

judiciare efectuate inculpatului.

Obiectele de îmbrăcăminte și

încălțăminte purtate de inculpat au fost supuse unei constatări tehnico –

științifice care a concluzionat că urmele de motorină găsite pe acestea au

compoziția fizico – chimică asemănătoare cu probele de motorină ridicate de la

fața locului, asemănării evidențiate în domeniul de distilare al corpurilor cu

valabilitate scăzută.

Verificările efectuate au stabilit

cu certitudine prezența produsului petrolier în conductă, ca urmare a pompării

acestuia la datele de 15 august 2004 și 22 septembrie 2004.

Expertiza tehnică efectuată în cauză

a stabilit pierderea unei cantități de 16.212,7 l motorină ca urmare a

perforării conductei de către inculpat.

Dovezile existente în cauză sunt

îndestulătoare și conduc la stabilirea în mod neîndoielnic a vinovăției

inculpatului, astfel că nu se impune nici restituirea cauzei la procuror și

nici trimiterea acestuia la instanța de fond, criticile formulate de inculpat

fiind neîntemeiate.

Inculpatul este recidivist, fiind

condamnat în anul 2001 tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt de

produse petroliere.

Curtea apreciază că, în raport de

împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunilor și de datele personale ale

inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia se dovedește a fi necesară și

suficientă reeducării sale, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă recursul ca nefondat.

Durata reținerii și arestării

preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 11 noiembrie 2004, la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul U.A. împotriva deciziei penale nr. 201/ A din 22

septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 2004 la

16 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

noiembrie 2005.