ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4359/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4359/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 759

din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 3083/P/2004,

au fost condamnați inculpații:

- 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru fiecare din cele șase infracțiuni de tâlhărie, prevăzute și

pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.,

săvârșite împotriva părților vătămate G.C.M., M.R.G., S.A., M.E.C., E.C.A. și

S.O.G.;

- un an închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 și art. 209 alin.

(1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art.

76 lit. c) C. pen., săvârșită împotriva părții vătămate C.E.C.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 64

și art. 71 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a

fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive,

începând cu 7 iulie 2004 la zi, fiind menținută starea de arest preventiv a

inculpatului.

- 2 ani închisoare, pentru

fiecare din cele cinci infracțiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute și pedepsite

de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C.

pen., săvârșite împotriva părților vătămate M.E.C., G.C.M., M.R.G., E.C.A. și

S.O.G.;

- 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit.

c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și

c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., săvârșite împotriva părții vătămate

S.A.;

- un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit.

c) C. pen., împotriva părții vătămate M.S.

În baza art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. și art.

350 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și

arestării preventive, începând cu data de 7 iulie 2004 la zi și menținută

starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul F.Șt.V. a sumei de

3.140.000 lei și a unui telefon mobil marca Ericson T.28 și de la inculpatul

S.B.T. a sumei de 3.140.000 lei.

În baza art. 14 C. proc.

pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 și art. 999 C.

civ., au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 2.500.000 lei

către partea civilă M.R.G., reprezentând despăgubiri civile, iar către partea

civilă S.O.G., la plata sumei de 895.300 lei.

A fost respinsă acțiunea

civilă formulată de partea civilă M.S.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat fiecare inculpat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Dolj nr. 803/P/2004, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv

inculpatul F.Șt.V., pentru săvârșirea a șase infracțiuni de tâlhărie, prevăzute

și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C.

pen. și o infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin.

(1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și inculpatul

S.B.T., pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de complicitate la tâlhărie,

prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., o infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. și o infracțiune de furt calificat,

prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Astfel, cei doi inculpați,

în ziua de 2 iunie 2004 și 26 iunie 2003, au deposedat, prin violență, în loc

public, partea vătămată G.C. de un telefon mobil marca pe care l-au înstrăinat

primind în schimb suma de 700.000 lei și un alt telefon, prejudiciul evaluat la

suma de 2.500.000 lei, fiind recuperat prin restituirea bunului sustras și

partea vătămată M.R.G. de un telefon pe care l-au înstrăinat pentru suma de

800.000 lei, care a declarat că nu se constituie parte civilă.

Împreună, inculpații la

datele de 1 iulie 2004, 3 iulie 2004 și 6 iulie 2004, în loc public, au

deposedat prin violență pe partea vătămată S.A., de un lănțișor din aur,

prejudiciul creat fiind recuperat prin restituirea bunului; partea vătămată E.C.A.

de un telefon mobil, S.G. de o brățară din aur, care s-a constituit parte

civilă cu suma de 899.300 lei, partea vătămată M.E.C. de un lănțișor din aur,

care a declarat că nu se constituie parte civilă.

La data de 27 iunie 2004,

cei doi inculpați au deposedat, într-un loc public, părțile vătămate, C.E.C. și

M.S. de două biciclete.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele

de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, persoana infractorilor și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, conduita acestuia pe parcursul procesului penal și cea

avută anterior săvârșirii infracțiunii, vârsta inculpaților și faptul că au

depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului produs părților vătămate,

precum și concluziile raportului de evaluare întocmit de S.R.S.I.

Instanța a reținut

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., și a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen., pentru fiecare inculpat.

De asemenea, s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), infracțiunile fiind săvârșite în

concurs real, a dispozițiilor art. 71 C. pen. și art. 64 C. pen., precum și a

dispozițiilor art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile

s-a apreciat ca întemeiate susținerile părților vătămate M.R.G., S.O.G. și M.S.

care s-au constituit părți civile cu sumele de 2.500.000 lei, 899.300 lei și

2.200.000 lei.

S-a apreciat ca neîntemeiată

acțiunea civilă formulată de M.S., deoarece din probele administrate nu a

rezultat că bicicleta restituită a avut defecte.

Pentru bunurile dobândite

prin săvârșirea infracțiunilor, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118

lit. d) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul F.Șt.V. și

inculpatul S.B.T.

Parchetul a criticat hotărârea

cu privire la cuantumul sumei pentru care instanța de fond a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., întrucât martorii V.A.I. și M.P. nu

s-au constituit părți civile.

O altă critică vizează modul

de soluționare al acțiunii civile promovată de M.S. care a fost în mod greșit

respinsă pentru că nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit din moment ce din

declarațiile celor doi inculpați rezultă că sunt de acord cu despăgubirea

părților civile și o ultimă critică se referă la modul de individualizare a

pedepselor, precizându-se că pedeapsa rezultantă este extrem de blândă prin

reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante.

Cei doi inculpați au

criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul individualizării pedepselor pe

care le consideră exagerate în raport cu circumstanțele reale și cu cele

personale.

