ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 280 din 14 aprilie 2003, Tribunalul Dolj a respins cererea pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., în infracțiunea de însușirea bunului găsit, prevăzută de art. 216 C. pen. Prin aceeași hotărâre s-a dispus condamnarea inculpaților: - N.S.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.; - L.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; - L.M.I.

la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. Au fost aplicate art. 71 și art. 64 C. pen., pentru toți inculpații. În baza art. 88 și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 27 iulie 2002 la zi și a fost menținută starea de arest. Inculpații au fost obligați în solidar, iar inculpatul minor N.S.M., în solidar cu părțile responsabile civilmente la 133.639.472 lei, cu dobânda legală până la achitarea debitului către partea civilă SC C.C. SRL Padea. Inculpatul L.M.I. a fost obligat la 2.100.000 lei cheltuieli judiciare statului, inculpatul L.V.

la 2.850.000 lei cu același titlu, iar inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 2.150.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 22 iulie 2002, cei trei inculpați s-au deplasat în zona culturilor agricole pe raza localității Padea, pentru a strânge iarbă pentru furajarea animalelor. Observând într-un canal depozitate țevi din aluminiu, aspersoare și elemente de îmbinare folosite în sistemul de irigații, sistem de irigații montat în cultura de floarea soarelui din apropiere, inculpații au hotărât să-și însușească aceste componente. Ca urmare a hotărârii luate, au secționat țevile din aluminiu la dimensiunile celor două căruțe cu care se deplasaseră, le-au încărcat și transportat la domiciliile lor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații L.V. și L.M.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor, în infracțiunea de însușirea bunului găsit, prevăzută de art. 216 C. pen. și reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 318 din 30 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. A fost dedusă detenția pentru fiecare inculpat de la 14 aprilie 2003 la zi. A fost obligat fiecare apelant la plata sumei de câte 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații L.V.

și L.M.I., solicitând admiterea lor, casarea hotărârilor și în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, din infracțiunile de furt calificat, în infracțiunile de însușirea bunului găsit și pe cale de consecință, să le fie aplicată o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de noua încadrare. În subsidiar, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate, considerându-le prea severe în raport de circumstanțele lor personale, în sensul că se află la prima confruntare cu legea penală și au avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă. Examinând motivele de casare invocate de inculpați și care sunt prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., se constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 208 – art. 209 C. pen., furtul calificat presupune, luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, în împrejurările prevăzute de art. 209 alin. (1) lit. a) și i), alin. (2) lit. a) și e) și alin. (3) C. pen. Pe de altă parte, conform art. 216 C. pen., prin infracțiunea de însușire a bunului găsit se înțelege fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, sau însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.

Susținerile inculpaților, în sensul că au luat de țevile de aluminiu, deoarece au fost găsite într-un canal, având reprezentarea că acestea au fost abandonate, sunt infirmate de probele administrate în cauză. Din procesele verbale de cercetare la fața locului, sesizarea organelor de poliție de către partea civilă SC C.C. SRL Padea, procesele-verbale de reconstituire, planșele foto, declarațiile martorilor D.I., F.C., B.G., I.G., R.E. și C.V., coroborate cu depozițiile inculpaților date în faza de urmărire penală, rezultă că aceștia din urmă au sustras țevile de aluminiu din cultura de floarea soarelui, care aparținea părții civile sus-menționată, iar ele trebuiau să fie utilizate la instalarea sistemului de irigații.

De altfel, inculpații nu numai că și-au însușit țevile dar le-au și secționat pentru a le putea transporta cu căruța, aducându-le în stadiul de a nu mai putea fi utilizate de SC C.C. SRL Padea, conform destinației lor. De asemenea, așa cum rezultă din procesul-verbal de recepție nr. 50 din 16 mai 2002 încheiat între partea civilă și furnizorul său țevile sustrase erau noi și deci susținerile inculpaților că și le-au însușit, deoarece acestea ar fi fost deteriorate, le-au creat impresia că sunt vechi, fiind abandonate, sunt lipsite de suport real. Așadar, faptele săvârșite de inculpați, care au constat în sustragerea țevilor de aluminiu ce aparțineau SC C.C. SRL Padea, ce urmau să fie utilizate la instalarea sistemului de irigații, acestea perturbând deosebit de grav activitatea părții civile, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat care a produs consecințe deosebit de grave și nu pe cele ale însușirii bunului găsit.

În consecință, se constată că instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, potrivit materialului probator administrat în cauză și au dat o corespunzătoare încadrare juridică a faptelor în textele de lege incriminator. În ce privește pedepsele aplicate inculpaților, acestea au fost just individualizate, instanțele ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpaților. Din fișele de cazier judiciar rezultă că inculpații se află la prima confruntare cu legea penală, nefiind cunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut și regretat faptele comise.

Așa fiind, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului L.V. și de 5 ani închisoare aplicată inculpatului L.M.I., se încadrează în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare, fiind în măsură să realizeze scopul preventiv și reeducativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Așadar, se constată că nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpați nu este fondat și urmează să fie respins ca nefondat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpați să fie respinse, ca nefondate. Se va deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 iulie 2002 la 14 ianuarie 2004. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.V. și L.M.I. împotriva deciziei penale nr. 318 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive de la 27 iulie 2002 la 14 ianuarie 2004, pentru ambii inculpați. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.