ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 280 din 14

aprilie 2003, Tribunalul Dolj a respins cererea pentru schimbarea încadrării

juridice a faptelor din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208

și art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., în infracțiunea de

însușirea bunului găsit, prevăzută de art. 216 C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus

condamnarea inculpaților:

- N.S.M. la pedeapsa de 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 și art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art.

99 și următoarele C. pen.;

- L.V. la pedeapsa de 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 și art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c) C. pen.;

- L.M.I. la pedeapsa de 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 și art. 209 alin. (1) lit. a) alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c) C. pen.

Au fost aplicate art. 71 și art. 64

C. pen., pentru toți inculpații.

În baza art. 88 și art. 350 C. proc.

pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării

preventive de la 27 iulie 2002 la zi și a fost menținută starea de arest.

Inculpații au fost obligați în

solidar, iar inculpatul minor N.S.M., în solidar cu părțile responsabile

civilmente la 133.639.472 lei, cu dobânda legală până la achitarea debitului

către partea civilă SC C.C. SRL Padea.

Inculpatul L.M.I. a fost obligat la

2.100.000 lei cheltuieli judiciare statului, inculpatul L.V. la 2.850.000 lei

cu același titlu, iar inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile

civilmente la plata sumei de 2.150.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 22 iulie 2002, cei

trei inculpați s-au deplasat în zona culturilor agricole pe raza localității

Padea, pentru a strânge iarbă pentru furajarea animalelor.

Observând într-un canal depozitate

țevi din aluminiu, aspersoare și elemente de îmbinare folosite în sistemul de

irigații, sistem de irigații montat în cultura de floarea soarelui din

apropiere, inculpații au hotărât să-și însușească aceste componente.

Ca urmare a hotărârii luate, au

secționat țevile din aluminiu la dimensiunile celor două căruțe cu care se

deplasaseră, le-au încărcat și transportat la domiciliile lor.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații L.V. și L.M.I., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în

sarcina lor, în infracțiunea de însușirea bunului găsit, prevăzută de art. 216

C. pen. și reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 318 din 30

iunie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpați.

A fost dedusă detenția pentru

fiecare inculpat de la 14 aprilie 2003 la zi.

A fost obligat fiecare apelant la

plata sumei de câte 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații L.V. și L.M.I., solicitând admiterea lor, casarea

hotărârilor și în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptelor

pentru care au fost trimiși în judecată, din infracțiunile de furt calificat,

în infracțiunile de însușirea bunului găsit și pe cale de consecință, să le fie

aplicată o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de noua încadrare.

În subsidiar,

inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate, considerându-le prea

severe în raport de circumstanțele lor personale, în sensul că se află la prima

confruntare cu legea penală și au avut o atitudine sinceră pe parcursul

desfășurării procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă.

Examinând motivele de casare

invocate de inculpați și care sunt prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și

14 C. proc. pen., se constată că recursurile nu sunt fondate, pentru

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 208 – art. 209 C.

pen., furtul calificat presupune, luarea unui bun mobil din posesia sau

detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe

nedrept, în împrejurările prevăzute de art. 209 alin. (1) lit. a) și i), alin.

(2) lit. a) și e) și alin. (3) C. pen.

Pe de altă parte, conform art. 216

C. pen., prin infracțiunea de însușire a bunului găsit se înțelege fapta de a

nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a

pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, sau însușirea pe nedrept a

unui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.

Susținerile inculpaților, în sensul

că au luat de țevile de aluminiu, deoarece au fost găsite într-un canal, având

reprezentarea că acestea au fost abandonate, sunt infirmate de probele

administrate în cauză.

Din procesele verbale de cercetare

la fața locului, sesizarea organelor de poliție de către partea civilă SC C.C.

SRL Padea, procesele-verbale de reconstituire, planșele foto, declarațiile

martorilor D.I., F.C., B.G., I.G., R.E. și C.V., coroborate cu depozițiile

inculpaților date în faza de urmărire penală, rezultă că aceștia din urmă au

sustras țevile de aluminiu din cultura de floarea soarelui, care aparținea

părții civile sus-menționată, iar ele trebuiau să fie utilizate la instalarea

sistemului de irigații.

De altfel, inculpații nu numai că

și-au însușit țevile dar le-au și secționat pentru a le putea transporta cu

căruța, aducându-le în stadiul de a nu mai putea fi utilizate de SC C.C. SRL

Padea, conform destinației lor.

De asemenea, așa cum rezultă din

procesul-verbal de recepție nr. 50 din 16 mai 2002 încheiat între partea civilă

și furnizorul său țevile sustrase erau noi și deci susținerile inculpaților că

și le-au însușit, deoarece acestea ar fi fost deteriorate, le-au creat impresia

că sunt vechi, fiind abandonate, sunt lipsite de suport real.

Așadar, faptele săvârșite de

inculpați, care au constat în sustragerea țevilor de aluminiu ce aparțineau SC

C.C. SRL Padea, ce urmau să fie utilizate la instalarea sistemului de irigații,

acestea perturbând deosebit de grav activitatea părții civile, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat care a produs

consecințe deosebit de grave și nu pe cele ale însușirii bunului găsit.

În consecință, se constată că

instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților, potrivit materialului probator administrat în cauză și

au dat o corespunzătoare încadrare juridică a faptelor în textele de lege

incriminator.

În ce privește pedepsele aplicate

inculpaților, acestea au fost just individualizate, instanțele ținând seama de

toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de

pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și

de datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Din fișele de cazier judiciar

rezultă că inculpații se află la prima confruntare cu legea penală, nefiind

cunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut și regretat faptele comise.

Așa fiind, pedeapsa de 6 ani

închisoare aplicată inculpatului L.V. și de 5 ani închisoare aplicată

inculpatului L.M.I., se încadrează în limitele prevăzute de textele de lege

incriminatoare, fiind în măsură să realizeze scopul preventiv și reeducativ al

pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Așadar, se constată că nici cel

de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpați nu este fondat și urmează să

fie respins ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursurile declarate de inculpați să fie respinse, ca nefondate.

Se va deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și arestării preventive de la 27 iulie 2002 la 14 ianuarie

2004.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații L.V. și L.M.I. împotriva deciziei penale nr. 318 din 30

iunie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și al arestării preventive de la 27 iulie 2002 la 14 ianuarie

2004, pentru ambii inculpați.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 ianuarie 2004.