ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4419/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 710 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Dolj, între alții, a condamnat pe inculpatul V.M.F. la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, pentru un concurs de infracțiuni de furt calificat din avutul privat, prin sentința penală nr. 3287 din 24 august 2001, a Judecătoriei Craiova și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa actuală de un an și 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a inculpatului, deducând din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive și s-a făcut aplicația pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Prin aceeași sentință, a mai fost condamnat și inculpatul D.R. la un an închisoare, în baza art. 208 și art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu executarea privativă de libertate. În baza art. 112 lit. f), raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei sacoșe de voiaj și a unei bucăți de lemn folosite la săvârșirea infracțiunilor. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit în fapt, următoarele: În noaptea de 22 iunie 2002, inculpații V.M.F.

și D.R., împreună cu minorul P.D., în vârstă de 15 ani și 8 luni, au mers la o discotecă din Craiova, unde au consumat băuturi alcoolice, până pe la ora 2,00, când la propunerea inculpatului V.M.F., au hotărât să sustragă păsări, din domiciliul părții vătămate G.V. din Craiova. În acest scop, s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, unde inculpatul V.M.F., cunoștea foarte bine amplasamentele, deoarece în mai multe rânduri o vizitase pe partea vătămată, fiind în relații de prietenie cu fostul soț al acesteia, și deci, cunoștea cu precizie locurile în care se găseau cotețele cu păsări. După ce au luat din domiciliul inculpatului D.R. o sacoșă mare de voiaj, cei doi inculpați, împreună cu minorul P.D., s-au deplasat la intrarea în curtea locuinței părții vătămate, unde inculpatul V.M.F.

a tras zăvorul metalic de la poartă, aplecându-se peste aceasta și astfel toți trei au pătruns în curte, după care pe aleea de beton au ajuns la cotețele păsărilor. Tot inculpatul V.M.F., cu ajutorul unei bucăți de lemn, a forțat lacătele de la ușile cotețelor, și toți trei au luat din interior mai mulți porumbei și pui de găină, pe care i-au introdus în sacoșa de voiaj adusă cu ei în acest scop și după ce au încărcat-o, s-au grăbit să părăsească locul faptei. În acest timp, partea vătămată s-a alertat de lătratul câinilor și a ieșit din locuință, a strigat după ajutor la vecini. În această împrejurarea, inculpatul D.R. și minorul P.D. au abandonat sacoșa încărcată cu păsări în spatele curții și au fugit, după ce au escaladat gardul locuinței familiei N.M., iar de acolo și gardul locuinței familiei P., reușind astfel să fugă.

Inculpatul V.M.F. rămas la locul faptei, a fost imobilizat de partea vătămată G.V.,însă, după ce a exercitat acte de violență asupra acesteia, a reușit să scape și să fugă, pe poarta principală. S-a mai reținut că, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a rupt cămașa pe care o purta partea vătămată și i-a produs acesteia mai multe excoriații, în zona toracică. Cu ocazia cercetării la fața locului, în prezența părții vătămate și a martorilor, N.M., N.V. și N.E., în sacoșa abandonată de către inculpați la locul faptei, s-au găsit 17 porumbei, și 2 pui de găină, ce au fost restituiți părții vătămate. În ce o privește, partea vătămată a acuzat actele de violență comise asupra sa de inculpatul V.M.F., însă a refuzat să fie examinată medico-legal, pentru constatarea leziunilor ce i-au fost cauzate de acest inculpat.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.M.F. și reținerea circumstanțelor, prevăzute de art. 74 C. pen., s-a reținut pericolul social concret al faptei comise, modul periculos de operare și că deși este cunoscut cu antecedente penale, nu este totuși recidivist, iar în timpul procesului a manifestat deplină sinceritate. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 200 din 8 mai 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și a desființat sentința atacată în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatului V.M.F., de la un an și 6 luni, la 3 ani închisoare și menținându-se dispoziția de revocare a suspendării condiționate, pentru pedeapsa de un an și 6 luni, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni.

Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.M.F. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul V.M.F. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, susținând că nu a întrebuințat violențe, pentru a-și asigura scăparea. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii de tâlhărie. Probele au confirmat că după săvârșirea furtului, recurentul a desfășurat activitatea agresivă, pentru a-și asigura scăparea. În acest sens sunt declarațiile constante ale părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorului N.V.,precum și cu procesul verbal de cercetare a locului faptei și cu planșele fotografice, care redau ilustrativ forma și poziția leziunilor de pe corpul părții vătămate.

Astfel fiind, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sunt pe deplin întrunite în această faptă a recurentului, neputându-se considera că s-a săvârșit doar un furt, cum se pretinde prin motivul de recurs. Ca atare, critica adusă hotărârilor prin primul motiv de recurs formulat de recurent este nefondată și urmează a fi respinsă. De asemenea, este neîntemeiată susținerea făcută de recurent privitor la pedeapsa aplicată, deoarece, instanța de apel, la stabilirea sancțiunii, a avut în vedere în mod just gravitatea faptei comise și persoana făptuitorului, care este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce demonstrează perseverența infracțională a acestuia, pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.

Criticile formulate fiind deci întemeiate și din oficiu neconstatându-se alte temeiuri de casare a hotărârilor atacate, urmează ca recursul declarat să fie respins cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Urmează a se deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii de la 14 martie 2001 și arestarea preventivă de la 23 iunie 2002, la 10 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M.F., împotriva deciziei penale nr. 200 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii din ziua de 14 martie 2001 și arestarea preventivă de la 23 iunie 2002, la 10 octombrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2003.