Curtea de Apel Craiova a

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de

inculpați și a casat hotărârea atacată numai cu privire la aplicarea

dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., dispunând confiscarea specială de la

fiecare inculpat a sumei de 1.750.000 lei.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

S-a motivat de către

instanță în sensul că măsura confiscării speciale se impune a fi aplicată doar

pentru sumele de bani primite de inculpați în urma vânzării bunurilor sustrase,

respectiv 3.500.000 lei și a unui telefon marca, iar în ceea ce privește modul

de soluționare a acțiunii civile formulată de partea civilă M.S. s-a apreciat că

instanța de fond în mod corect a reținut că este neîntemeiată, susținerile

părții civile nefiind confirmate de probe.

Raportat la pedepsele

aplicate s-a constatat că au fost corect individualizate, criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., fiind în totalitate respectate de instanțe, reținerea în

favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante fiind justificată.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

inculpatul F.Șt.V.

În motivele de recurs,

parchetul critică hotărârile pronunțate pentru greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților ca urmare a reținerii în favoarea acestora a

circumstanțelor atenuante și solicită majorarea cuantumului pedepselor, cât și

pentru omisiunea instanței de apel de a se pronunța din nou cu privire la confiscarea

unui telefon mobil.

Inculpatul F.Șt.V. critică

hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepsei și solicită reducerea

acesteia.

Recursul declarat de parchet

este întemeiat.

În raport cu criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte apreciază că atât instanța de fond

cât și cea de apel au aplicat și, respectiv, menținut pedepse greșit

individualizate.

Astfel, deși se constată că

recunoașterea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 C. pen., se impunea, coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută

de textul incriminator până aproape de limita permisă de dispozițiile art. 76 C.

pen., este nejustificată.

Astfel, pluralitatea de

infracțiuni săvârșită de fiecare dintre cei doi inculpați într-un interval de

timp relativ scurt, pericolul social generic ridicat al infracțiunilor comise

reflectat de limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și pericolul

social concret ridicat rezultat din împrejurările în care s-au consumat

faptele, respectiv în loc public, de două persoane împreună și în dauna mai

multor părți vătămate, având vârste sub 18 ani, sunt elemente care trebuiau

avute în vedere de instanțe și justificau orientarea spre cuantumuri mai mari

ale pedepselor.

Așa fiind, pedepsele

aplicate celor doi inculpați apar ca fiind greșit individualizate, astfel că,

Înalta Curte urmează a admite sub acest aspect recursul declarat de parchet, a

casa hotărârile pronunțate și a majora pedepsele pentru fiecare dintre

inculpați, menținând însă aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen.

În ce privește cea de-a doua

critică invocată de parchet, Înalta Curte o apreciază ca nefondată.

Atâta timp cât instanța de

apel a casat hotărârea primei instanțe numai cu privire la sumele de bani ce

trebuiau confiscate de la fiecare dintre inculpați în temeiul art. 118 lit. d) C.

pen. și a menținut restul dispozițiilor sentinței primei instanțe care a dispus

în sensul confiscării unui telefon mobil de la inculpatul F.Șt.V., o nouă

dispoziție în acest sens a instanței de apel ar fi fost inutilă.

Ca urmare, confiscarea

specială dispusă de instanța de fond cu privire la telefonul mobil a fost

menținută de instanța de control judiciar așa încât, critica invocată de

parchet sub acest aspect nu poate fi primită.

Cât privește critica

formulată de recurentul inculpat F.Șt.V. prin apărătorul său, referitoare la

individualizarea pedepsei aplicate, Înalta Curte pentru aceleași considerente

pentru care consideră întemeiat recursul parchetului, apreciază ca nefondate

susținerile recurentului inculpatului.

Aspectele referitoare la

datele ce-l caracterizează pe inculpat au fost avute în vedere de instanțe

atunci când au reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prevăzute de

art. 74 C. pen. și le-au acordat eficiență coborând sub minim pedeapsa pe care

i-au aplicat-o.

Pentru motivele arătate,

Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet, va casa hotărârile

pronunțate numai sub aspectul individualizării pedepselor al căror cuantum îl

va majora și va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.Șt.V.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) și respectiv, alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 18

din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de minori și familie,

privind pe inculpații F.Șt.V. și S.B.T.

Casează hotărârea atacată,

precum și sentința penală nr. 759 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Dolj,

numai cu privire la pedepsele principale aplicate inculpaților.

Înlătură dispozițiile art. 33

și art. 34 C. pen. și repune pedepsele principale în individualitatea lor, pe

care le majorează după cum urmează:

Pentru inculpatul F.Șt.V.:

- de la câte 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru fiecare dintre cele 6 infracțiuni săvârșite, prevăzute de art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., la câte 4 ani închisoare.

- de la un an închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) și e) și art. 76 lit. c) C. pen., la

2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv 4 ani închisoare.

Pentru inculpatul S.B.T.

:

- de la câte 2 ani

închisoare, pentru fiecare din cele 5 infracțiuni săvârșite, prevăzute de art. 26

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., la câte 3

ani închisoare.

- de la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c)

și art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare.

- de la un an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv 3 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte

dispoziții.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 7 iulie 2004 la 14

iulie 2005.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.Șt.V. împotriva deciziei penale

sus-menționate.

Obligă pe recurentul

inculpat F.Șt.V. să plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei)

cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a inculpatului S.B.T., în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iulie 2005.